I S T O R I A H A N D B A L U L U I R O M Â N E S C

CRONOLOGIE

Partea a II-a

1946 – 1962

RECONSTRUCŢIE – CONSOLIDARE – GLORIE

PRIMELE MEDALII.

Activitatea handbalistica reancepe puternic imediat după razboi chiar din anul 1945. Structura nou creata “Organizatia Sportul Popular” organizează “Cupa Victoriei” la mai multe ramuri de sport. Handbalul (în 11) este prezent chiar de la începuturile acestei competitii care s-a vrut sa fie “de masa” şi partial a reuşit. „Organele şîndicale” şi acestea nou create şi total politizate “primesc sarcîna” de a se ocupa îndeaproape de activitatea sportivă de masă şi de performanţă atât ca organizare, dar şi ca finanţare. 

1946 Se reia campionatul INTERN, în care pe locul I la feminin se va clasa echipa KARES din MEDIAŞ. De acum în continuare, mulţi ani, centrul de greutate al handbalului feminin în 11 din România, va fi în acest oraş. Principalul artizan al acestor succese a fost antrenorul BRUNO HOLSTREGER, cel pe care il vom găsi şi ca primul antrenor al nationalei de senioare în 1949.

La masculin, o mare surpriză: castigă VICTORIA SIGHIŞOARA, care detroneaza – dar numai pentru un an – echipa din Sibiu, în plina reorganizare şi preluata temporar de C.F.R.-ul din localitate. Pentru a avea un punct de plecare comun cronologic am apreciat drept Campionat Naţional, competiţia din acest an la prima ediţie pentru feminin şi I pentru masculin. Aceasta se desfăşura sistem cupă, angrenând echipe mai ales din Ardeal şi Banat, din sate şi oraşe cu populaţie apreciabilă de origină germană, saşi şi sârbi.

CAMPIONATUL NAŢIONAL DE HANDBAL (în 11 jucători), 1946:

feminin, Ediţia I-a Masculin, Ediţia a 10-a

1. KERRES Mediaş 1. VICTORIA Sighişoara

2. S.G. Sighişoara 2. KARRES Mediaş

Acestea sunt echipele care şi-au disputat finala, pe teren mare (de fotbal) la handbal în 11 jucători: GROSSFELDHANDBALL, aşa cum l-au numit cei care l-au “înventat” în anii 1919-1920 şi practicat în curtea Institutului de Educaţie Fizică din Berlin.

1947 În campionatul INTERN, care este înca foarte clar dominat de echipele din Ardeal, la feminin aceeaşi DERUBAU MEDIAŞ, cu acelaşi BRUNO HOLSTREGER. Pe locul II VOINŢA Sighişoara.

La masculin, lucrurile “intră în normal”: pe primul loc Sibiul, acum cu o noua denumire “de legenda”: ARSENAL. Pe locul II CFR SIGHIŞOARA.

1948 Şituatia în campionatul INTERN este în linii mari aceeaşi. La feminin, dominatia oraşului Mediaş este categorica şi se petrece chiar un fapt unic: în finala campionatului se întalnesc doua echipe din acelaşi oraş, IRTI Mediaş învinge pe VOINTA Mediaş. Loc III AVÂNTUL AgNIŢĂ.

La masculin, locul I revine echipei ARSENAL Sibiu, iar pe locul II în fine apare şi o echipa din Regat: “11 Iunie” Ploieşti.

1949 La feminin se produce o surpriză: monopolul echipelor din Ardeal începe sa se clatine. Pe locul I Record Mediaş, antrenor: BRUNO HOLZTREGER; pe II C.F.R. Sighişoara, antrenor WALTER SCHMIDT iar pe III, o surpriză: CLUBUL SPORTIV UNIVERSITAR BUCUREŞTI, antrenori Victor Cojocaru, Constantin PILICĂ Popescu. La masculin, în continuare pe locul I Arsenal Sibiu, iar pe doi CFR Sighişoara, echipe rivale de ani de zile. Loc III, CSU Timişoara iar pe IV IRTJ Mediaş.

Dar anul 1949 este marcat de un eveniment major: la Timişoara se organizează primele meciuri Internaţionale după razboi, la masculin: ROMÂNIA – UNGARIA 1-7, antrenor Victor Cojocaru, iar la feminin este chiar primul meci INTERNAŢIONAL de handbal din istoria acestui sport: ROMÂNIA – UNGARIA 1-4, antrenor: BRUNO HOLSTREGER.

Să notăm pentru „ISTORIE”, organizarea primului cantonament al handbalului românesc, care parcă, anticipând ce va fi a fost de lungă durată. Ambele echipe de senioare şi seniori s-au pregătit timp de o lună de zile pe terenurile Politehnicii Timişoara, unde se vor juca meciurile, dar şi în satele apropiate Jimbolia, Sânnicolau Mare, jucând cu echipele locale.

ROMÂNIA Seniori 1949: ZUGRĂVESCU GABRIEL (DINAMO Bucureşti), LACHE CONSTANTIN (ŞTIINŢA Timişoara), LIGNER WALTER (FL. ROŞIE Sighişoara), COVACI LADISLAU (DINAMO Bucureşti), SPIER FRANCISC (DINAMO Bucureşti), ROTH BERNARD (VOINŢA Sibiu), WOLF ERNEST (VOINŢA Sighişoara), LANG PETRE (VOINŢA Sibiu), LITA COSMA (DINAMO Bucureşti), TOMA IOAN (ZEFIRUL Mediaş), HOFFMAN ARTUR (FL. ROŞIE Cisnădie), KIRSCHNER WILHELM (VOINŢA Sibiu), BALAŞ MOZEŞ (FL. ROŞIE Sighişoara), CALIMAN IULIAN (DINAMO Bucureşti).

ROMÂNIA Senioare 1949: JIANU ELENA, ADAMI MARIANA (ICEF Bucureşti), GEORGETA NITOIU, ECATERÎNA ŞTEFĂNESCU / CSU Bucureşti), BUCUR ECATERÎNA, HOMEN GHERDA, SCHOBEL ERNA, KISS ROZI, GRAESER TRUDE, BLAHM ERICA, BOIER IULIANA (FLAMURA ROŞIE Mediaş), THEILE ADELE, DEPNER EDITH, ŞIGMUND MARTA, ROTH LIANE (FLAMURA ROŞIE Sighişoara). În echipă remarcăm pe ELENA RADO JIANU, în viitor, căpitanul echipei Campionă Mondială 1956.

Un alt eveniment al anului 1949 care trebuie remarcat a fost competitia de masa, CUPA TINERETULUI MUNCITOR, care angreneaza – scrie ziarul “SPORTUL POPULAR” – peste 1000 de echipe din întreaga tara. Chiar daca cifra, în entuziasmul acelor timpuri, este putin exagerata, totuşi aceasta COMPETIŢIE a fost cea care a pus, sa spunem, “baza de mase” a handbalului din România.

1950 De acum putem sa spunem ca jocul de handbal – deocamdata cel în 11 – este raspandit în toatătara şi practicat atat de fete cat şi de baieti. Se reorganizează Federatia Româna de Handbal, care ani buni, se va numi COMISIA CENTRALA DE HANDBAL şi va fi ataşata o scurta vreme la Federatia Româna de … Fotbal şi chiar de Rugby.

Hazardul său pentru handbalul românesc providenta, face ca dintre salariatii de la Fotbal, cel mai tânăr şi nou venit, LUCIAN GRIGORESCU, fost fotbalist de B la Ramnicu Valcea, sa fie repartizat sa raspunda de handbal. LUCIAN GRIGORESCU, ulterior profesor de educatie fizica, a condus destinele handbalului ca un functionar desavarşit timp de 36 de ani (1950 - 1985).

De numele lui, vom vedea, sunt legate o buna parte din succesele handbalului românesc.

Din acest an 1950, putem vorbi de o activitate competitionala internă de regularitate, bine şi corect organizata.

La masculin, pentru prima oara se organizează un campionat national cu 12 echipe, sistem Divizia A, tur – retur:

C.N. Editia 14-a 1950: Handbal masculin în 11

1. CCA Bucureşti – antrenor: Francisc Monis;

2. Metalul Sibiu – antrenor: Ioan SchuschnIng;

3. ŞTIINŢA Timişoara – antrenor: Gheorghe GuNeŞ.

Se poate aprecia ca antrenorul FRANCISC MONIS, “racolat” de la Sibiu de catre CCA Bucureşti – odata cu o serie de jucatori din Sibiu, Cisnadie şi AgNIŢĂ a fost primul tehnician profesionist din handbal – toti ceilalti erau fie cu ½ norma, fie chiar “voluntari”.

La feminin, cele 12 echipe sunt impartite în patru grupe geografice şi se încheie cu un turneu final de patru echipe.

C.N. Editia 5-a 1950: Handbal feminin în 11

1. Flamura Roşie Mediaş – antrenor: Vilhem Lapka;

2. CSU Bucureşti – antrenor: CONSTANTIN POPESCU PILICĂ;

3. Flamura Roşie ILSA Timişoara – antrenor: Ion Stanescu;

După cum se vede, Mediaşul domina în continuare, dar studentele din Bucureşti (majoritatea la ANEF) urca. Apare un nou centru, Timişoara, cu echipa fabricii INDUSTRIA Lanei ILSA, care va rezista în campionat fie în A, fie în B, pana în anul 2001.

Dezvoltarea accentuata a handbalului în toatătara este atestata de cele peste 200 de echipe înregistrate la F.R.H. şi participante în competitii (în afara de cele şcolare) şi prin aparitia unor noi centre puternice. Timişoara şi Bucureşti, a unei serii de antrenori de valoare, care vor avea o lunga şi fructuaşa cariera competitionala INTERNa şi Internaţională.

La sfarşitul anului 1950 au fost convocati la Ştrandul Tineretului din Bucureşti o mana de oameni – circa 20 – toti antrenori, cu şi fara calificare, dar în special mari iubitori şi devotati ai handbalului. Timp de aproape doua saptamani, într-un dormitor comun, care tinea loc şi de sala de mese, asezati pe paturi de campanie înghesuite în jurul unei sobe de tabla, cand încinsa, cand rece, cei prezenţi au participat aproape non – stop la un ciclu de lectii teoretico – practice, dar şi la dezbateri furtunoase.

Discutiile se prelungeau pana noaptea tarziu şi din framantările, dezbaterile ce au avut loc atunci, din schimburile de informatii, s-a legat un limbaj comun concretizat într-o CONCEPTIE UNIŢĂRA DE PREGATIRE ŞI DE JOC. Aşa s-au nascut primii germeni a ceea ce se va numi ŞCOALA ROMÂNEASCA DE HANDBAL.

Stau marturie profeşiunea de credinta a venerabililor antrenori şi profesori ai handbalului – care mai sunt printre noi, ca atunci, în 1950, s-a cristalizat în cele 20 de pagini – scrise de mana – “prima CONCEPTIE DE JOC ŞI PREGATIRE”, primele directii de unificare a procesului de antrenament, de terminologie, de limbaj tehnic.

Şi astazi multe pagini din acest proces-verbal de la Strândul Tineretului sunt înca perfect valabile.

Atunci, discutiile şi chiar disputele aprige între experimentatii antrenori din Ardeal: IOAN SCHUSHICHNIG, WILHELM KIRSCHNER, FRANCISC MONIS, BRUNO HOLSTREGHER, OTTO şi WILHELM SCHMIDT şi profesorii teoreticieni din “Regat”: VICTOR COJOCARU, DUMITRU POPESCU-COLIBAS, tânărul asistent IOAN KUNST cu cei câţiva studenţi de la specializare: LULU CALIMAN, CONSTANTIN POPESCU PILICĂ, ca şi proaspatul – pe atunci – secretar al COMIŞIEI CENTRALE DE HANDBAL, profesorul de mai tarziu LUCIAN GRIGORESCU, care a stat zi de zi în “bancile”, de fapt pe “paturile salii de curs”. Din apriga disputa între “ardeleni”, mai bine zis “Nemţii nostri”, toti deja antrenori cu experienta, adepti total ai şcolii germane, a profesorului KARL SCHELENTZ şi “regatenii” adeptii şcolii ANEF-ului de atunci, s-a facut lumina în primul rând în terminologie – ca sa vorbim aceeaşi limba – dar şi suita mijloacelor de învatare şi perfectionare a jocului şi în antrenamentul echipelor.

Consensul a fost general şi toti acesti antrenori-pionieri ai şcolii românesti de handbal s-au declarat înca elevi şi au stabilit în concluzie: “mai avem foarte mult de discutat şi de învatat, unii de la altii, va trebui sa ne vedem mai des” şi de atunci aceste cursuri au fost tinute – cu unele exceptii – în fiecare an.

Cursul de la Strândul Tineretului din 1950 a stat la baza Şcolii Românesti de Handbal şi explica multe din cauzele fundamentale ale succeselor handbalului românesc în perioadele ce vor urma.

Şi una din aceste “cauze”, trebuie spus clar ca a fost influenta germană, pe culoarul careia a patruns handbalul în România, în mod concret a specificului nemtesc: ORDINE şi DISCIPLINA, MUNCA SERIOAŞA şi ORGANIZARE METICULOASA.

Acest “stil nemtesc” de munca şi viata, Combinat cu cel latin, plin de fantezie şi imaginatie, plus cel balcanic, cu “orientari şi adaptari abile la situatii noi”, au stat la baza formarii tehnicienilor şi oamenilor care vor duce handbalul românesc în varful piramidei în lume.

În acelaşi an 1950, semnalam şi primele jocuri de handbal în 7, ceva mai constant organizate în sali, deocamdata ca mijloc de pregatire – iarna – pentru echipele de handbal în 11.Pentru toate acestea, socotim anul 1950 ca deosebit de important, cu adevărat anul renasterii handbalului românesc şi al începutului unui drum glorios.

1951 Pe plan Internaţional, după eşecul din 1949 cu echipele maghiare, se face o nouă încercare, dar numai pentru echipa masculina. Confruntarea cu puternica echipă a Cehoslovaciei a avut loc la Bucureşti, pe stadionul Republicii (Handbal în 11), refăcut şi modernizat după distrugerile suferite în timpul războiului (şi care peste ani va fi distrus de mana “omului”).

Acest al doilea joc INTERNAŢIONAL al echipei de seniori a României debuteaza în favoarea noastră şi conducem surprinzator cu 8 – 4. Se pare ca adversarii au început jocul fara a ne acorda prea mult credit, dar după pauza ataca furibund. Începe o adevarata cursa de urmarire şi ne egaleaza (13 – 13) în ultimele minute. Cand nimeni nu se astepta, GABRIEL ZUGRAVESCU – marele antrenor de mai tarziu şi federal ani de zile – supravegheat mai putin, datorita “fizicului lui de gazela”, pătrunde şi marchează golul victoriei. A fost un rezultat de mare importanta, deosebit de încurajator pentru handbalul românesc, care facea primii paşi timizi în arena Internaţională, iar pentru marile forte din handbalul european un semnal de atentie, receptionat de presa din Germania: “România are o echipă despre care va trebui sa tinem seama în viitor”.

În campionatul INTERN la varf nu sunt prea multe modificari:

C.N. Editia a 6-a – 1951 Handbal feminin în 11

1. Flamura Roşie Mediaş - antrenor: Bruno Holstreger;

2. Spartak Sighişoara - antrenor: Walter Schmidt.

C.N. Ediţia a 15-a – 1951: Handbal masculin în 11

1. CCA Bucureşti – antrenor: Francisc Monis;

2. Dinamo Braşov – antrenor: Otto Schimtz;

3. Metalul Sibiu – antrenor: Ioan Schuschnîng.

Daca activitatea INTERNa la nivel de performanta se marginea doar la cele doua campionate nationale (masculin şi feminin), în schimb se organizează noi competitii cu caracter de masa. “Cupa Satelor”, COMPETIŢIE cu caracter popular, desfasurata pe etape eliminatorii, cu un turneu final pe tara, readuce în prim plan din nou echipa elevelor din satul BĂBICIU de pe malul Oltului. Acolo unde un tânăr profesor de educatie fizica DUMITRU POPESCU face munca de pionierat în handbal şi castiga mai întai cu aceste eleve (în tenişi) Cupa UNIŢĂtii Tineretului şi apoi ca senioare deja ”Cupa Satelor”.

Este vorba de PIK COLIBAŞ unul dintre primii antrenori emeriti ai handbalului, îndrumător a multe generatii de handbalisti, care era ostracizat în acel sat, ca “mic moşier” ce era prin casatorie.

1952 - Se mentine aceeaşi formula de campionat şi acelaşi Clasament la masculin:

C.N. Ediţia a 16-a – 1952 Handbal masculin în 11

1. CCA Bucureşti – antrenor: Francisc Monis;

2. Dinamo Braşov – antrenor: Otto Schimtz;

3. CSA Sibiu – antrenor: Wilhelm Kirschner.

La feminin înregistram o lovitura de teatru: detronarea – care va ramane definitiva – a echipelor din Ardeal, iar surpriza vine de la Bucureşti, unde studentele de la I.C.F. (ANEFS), urmasele echipei C.S.U., cuceresc titlul.

C.N. Editia a 7-a – 1952 Handbal feminin în 11

1. ŞTIINŢA ICF Bucureşti - antrenor: IoAn Kunst;

2. Spartak Sighişoara - antrenor: Otto Schimtz;

3. Ştiinţa Sighişoara - antrenor: Walter Meither.

De subliniat faptul ca debutul ca antrenor al asistentului (ICF) IoAn Kunst Ghermanescu a avut loc la o echipa feminina, dar mariajul acesta nu a durat decat doi ani. El se va consacra la echipe masculine de club şi la Naţionala devenind profesor Universitar, antrenor emerit şi, aşa cum vom vedea, una din personalitatile centrale ale handbalului românesc.

În anul 1952 se acorda primele titluri de “maestri ai sportului” unui numar de 10 jucatori de la CCA Bucureşti şi la trei jucatoare de la Flamura Roşie MEDIAŞ, ca urmare a castigarii campionatului pentru a treia oara de catre echipele respective.

1953 Este un an important, în special pentru activitatea Internaţională, el marcand adevarata geneza a echipelor nationale, atat la masculin, cat şi la feminin, în febra pregatirilor pentru participarea la turneul Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Bucureşti. Selectia pentru echipa masculina nu ridica probleme, formatia fiind grefata pe scheletul echipei CCA din Bucureşti, care avea în lot şi pe cei mai buni jucatori din Ardeal.

În schimb, pentru alcatuirea reprezentativei feminine s-a organizat în primavara anului 1953, un turneu cu opt selectionate, “Cupa Oraşelor” disputata la Tg.Mures. Primul loc a revenit selectionatei Bucureştiului – antrenor: VASILE BRAVEANU, avandu-l ca ajutor pe foarte tânărul absolvent al I.C.F. – ului CONSTANTIN POPESCU “PILICĂ”, acesta îndeplinînd şi functia de “responsabil cu selectia”, alaturi de ceilalti antrenori. Pe locul al doilea s-a clasat Braşovul, antrenor DUMITRU POPESCU – COLIBAS, iar pe locul trei, echipa din Mediaş, antrenor: BRUNO HOLSTREGER.

Şi, de aici, începe povestea frumoaşa a unei echipe de aur care timp de zece ani, 1953 – 1962, va cuceri trei medalii de aur la Campionatele Mondiale (1956, 1960, 1962), o alta de aur la Festivalul de la Varsovia (1955) – care era un veritabil Campionat European al vremurilor şi foarte multe locuri întai Trofeul CARPAŢI şi alte turnee din Europa.

Pregatirile pentru jocurile Festivalului au avut o amploare deosebita. Campionatele nationale se întrerup în luna mai şi se organizează o pregatire centralizata, baietii la Braşov, sub conducerea colectivului de antrenori: FRANCISC MONIS, WILHELM KIRSCHNER, OTTO SCHMITZ şi FRANCISC SPIER; iar fetele la Sighişoara, sub conducerea antrenorilor: CONSTANTIN POPESCU PILICĂ, BRUNO HOLSTREGER şi DUMITRU POPESCU – COLIBAS.

Se poate spune ca atunci, în 1953, în acele cantonamente de aproape patru luni, s-au pus bazele echipelor nationale ale României, sau cum scria mult mai tarziu gazetarul Hristache Naum: “Sighişoara pentru fete şi Braşovul pentru baieti, din anul 1953, au constituit rampa de lansare a handbalului românesc spre culmile marilor performante” (Sportul Popular).

Ca o prima verificare a acestor pregatiri se organizează în luna iunie dubla întalnire la masculin şi feminin, cu echipele R.D.G. încheiata cu o mare satisfactie: castigam la masculin cu 14-9 şi la feminin cu 5-4. Se pare ca, pe de-o parte, ne-au desconsiderat – noi nu contam înca în Clasamentele Internaţionale – şi pe de alta parte, mai experimentatii jucatori şi antrenori din R.D.G. nu s-au deşconspirat total. În orice caz, la festival am suferit o deziluzie cumplita fiind învînşi cu 7-14 la masculine şi 5-7 la feminin de aceleaşi echipe.

În pofida acestor esecuri, handbalul a plăcut spectatorilor şi oficialilor, realizandu-se o larga popularizare a lui. Jocurile echipei feminine au avut loc pe terenul de fotbal al Clubului Dinamo, aproape zilnic cu tribunele pline. Jocul baietilor cu R.D.G. s-a disputat pe stadionul “23 August”, construit special şi înaugurat cu ocazia Festivalului, în prezenta a 80.000 de spectatori, în deschidere la semifinalele de la fotbal.

Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor. Editia I – Bucureşti 1953

Clasament feminin: 1. R.D.Germană; 2. România; 3. ŞTIINŢA Bucureşti; 4. France – Enseignant; 5. F.T. Brunn – Austria.

ROMÂNIA Loc II .

Jucatoare: ANA STARK, MARIA SNEIDER, AURORA BRAN, ADELE THEILLE, ILEANA COLESNICOV, ERICA BLAHM, IULIANA BOER, ELENA JIANU, ELENA PADUREANU, MORA WÎNDT, GHERDA HOMMEN, ANA BALÎNT, IRENE NAGHY, MARIANA ADAMI, LUCIA DOBRE, MAGDA DRAŞSER, BRUMHILDA NEUROHR.

Antrenori: CONSTANTIN POPESCU PILICĂ, BRUNO HOLSTREGER

Conducator tehnic: IOAN KUNST GHERMANESCU

Clasament masculin: 1. R.D.Germană; 2. România; 3. ŞTIINŢA Bucureşti; 4. Franta FSGT; 5. Leşîng Austria; 6. Wolsberg Austria; 7. France Enseignant; 8. Italia U.I.S.P.

ROMÂNIA Loc II

Jucatori: VASILE SIDEA, RUDORF HABERPURSCH, CORNEL OPRISAN, ION ZANK, PETRE SREITFERDT, DUMITRU LUPESCU, GHERHARD TSCHWAB, GHEORGHE GUNESCH, BERNARD ROTH, WALTER MAITHERT, KURT WAGNER, IULIAN CALIMAN, ERNEST POHAR, ION TECUSAN, LADISLAU COVACI, CONSTANTIN LACHE, AUREL ISTRATE, MOSER BALAS.

Antrenori: WILHELM KIRSCHNER, SPIER FRANCISC

Conducator tehnic: IOAN KUNST GHERMANESCU

După Festival, în toamna aceluiaşi an, primele jocuri Internaţionale în deplaşare pentru echipa feminina şi primele după razboi pentru cea masculina, un turneu comun în Polonia pe care il castigam şi entuziastmul revine tuturor. După o “analiza temeînica” se vor stabili planuri concrete în vederea participarii în “conditii superioare” la urmatorul Festival de la Varsovia şi la Campionatul Mondial din R.F.Germania din 1956, la feminin.

Campionatele interne întrerupte în luna mai se terminau aproape în iarna şi se jucau afară.

Campionatul National Editia a 8-a 1953 feminin (Handbal în 11)

1. ŞTIINŢA Timişoara - antrenor Walter Meither

2. ŞTIINŢA ICF Bucureşti - antrenor Ion Kunst Ghermanescu

3. Progresul Bucureşti - antrenor Victor Cojocaru

De subliniat: aparitia în prim-plan a Timisoarei, care într-o epoca viitoare de glorie va castiga alte 10 titluri de campioana, şi aşaltul sustinut al echipelor din Bucureşti, cu studentele de la ICF la ŞTIINŢA şi în majoritate elevele de la S.M.T.C.F. la Progresul, ca antrenori – profesorii lor de la catedra.

Campionatul National Editia a 17-a 1953 masculin (handbal în 11)

1. Dinamo Braşov antrenor Otto Schmitz

2. CCA Bucureşti antrenor Ioan Kunst Ghermanescu

3. Dinamo Bucureşti antrenor Iulian Caliman

De remarcat eventul antrenorului IOAn Kunst, care pregatea concomitent o echipa masculina şi una feminina – ambele pe locul II – o experienta în plus pentru viitorul “emerit” şi presedinte al Federaţiei.

1954 În campionatul INTERN apar modificari importante: la masculin, numarul echipelor creste de la 12 la 14, cu scopul mentinerii în prima divizie a unui centru cum este Iasul, mai putin dezvoltat pe atunci, dar, “cu mari poşibilitati de evolutie şi o puternica baza de masa” (Hotararea Comişiei Centrale de Handbal).

C.N. Editia a 18-a 1953 – 1954, masculin – Handbal în 11

1. CCA Bucureşti – antrenor: Ioan Kunst Ghermanescu

2. Dinamo Braşov – antrenor: Otto Schmitz

3. Flamura Roşie Jimbolia – antrenor: Roland WegEman

De remarcat aparitia pe podium a unei echipe satesti: Jimbolia, un sat langa Timişoara, cu multi locuitori saşi şi svabi, care jucau handbal cu mic cu mare, de la primar la notar şi profesorul de sport, care era şi antrenor. Chiar dacă nu vor ajunge în divizia A sau pe podium, astfel de echipe au fost cu sutele pana aproape de zilele noastre în satele din jurul Sibiului ( AgNIŢĂ, Cisnădie, Copşa), Timişoara (Jimbolia, Lovrim, Remetea-Mare), Arad (Sânnicolau Mare, Periam), Braşov (Harman, Codlea, Halchiu, Prejmer, Ghimbav).

C.N. Editia a 9-a 1953 – 1954 , feminin – Handbal în 11

1.Progresul Tg. Mureş – antrenor: Arpad Kamenistchi;

2.Progresul Braşov – antrenor: Dumitru Popescu ColibaŞ;

3.Ştiinţa Timişoara – antrenor: Gabriel ZugrĂvescu.

La feminin, campionatul s-a desfasurat pe doua serii cu finala, care a avut loc între două echipe “surori” din aceeaşi asociaţie (organizata pe întreaga tara) ”Pogresul”. A fost o finala memorabilă, cu două prelungiri, pe un teren cu mai mult noroi decât iarbă, în fata a cinci sute de spectatori, atentie!, asta pe ploaie şi în anul 1953. Daca activitatea Internaţională a fost ceva mai slaba – pregătire şi jocuri sub denumirea de asociatii şi cluburi – pe plan INTERN remarcam doua evenimente majore.

- se organizează primele campionate şcolare după razboi, şi chiar daca nu au avut o finala pe ţară, au contribuit mult la popularizarea jocului şi patrunderea lui în majoritatea şcolilor din întreaga tara, handbalul fiind întegrat în “Complexul GMA“.

- se desfasoara o prima COMPETIŢIE de handbal în 7, “Cupa 8 Martie” în organizarea Clubului DINAMO - care a şi c’ştigat-o. Imediat, Comisia Centrală de Handbal (FRH, în varianta acelor ani) organizează în lunile de iarna – în patru centre: Bucureşti, Timişoara, Braşov, Tg.Mureş – o COMPETIŢIE oficială, numită “Cupa de iarnă”.

Daca la baieti competitia s-a desfasurat numai pe plan local, între echipe de club, la fete a avut loc un turneu tur-retur, între selectionatele din oraşele respective.

“CUPA DE IARNA”, organizata în sala, a fost prima COMPETIŢIE oficiala cu caracter national din istoria handbalului în 7 jucatori din România.

Clasament feminin: 1. Oraşul Tg. Mures - antrenor: ARPAD KAMENITSCHI

2. Oraşul Braşov - antrenor: DUMITRU POPESCU COLIBAS

3. Oraşul Bucureşti - antrenor: CONSTANTIN POPESCU PILICĂ

ACTIVITATEA INTERNAŢIONALĂ oficial nu a existat, echipele nationale de handbal in 11 vor avea totusi cate doua de etape de pregatire la sfarsitul campiontului şi iarna la munte. La feminin su conducerea antrenorului CONSTANTIN POPESCU PILICĂ şi la masculin cu IOAN KUNST GHERMANESCU.

Singurele meciuri internationale, cele cu Polonia s-au jucat sub numele orasului Bucuresti, rezultate la fete 7-4 şi la baieti 11-9 in favoarea noastra.

1955 CAMPIONATUL INTERN la feminin, categoria A.
Jocurile se disputa pentru prima oara într-o singura serie de 10 echipe – sistem tur-retur.

C.N. Editia a 10-a 1954 – 1955 feminin – handbal în 11 jucătoare

1. Progresul Tg. Mures - antrenor: Arpad Kamenistchi;

2. ŞTIINŢA ICF Bucutesti - antrenor: Elena Jianu “ilu”

3. Progresul Braşov - antrenor: Dumitru Popescu ColibaŞ.

Echipa din Tg. Mureş, – formata în majoritate din elevele eminentului profesor: Arpad Kamenistchi de la şcoala Medie Tehnica de Educatie Fizica din oraş, cucereste a doua oara consecutiv titlul şi în sistemul tur-retur. Pe locul al doilea studentele de la Institutul de Cultură Fizică din Bucureşti (ANEFS-ul de ieri şi de azi), conduse de tânăra asistentă ELENA RADO-JIANU şi capitanul echipei naţionale de senioare din aceea perioadă, prima femeie antrenoare în handbalul românesc. Campionatul masculin de categoria A se disputa într-o singura serie cu 12 echipe:

C.N. Editia a 19-a 1954 – 1955, masculin – Handbal în 11 jucatori

1. CCA Bucureşti – antrenor Ioan Kunst Ghermanescu

2. Dinamo Braşov – antrenor Otto Schmitz

3.Voinţa Sibiu – antrenor Wilhelm Kirschner.

În acest an, în premiera, se infiînteaza campionatul masculin categoria B, cu o singură serie de 10 echipe, câştigat de echipa Flacăra din Făgăraş, urmată de Progresul Arad şi Progresul Odorhiei, care promovează în divizia A. Aceasta divizie B va avea un rol deosebit în Răspândirea jocului de handbal în întreaga tara şi, daca pana în 1955 activau în campionat echipe din Bucureşti, Braşov şi zona Timişoara, de acum apar noi centre: Arad, Fagaras, Odorhei, Targoviste, Bacău, Galati şi Ploieşti.

Dar, în afara campionatelor divizionare, din această perioadă apar o serie de competiţii şi cupe organizate de cluburi sau asociaţii sportive, ca ale asociaţiei “Progresul” din Tg. Mureş şi Bucureşti şi cupele: ”Petrolul Ploieşti”, “Energia Timişoara”, “Măgura Codlei”. La aceasta se adaugă Banatul, care organizează anual “Cupa Păcii”, în timpul iernii şi Braşovul, cu “Cupa Oraşelor” în 7 jucători, în timpul iernii, în sală, cu participarea oraşelor Sibiu, Sighişoara, Mediaş şi Braşov. La Bucureşti, pe terenurile de la Drept (lângă Opera) se organizează primul turneu în nocturna pe zgura cu mare succes de public.

Activitatea Internaţională se învioreaza considerabil sub semnul participarii la cea de-a II-a editie a jocurilor Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor, care erau pe atunci veritabile campionate europene, poate chiar mondiale. Cel putin editia din acest an 1955 de la Varsovia – reunînd cele mai bune reprezentative ale momentului, poate fi socotită premergatoarea unor campionate europene, la înalt nivel.

Echipele nationale ale României conduse la feminin de profesorul CONSTANTIN POPESCU PILICĂ, iar la masculin de IOAN KUNST GHERMĂNESCU işi continuasera pregatirea şi pe parcursul anului 1954, dar cu un numar mai redus de jocuri Internaţionale şi acelea sub numele unor echipe de club (ŞTIINŢA, Dinamo, CCA).

Dar, pentru acele vremuri şi pentru oamenii politici la putere, “Festivalul” era mai presus de orice, chiar şi de un Campionat Mondial (vom vedea în 1957) sau Jocuri Olimpice.

Bineînţeles ca handbalul s-a repliat la aceste comandamente nationale. Campionatul s-a întrerupt după 3-4 etape şi au urmat aproape patru luni de pregătire centralizata, din care ultima tabără comuna cu toti participantii la Jocurile Festivalului, în conditii “olimpice”, mai ales alimentatia înzecită faţă de conditiile din tara.

Dar, eforturile tuturor au fost încununate de succes.

Echipa feminina ocupa locul I, cucerînd medaliile de aur ale Festivalului, cu patru victorii din patru jocuri: cu R.D.Germană – de departe favorita principala – scor 4-2; cu Ungaria – cotata cu sansa a doua în Europa – scor 4-1, cu Danemarca 14-0. Atentie, este vorba de handbalul în 11 jucatori, pe terenul de fotbal, în care nordicii erau începatori. În ultimul meci, ca o adevărată finală, pe stadionul central din Varşovia, în faţa a peste 45.000 de spectatori (înainte şi după jocul nostru au fost semifinalele la fotbal), învingem într-un meci dramatic, cu zeci de ratări, cu 1-0, echipa ţării gazdă, Polonia.

Este, fără discuţie, prima performanţă de exceptie, de fapt “PRIMA MEDALIE DE AUR” a handbalului Românesc,cucerită de echipa feminină, la 9 august 1955.

Performanta incontestabil este cel puţîn la nivelul unui campionat european. Toate echipele reprezentative s-au prezentat cu cele mai bune formatii la data COMPETIŢIEi, după luni de zile de pregătire şi zeci de meciuri Internaţionale – mai ales ţările din “lagarul socialist”, care aveau de drept şi cele mai bune echipe din lume, la acea oră, la handbalul în 11 jucatori.

Editia a II-a a Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor Varsovia 4-11.08.1955:

feminin – CLASAMENT: 1. ROMÂNIA; 2.Ungaria; 3.R.D.Germană; 4.Polonia; 5.Danemarca; 6. Belgia.

Rezultate: cu RDG: 4-2; cu Danemarca: 14-0; cu Ungaria: 4-1; cu Polonia: 1-0.

România loc I şi Medaliile de aur ale Festivalului

Antrenori: CONSTANTIN POPESCU PILICĂ şi în prima parte a pregatirilor la Braşov DUMITRU POPESCU COLIBAŞ,.

Jucătoare: ANA STARK, Maria Constantinescu, Aurora Bran, Adele THEILLE, Ileana Colesnicov, Erica Blam, Iuliana Boer, Elena Jianu, Elena Padureanu, Mora Wîndt, Gherda Hommer, Ana Balînt, Irene Naghy, Mariana Adami, Lucia Dobre, Magda Drasser, Hortenşia Todor-nedef, CAROLINA CÂrligeanu, Mariana Oprea, Brumhilda Neuror.

De subliniat că laureatele acestui Festival erau în mare majoritate cele care au participat la “geneza” echipei naţionale de senioare în 1953, luna iunie, în cantonamentul de la Sighişoara. De asemenea şi antrenorii Popescu PilicĂ şi Popescu ColibaŞ (nu a participat la ultimele etape de pregătire şi nici la Festival) care, astfel realizează împreună după doi ani de zbucium şi muncă, o primă mare performanţă.

Pregătirile echipei de senioare au avut loc, la început, la Braşov, cu un cantonament de exact 30 de zile, cu “escaladarea” tuturor pantelor din Postăvaru, antrenamente cu mingea în Poiană şi jos, la Tractorul, unica sală pe atunci, cu numeroase jocuri cu echipe de băieţi – seniori din Braşov, Codlea, Halchiu, Hărman, încheiat cu doua jocuri INTERNaţionale cu Polonia 6-1 şi 7-2 (Bucureşti – Varşovia) şi cu Ungaria 4-6 şi 5-5 (Bucureşti – Budapesta). În continuare, cantonamentul s-a fixat la Bucureşti şi Snagov, cu antrenamente pe CAM, Dinamo şi 23 August şi jocuri cu echipe de juniori – băieţi, de senioare şi trei amicale cu echipa ADMIRA VIENA, învitată special ca partener de antrenament.

MASCULIN – CLASAMENT: 1. R.D.Germană; 2.ROMÂNIA; 3.Polonia; 4.Cehoslovacia; 5. Austria; 6. Danemarca; 7. Belgia.

Rezultate: cu Austria: 19-8; cu Polonia: 9-6; cu Belgia: 19-3; cu Danemarca: 20-0; cu Cehoslovacia: 6-5; cu RDG: 4-12. * 6 jocuri: 5 victorii, 1 pierdut.

România locul II Medalii de argint ale Jocurilor Festivalului

Antrenori: FRANCISC SPIER şi IOAN KUNST GHERMĂNESCU şi în pregătire, Gabriel zugrĂvescu.

Jucatori: VASILE SIDEA, RUDOLF HABER PURSCH, CORNEL ANTONESCU, ALEXANDRU BOTA, ION DONCA, PETRE STREITFERDT, DUMITRU LUPESCU, OTTO TELLMAN, LICNER WALTER, KURT VAGNER, RUDOLF IOSIF, IULIAN CALIMAN, WALTER MAITNERT, ERNEST COMAN, GUSTAV SCHULER, KURT SAUER.

Conducătorii întregii delegaţii: PETRE CAPRĂ, preşedintele şi LUCIAN GRIGORESCU, secretarul general al Federaţiei Române de Handbal.

Baieţii nu au reuşit să treacă nici acum de complexul R.D.G., echipa cu care juca de la egal la egal în turnee de pregătire, dar în jocurile pe medalii pierdea: 7-14 la Bucureşti în 1953 şi 4-12 acum, în 1955, la Varşovia.

În pregătire – de circa trei luni de zile – echipa beneficiind de un calendar foarte bogat – a evoluat bine şi foarte bine. După un duş rece, 0-7 cu Cehoslovacia, în turneul efectuat la Praga şi Bratislava (6-7), şi un 4-6 cu Polonia, la Braşov, vor urma numai victorii, cu selecţionata Budapestei, care a jucat şi cu selecţionata Banat şi Iaşi.

Ne luam revanşa acasă asupra Cehoslovaciei, dar sub numele de DUKLA Praga, deci netrecută în palmares. La Varşovia, victorie la scor, în fazele preliminarilor cu Austria 19-8, în Belgia, 19-3 cu Danemarca 20-0 (danezii au venit exact cu echipa de handbal în 7 jucători tineret care se antrena în sală), apoi jocuri mai strânse: cu Polonia 9-6 şi Cehoslovacia 6-5 (o semifinală “pe viaţă şi pe moarte” şi o singură infrângere la R.D.G., prea severă 4-12).

Este adevărat ca la handbal în 11 (pe terenul mare de fotbal) noi am fost elevii celor din Germania şi, pe langă şimpatie şi respect, aveam şi o oarecare teamă din start – faţă de echipa lor plină de celebritaţi din lumea handbalului.

Anul 1955 marchează şi primul joc INTERNaţional de handbal în 7 pe terenul de zgură al ITB – ului (undeva în spatele Palatului Victoria de azi) s-a desfăşurat meciul CCA Bucureşti – UDA (Dukla) Praga încheiat cu victoria netă a echipei pragheze, 33-5. Echipa Dukla Praga se confunda aproape în întregime cu naţionala Cehoslovaciei, clasată pe locul III la ultimul Campionat Mondial în 7. În acelaşi timp şi echipa CCA Bucureşti se confunda în proporţie de 80% cu naţionala noastră, dar la handbal în 11. Aceasta era diferenţa. La jocul al doilea, micile tribune ale terenului ITB erau arhipline, spectatorii îşi încurajează aprig echipa şi obtinem un rezultat mai strâns: 14-30.

Acesta a fost începutul, dar se pare că am învăţat multe şi am fost elevi şilitori.

Numai peste şase ani naţionala noastră cucereşte titlul de campioană mondială, învingand la DORTMUND (R.F.G.) cu 9-8, exact echipa Cehoslovaciei, tot cu excepţionalul portar VICHA, care pe ITB în 1953, pur şi şimplu a “închis poarta”.

1955 – 1956 Campionatul intern – se desfăşoară în continuare cu 10 echipe la feminin, dar numai cu 4-5 etape în primăvară – făcând loc pregătirilor pentru CM din Germania. Restul etapelor în toamnă, pe ploi interminabile şi noroi până la gleznă. Aşa se explică şi scorurile mici.

C.N. Ediţia a 11-a 1955- 1956. Handbal feminin în 11 jucătoare

1. Progresul Braşov, antrenor: DUMITRU POPESCU COLIBAŞ

2. Flamura Roşie Bucureşti, antrenor: CONSTANTIN POPESCU PILICĂ

3. Flamura Roşie Sibiu, antrenor: ŞTEFAN ZOLLER.

Baieţii îşi desfăşoară normal campionatul, cu 12 echipe în Divizia A şi 10 în Divizia B.

C.N. Ediţia a 20-a 1955- 1956. Handbal masculin în 11 jucători

1. Ştiinţa Timişoara, antrenor: CONSTANTIN LACHE

2. CCA Bucureşti, antrenor: IOAN KUNST GHERMĂNESCU

3. Flamura Roşie Sibiu, antrenor: ŞTEFAN ZOLLER.

Se organizează, însă, şi prima ediţie a “CUPEI DE IARNĂ” în sala de handbal în 7, am putea spune un fel de campionat naţional experimental, cu ediţii în 1956, 1957, 1958, 1959 când s-a organizat şi primul campionat naţional de handbal în 7 jucători, atât la masculin cât şi la feminin.

“CUPA DE TOAMNĂ” 1956-1956 EDIŢIA I, feminin. Handbal în 7

1. Progesul Braşov – antrenor: DUMITRU POPESCU COLIBAŞ

2. Ştiinţa ICT Bucureşti – antrenor: IOAN KUNST GHERMĂNESCU.

“ CUPA DE TOAMNĂ” – Ediţia I , masculin. Handbal în 7

1. CCA Bucureşti, antrenor: IOAN KUNST GHERMĂNESCU;

2. Ştiinţa Timişoara, antrenor: CONSTANTIN LACHE;

3. Ştiinţa ICF Bucureşti, antrenor: WILHELM HELLWIC.

Această primă competiţie cu caracter naţional la handbal în 7 a avut un succes deosebit.

La sala Floreasca (azi Lucian Grigorescu), unde s-au desfăşurat finalele, aşteptau afară în frig zeci de spectatori la “un bilet în plus”, iar ca urmare a acestui fapt, jocurile din competiţia viitoare vor fi introduse în programul PRONOSPORT, alături de meciurile de fotbal din campionatul italian.

Ca activitate INTERNă în anul respectiv mai consemnăm organizarea primei SPARTACHIADE de vară, care a angrenat peste 600 de echipe, în special feminine. Desigur, “cifrele raportate” mai pot fi discutate, dar era un fapt pozitiv pentru handbal.

Anul 1956 mai aduce o premieră: PRIMA TABĂRĂ DE PREGĂTIRE CENTRALIZATĂ pentru juniori şi junioare la ODORHEI. Acestă acţiune se va repeta şi se va amplifica an de an, până astăzi. Această acţiune trebuie trecută ca una “cauzele” generatoare ale succeselor handbalului românesc, generaţie după generaţie.

anul 1956 va rĂmane În istoria handbalului romÂnesc ca un moment unic de referInŢĂ, tipĂrit cu litere de auR: Echipa naŢionalĂ de senioare cucereŞte PRIMUL TITLU DE CAMPIOANĂ MONDIALĂ pentru handbalul romÂnesc primul, la un joc sportiv Şi din Întreaga istorie a Sportului RomÂnesc.

După succesul de la Varşovia (locul I la Festivalul din 1955) şi odată încheiat campionatul INTERN, echipa îşi continua pregătirile sub conducerea aceluiaşi antrenor principal, profesorul CONSTANTIN POPESCU PILICĂ. Mai întâi, un nelipsit cantonament la munte de trei săptămâni, consacrat exclusiv pregătirii fizice atletice, acum la Sinaia. Alergări în pantă şi fotbal la două porţi, în bocanci, pe terenul mare, în zăpadă pană la brâu, câte două ore, sau excurşii – ascensiuni până la Vârful Omul, iarna! şi înapoi, 10 – 12 ore, schi-fond 10-15 km la două-trei zile, completau programul de pregătire fizică, cu condiţii mult îngreunate. Trebuie spus că astfel de cantonamente de iarnă au fost nelipsite la naţionala din 1953, până în 1965, când în lunile de iarnă apare campionatul în 7 de sală. Putem adăuga la “cauzele succeselor handbalului românesc” şi aceste cantonamente de trei-patru săptămâni, iarna la munte, exclusiv consacrate pregătirii fizice de bază. Urma turul campionatului, în martie şi aprilie, dar, mare surpriză: Federaţia Internaţională programează un joc preliminar de calificare cu Polonia şi ca surpriza să fie totală, jocul urma să se desfăşoare în Polonia.

Se întrerupe brusc campionatul după numai trei etape şi urmează în galop o pregătire specială cu jocuri de verificare la Braşov şi Bucureşti.

Meciul de calificare a avut loc în ziua de 20 mai 1956 la GDANSK, cel mai îndepărtat oraş din nordul Poloniei, până la care am călătorit două zile. Jucam cu Polonia, pe care o învinsesem la Varşovia în 1955 cu 1 – 0, după un meci “de infarct”. Acum şansele noastre erau minime şi totuşi învingem cu 3 – 2. În minutul 7 era 2 – 0 pentru poloneze, dar în ultimele secunde ale minutului 20 (se jucau două reprize a 20 de minute pe terenul de fotbal), ELENA JIANU, căpitanul echipei noastre, înscrie şi era 2 – 1 la pauză. Imediat în repriza secundă VICTORIŢA DUMITRESCU egalează şi scorul îngheaţă la 2 – 2 minute în şir, dar tot în final, acum de meci, micuţa MORA WINDT, cu un şut lobat de la 20 m, ne aduce fericirea şi calificarea la turneul final al C.M. din R.F.Germană.

În drumul de întoarcere în ţară, jucam la Budapesta in 27 mai 1956 pe Nepstadion în faţa a 50.000 de spectatori (în deschidere la un joc de fotbal) cu naţionala Ungariei – locul I şi campioană mondială în 1949 la prima ediţie a C.M. feminin de handbal în 11, la care noi nu am participat. Reuşim un egal 4 – 4, care ne-a consolidat convigerea că puteam mai mult. Dealtfel in continuare la Debrecin, învingem clar cu 6-1 naţionala Ungariei dupa un joc aplaudat chiar şi de spectatorii maghiari. Au inscris cate un gol: VICTORITA DUMITRESCU, BRUNHILDA NEUROR, LUCIA DOBRE, MORA VINDT şi ELENA JIANU, capitanul echipei.

Imediat, a treia zi de la sosirea în ţară, cartierul general al pregătirilor se muta la Braşov. Aici se repeta de două ori ciclul de jocuri de la Mondiale, întâlnind echipe de seniori din Harman, Halchiu, Ghimbav, Codlea, repetând şi deplasările de 40 – 120 km la fiecare joc, inclusiv câte o mică recepţie şi un pahar de bere cu primarul, notarul şi echipa locală, exact ca în programul de la C.M.

Pentru pregătirile finale se coboara la Bucureşti şi Snagov. Colectivul tehnic este considerabil “întărit”, alaturi de principalul CONSTANTIN POPESCU PILICĂ stabil din 1953, vor mai fi cooptaţi: GABRIEL ZUGRĂVESCU (antrenor cu performante deosebite la Timişoara şi Rapid Bucureşti, dar care, fiu de preot fiind, nu a facut deplaşarea în R.F. Germania) şi nou – numitul antrenor federal Niculae Nedeff.

Delegatia a plecat R.F.G. cu 4 zile mai devreme şi am reusit sa facem 3 antrenamente şi să atenuam oarecum şocul vitrinelor stralucitoare din occident cu impact mare asupra fetelor fata de saracia noastra a anilor 50-60. Din fericire am locuit intr-un loc relative izolat la Scoala Sportiva din EDENKOBEM intr-o padure undeva pe vale Rinului. De aici in ziua de 1 iulie 1956 dimineata la ora 9 plecam cu autocarul spre Karlsruhe cale de 80 km, unde pe stadionul Wilkpark are loc deschiderea festiva la ora 17:oo şi meciul cu Austria la ora 18:00.

Primul joc la C.M. din R.F.G. cu Austria la KARLSRUHE în ziua de 1 iulie 1956. Victorie mare cu 3 – 1 (1-0). Atacam permanent cu fundasii la centru, ceea ce surprinde total pe austriece, dar inaintasele noastre rateaza: CARLIGEANU (minutul 6); PADUREANU (minutul 7) şi JIANU (minutul 9). Revin austriecele dar portrait noastra IRINA NAGY apara tot. In minutul 19 la un fault asupra MARIEI SCHEIP, MORA VINDT paseaza perfect şi VICTORITA DUMITRESCU din saritura peste zid inscribe imparabil : bara-gol şi la pauza este 1-0 pentru noi.

In repriza a II-a chiar in minutul 22 (se jucau 2 reprize a 20 minute) JIANU inscribe de la mare distanta 2-0 şi SALAGEANU de pe extrema 3-0. Austriecele cu celebrele BAUM, OCWIRK şi HOOFER ataca in valuri, dar IRINA smulge aplauzele tribunelor cu plonjoane aeriene, aparand şi o lovitura de la 13 m (astazi 7m) care fixeaza scorul la 3-1 şi ne asigura o victorie de necontestat.

In declaratiile pentru presa, antrenorul POPESCU, a remercat toata apararea: CARLIGEANU, COLESNICOV, POPESCU, UGRON şi SALAGEANU (asezarea ca la fotbal pe 2 linii). In schimb presa lor a remarcat atacul: PADUREANU, DUMITRESCU, WINDT, JIANU şi DOBRE. Dupa mini banchetul official obligatoriu ne intoarcem noaptea cu autocarul şi dupa o zi de pauza, in 3 iulie, din nou un drum de 60 de kilometri spre MANNHEIM.

Al doilea joc cu FRANŢA la MANNHEIM în data de 3 iulie apreciat mai uşor, ne chinuim o repriza şi jumatate (2 – 2) pentru ca, în final, sa castigam linistiti cu 5 – 2.

Cu aceste doua victorii şi locul I în serie ne calificam pentru finala.

În ziua de 6 iulie 1956, pe stadionul central din FRANKFURT AM MAIN, în fata a 35.000 de “spectatori platitori”, numai pentru handbal, echipa Naţionala învinge favorita tuturor, echipa R.F. Germania cu scorul de 6 – 5 şi cucereşte PRIMUL TITLU DE CAMPIOANA MONDIALA, LA UN JOC SPORTIV DIN ISTORIA SPORTULUI DIN ROMÂNIA.

Jocul începe fix la ora 16, dar nu trec decat două minute şi arbitrul BERTIL WESTBALD (Suedia) acorda echipei germane un 13 m, pe care celebra WARMS il transforma. În minutul 6 MORA WINDT înscrie pentru noi, în stilul caracteristic, sut cu bolta şi egaleaza. Jocul este fantastic de îndarjit şi se alearga kilometri. Luam conducerea cu 2-1, cu un sut “strecurat” abil de JIANU. Între timp, IRINA NAGHI face adevarate minuni în poarta noastră, deşi la un plonjon spectaculos se accidenteaza usor. Va fi de departe cel mai bun portar al Campionatului Mondial 1956. La pauza era 3 – 1 pentru noi, prin golul înscris din 13 m (acum 7 m) de VICTORITA DUMITRESCU. După pauza, cei 35.000 de spectatori işi reiau atributiile în serios, dar nemţeşte – civilizat şi echipa Germaniei revine puternic. În minutul 26 este 3-2, urmeaza momente grele pentru noi. Deşi ELENA PADUREANU înscrie şi este 4-2, nemtoaicele revin cu un gol al lui BURMEISTER (capitanul echipei lor). La scorul de 4-3 ne-a cam înghetat sufletul, mai ales ca ratam un 13 m (JIANU) şi alte două aruncari favorabile (PADUREANU şi WINDT). De pe banca este aruncata în lupta LUCIA DOBRE, care intră direct în atac şi da gol din prima: este 5-3 şi oarecare liniste. Dar HANNEM reduce la 5-4 şi, din nou, LUCIA DOBRE, reveNIŢĂ la schimbare, reintră şi înscrie de la mare distanta, scorul este 6-4 şi suntem campioni mondiali, chiar daca WALTER în ultimele secunde înscrie şi fixeaza scorul final: 6-5 pentru ROMÂNIA.

VICTORIE MARE, SUNTEM CAMPIOANE MONDIALE.

DER NEU SPORT (FRANKFURT): “Echipa romana a deposit toate asteptarile, tempo-ul şi conditia fizica au fost net superioare celorlate echipe, asta in primul rand, dar au mai fost şi paradele “PANTEREI” IRENE drept conditie a victoriei, la fel şi apararea de netrecut care a jucat tare dar sportive. Au meritat titlul”

NACHAUSGABE (din 9 iulie 1956) titlu mare “Germania s-a izbit ca intr-un zid de IRINA şi a pierdut onorabil”.

EMIL HORLLE- Presedintele Comisiei Tehnice a I.H.F. “ Sunt inca impresionat de viteza şi abilitatea tehnica a intregii echipe din Romania. Socotesc ca aveti o conditie fizica foarte tare şi un portar excellent. Trebuie sa remarc ca fiecare jucatoare are o una idée de joc şi sties a manuiasca mingia perfect. Socotesc ca acestea sunt meritele antrenorilor romani, pe care tin sa-i felicit şi sper sa-i intalnesc mai des”

În ţară vestea s-a răspândit imedita deşi abia seara postul de radio Bucureşti a anuntat aceasta mare victorie, dar cei din lumea handbalului ascultasera “discret” (asa erau vremurile) posturile germane, iar agentiile de presa raspandeau surpriza pe toate undele. Eram in 1956 nici vorba de transmisii TV.

A doua zi ziarul “SPORTUL POULAR” ne-a rezevatat intaia incadrata de fotografiile celor 15 jucatoare şi a celor 2 antrenori.

CAMPIONATUL MONDIAL EDITIA A II-A 1956 RF Germania. Handbal feminin în 11

Clasament: 1. ROMÂNIA; 2. R.F. Germania; 3. Ungaria; 4. Austria; 5. Iugoslavia; 6. Franta.

Rezultate: cu Austria: 3-1 (1-0); cu Franţa: 5-2 (2-1); cu RF Germania în finală 6-5 (3-1).

România loc I - Medalii de aur şi CAMPIOANA MONDIALA

1. IRINA NAGY Klimovschi, portar, 18 ani, PROGRESUL Tg. Mureş,

Debut SMTCF Tg. Mureş; Prof. Kamenischi Arpad;

2. ANA STARK STĂNIŞEL, portar, 21 ani, RAPID Bucureşti.

Debut: SMTCF Bv; Prof. POPESCU COLIBAŞ

3. IRINA GHUNTER KIM, portar, 21 ani, ŞTIINŢA Timişoara.

Debut: Ştiinţa Timişoara; Prof. VICTOR CHIŢA

4. ELENA RADO JIANU, centru, 26 ani, ICEF Bucureşti.

Debut: CS Sf. Gheorghe; Prof. ADALBERT RETTI, IOSIF RACZ

5. VICTORIŢA DUMITRESCU, inter-stg, 21 ani, STEAGU ROŞU Bucureşti,

Debut: Steagu Roşu bucureşti; Prof. POPESCU P. CONSTANTIN

6. LUCIA DOBRE, inter-stg., 23 ani, FLAMURA ROSIE SIGHIŞOARA,

Debut: FLAMURA ROSIE SIGHIŞOARA Prof. WALTER SCHMIDT

7. ELENA ŞTEFĂNESCU PĂDUREANU, centru, 25 ani, ŞTIINŢA Bucureşti,

Debut: SMTCF Bucureşti; Prof. COJOCARU VICTOR

8. AURORA BRAN POPESCU, apărător, 23 ani, PROGRESUL Bucureşti,

Debut: SMTCF Timişoara; Prof. PARSCH ERNO

9. MARIA SCHEIP CONSTANTINESCU, extremă-stg., 22 ani, RAPID Bucureşti,

Debut: SMTCF Braşov; Prof. POPESCU COLIBAŞ

10. AURELIA SĂLĂGEANU TUDOR, apărător, 20 ani, ŞTIINŢA Bucureşti,

Debut: SMTCF Tg. Mureş; Prof. Kamenischi Arpad.

11. CAROLINA RĂCEANU CÂRLIGEANU, apărător, 21 ani, ŞTIINŢA Bucureşti

Debut: ŞTIINŢA Bucureşti; Prof. COJOCARU VICTOR

12. MORA WINDT MARTINI, centru, 21 ani, PROGRESUL Braşov

Debut: SMTCF Braşov; Prof. POPESCU COLIBAŞ

13. IOZEFINA UGRON ŞTEFĂNESCU, apărător, 24 ani, ŞTIINŢA BUCUREŞTI,

Debut: ICEF Bucureşti; Prof. IOAN KUNST, HELVIC WILHELM

14. ILEANA KOLESNICOV GIULESCU, apărător, 23 ani, ŞTIINŢA Bucureşti

Debut: SMTCF Bucureşti; Prof. COJOCARU VICTOR

15. MAGDA DRAŞSER HABERPURSCH, apărător, 24 ani, FLAMURA ROŞIE Sibiu,

Debut: FLAMURA ROŞIE Sibiu; Antr. FRANCISC MONIS.

Antrenori: CONSTANTIN POPESCU-principal, NICULAE NEDEFF-federal.

În ultima parte a pregătirilor şi antrenorul GABRIEL ZUGRAVESCU.

Medic: CONSTANTIN ŞERPE.

În pregatire şi in competiţiile respective, au facut parte din lot şi: AURORA LEONTE, ANTONETA VASILE OŢELEA, care nu au făcut deplasarea, deoarece erau sub vârsta maximă admisă (17 ani).

Aproape în întregime echipa era formata din jucatoarele cu care s-a pornit la drum în ziua de 25 mai 1953 la Sighişoara, alaturi de antrenorul principal profesorul CONSTANTIN POPESCU PILICĂ. Numai aceste jucatoare şi antrenorul lor stiu cat s-a muncit în acesti trei ani, din care cel putin jumatate petrecuti în cantonamente şi deplaşari.

Se cuvine sa adaugam neaparat şi numele antrenorilor care au mai contribuit în diverse etape la pregatirea echipei în acesti trei ani: DUMITRU POPESCU – COLIBAS, BRUNO HOLSTREGER, medicul echipei, CONSTANTIN ŞERPE şi, nu în ultimul rând, meritul lui LUCIAN GRIGORESCU, secretar general al F.R.H., prezent la fiecare actiune a lotului, partial şi în cantonamente, care s-a îngrijit permanent şi se va îngriji în continuare sa nu existe nici un obstacol administrativ în calea performantei.

Pentru acesta performanta unica în sportul românesc jucatoarele respective au fost rasplatite – alta premiera – cu primele titluri de maestre emerite din hadbalul românesc.

1957 ACTIVITATEA COMPETIŢIONALĂ INTERNĂ s-a desfasurat pana în acest an după formula primavara – toamna, deci pe an calendaristic.

Pentru a se putea aplica aceasta formula atat echipele masculine, cat şi cele feminine işi disputa titlul în cate doua serii a sase echipe, sistem tur – retur, cu jocuri finale între primele doua clasate.

C.N. Editia a 12 – a 1957 feminin. Handbal în 11

1. Steagul Rosu Bucureşti – antrenor: Constantin Popescu – PILICĂ;

2. Progresul MIC Bucureşti – antrenor: Gabriel Zugravescu;

3. Progresul Braşov – antrenor: Dumitru Popescu – Colibas.

De aceasta data tânărul antrenor Popescu – PILICĂ, după cucerirea titlului suprem de campion mondial cu echipa Naţionala, castiga şi campionatul cu echipa lui de club.

C.N. Editia a 21 – a 1957 masculin. Handbal în 11

1. CCA Bucureşti – antrenor: Ioan Kunst Ghermanescu;

2. Dinamo Braşov – antrenor: Dumitru Lupescu;

3. VOINTA Sibiu – antrenor: Wilhelm Kirschner.

La handbal în 7 în sala, “Cupa de Iarna” se transforma în concurs republican permitand participarea tuturor regiunilor din tara. Acolo unde nu existau sali, se putea juca şi în aer liber, dar finalele erau în sala.

“CUPA DE IARNA” Editia a II-a. Handbal în 7 feminin

1. Progresul M.I.C. Bucureşti – antrenor: Gabriel Zugravescu

2. Flamura Roşie Sibiu – antrenor: Stefan Zoller

3. Steagul Rosu Bucureşti – antrenor: Constantin Popescu – PILICĂ

Masculin

1. Dinamo Bucureşti – antrenor: Oprea Vlase

2. ŞTIINŢA Timişoara – antrenor: Constantin Lache

3. CCA Bucureşti – antrenor: Ioan Kunst Ghermanescu

O activitate din ce în ce mai sustinuta se înregistraza şi la nivelul juniorilor unde, constatandu-se ca singur, campionatul şcolar – care nu avea faze finale – nu selectioneaza şi nu impulşioneaza spre performanta, se cauta noi forme.

Federatia organizează “Cupa Oraşelor pentru juniori”. La baieti se joaca handbal în 11 şi caştigatoarea cupei va fi echipa oraşului Bucureşti – antrenor: EUGEN TROFIN, urmata în ordine de Sibiu, antrenor IOAN SCHUSTER şi Timişoara. La fete se joaca handbal în 7, cupa revenînd oraşului Bucureşti – antrenori: VICTOR COJOCARU şi ROMULUS SPIRESCU, urmata de Braşov, antrenor DUMITRU POPESCU COLIBAS şi Sighişoara. Competitia a angrenat 16 echipe la baieti şi 8 la fete.

Succesul acestei competitii rezervate juniorilor (nu exista înca un campionat national) a determinat pentru sezonul de iarna organizarea unei editii a Cupei Oraşelor pentru handbalul în 7 în sala. Participa 9 echipe de baieti şi 8 de fete. Primii trei clasati: la fete – Tg.Mures (antrenor Arpad Kamenitschi), Braşov (antrenor Dumitru Popescu Colibas) şi Bucureşti (antrenor Victor Cojocaru); iar la baieti – selectionata oraşului Bucureşti (antrenor Eugen TROFiN), urmata de Sibiu (antrenor Ioan Schuster) şi Sighişoara (antrenor Ion Buiuc).

Activitatea competitionala Internaţională în anul 1957 a fost dominata de ediţia a treia a Festivalului de la Moscova, unde fetele aveau de aparat medaliile cucerite la Varsovia (1955) şi titlul suprem de la C.M. din R.F.Germania (1956). În acelaşi timp, la handbal în 7, echipa României urma sa participe pentru prima oara la un campionat mondial, în Iugoslavia.

Cu un lot largit – campioanelor mondiale alaturându-se înca 10 tinere jucatoare, antrenorii: CONSTANTIN POPESCU PILICĂ şi DUMITRU POPESCU – COLIBAS pornesc pregatirile înca din primavara, după şase etape de campionat, efectuand o pregatire mixta cu antrenamente de handbal în 11 pe terenurile de fotbal de la Regie şi 23 August, dar şi de handbal în 7, pe terenurile de la “Drept” şi “Progresul”, în Bucureşti. Este învitata echipa oraşului Budapesta (care se confunda cu reprezentativa Ungariei) pentru trei jocuri de verificare – pregatire cu Naţionala României, alcatuita de cei doi antrenori, dintre cele mai bune jucatoare de la handbalul în 11. Deşi soldate cu infrangeri, cele trei jocuri au dovedit ca ne putem adapta rapid la cerîntele jocului în 7 şi ar fi ceva sperante. Dar undeva sus de tot – Festivalul era şi o problema politica – se hotaraste prioritate totala pentru turneul de la Moscova. Cum cele doua actiuni – Festivalul de la Moscova şi C.M. din Iugoslavia – se succedau la un interval de 12 zile s-a decis alcatuirea a doua echipe separate. Lotul în 11 a rămas intact cu cele mai bune 16 jucatoare din tara, iar pentru cel în 7 s-a încropit o echipa, în special cu jucatoare tinere din Bucureşti, sub conducerea profesorului VICTOR COJOCARU.

La Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor Echipa Naţionala Feminina de Handbal în 11 învinge în jocurile inter-ţări echipa U.R.S.S. cu 12 – 31, dar pierde în fata R.D.G. cu 6 – 7 şi se claseaza pe locul 2.

Editia a III-a 1957 , MOSCOVA – U.R.S.S. Jocurile Festivalului

Clasament: 1. R.D. Germană; 2. România; 3. U.R.S.S.

România loc II – Medalie de argint

Jucatoare: Ana Stark, Irene Ghunter, Aurora Popescu, Iozefina ŞtefĂnescu, Elena Jianu, Elena Padureanu, Elena Rosu, Mora Wîndt, Ana Balînt, Irene Naghi, Mariana Adami, Lucia Dobre, Victorita Dumitrescu, CAROLINA Carligeanu.

Antrenori: Constantin “PILICĂ” Popescu , Dumitru Popescu – Colibas

La prima editie a Campionatelor Mondiale de Handbal în 7 din Iugoslavia echipa Naţionala (a doua, cea improvizata) pierde în serie: 1 – 3 cu Austria, 1 – 6 cu Danemarca, 1 – 2 cu Suedia şi 0 – 3 cu Polonia, clasandu-se pe locul 9.

Campionul Mondial de Senioare, Editia I, Iugoslavia 1957. Handbal feminin în 7

Clasament: 1. Cehoslovacia; 2. Ungaria; 3. Iugoslavia; 4. R.F. Germania; 5. Danemarca; 6. Austria; 7. Polonia; 8. Suedia; 9. România.

România loc 9

Jucatoare: LILIANA BORCEA, JANA MATEESCU, ELENA TICU, ANTONETA VASILE, MARIANA JIPA, ELENA ROSU, ELLA JECU, AURORA NICULESCU, GHERLÎNDE REIPP, ÎNGE GOSS, BRIGHITE BUCUR, ELENA BOLDIJAR, ELISABETA GOLOŞIE, ANGELA MINCULESCU, MARILENA MITEA.

Antrenor: VICTOR COJOCARU

Repetam, aceasta formatie a fost în realitate echipa a doua a României, deoarece prima reprezentativa – care cuprindea campionatele mondiale din 1956 – participa în acelaşi timp la Festivalul de la Moscova.

La masculin, în cadrul Festivalului, pentru a treia oara ordinea la varf rămâne aceeaşi.

Clasament: 1. R.D.Germană; 2. ROMÂNIA. De aceasta data, însa, jocul final dintre cele doua echipe a fost deosebit de “strans” (14 – 15) şi mai ales cu un arbitraj discutabil. În jocurile urmatoare baietii obtin victorii clare: 17 – 14 cu Cehoslovacia, 19 – 12 cu Austria, 17 – 4 cu Fînlanda şi un rezultat la limita, 10 – 9, cu echipa tarii gazda (U.R.S.S.)

Editia a III-a 1957 MOSCOVA – U.R.S.S. Jocurile Festivalului

Clasament masculin: 1. R.D.Germană; 2. România; 3. Cehoslovacia; 4. U.R.S.S.; 5. Austria; 6. Fînlanda. ROMÂNIA LOC II – MEDALII DE ARGINT

Antrenor: IOAN KUNST GHERMĂNESCU.

Jucatori: VASILE SIDEA, RUDOLF HABERPURSCH, IOSIF ZAHARIA, OCTAVIAN NITESCU, FLORIN BALAIES, OTTO TELLMAN, LIVIU CONSTANTINESCU, HANTZ MOSER, KURT WAGNER, OLIMPIU NODEA, KURT SAUER, AUREL BULGARIU, VALENTIN SELARU, IOSIF RUDOLF.

La handbal în 7, în anul 1957, consemnam prima editie a Cupei Campionilor Europeni, la masculin, care în mod exceptional s-a desfasurat cu selectionate de oraşe. Echipa oraşului Bucureşti (Combinata CCA – Dinamo) depaseste în primul tur selectionata oraşului Belgrad.

În turul secund suntem eliminati de echipa oraşului PRAGA (19 – 24), care se confunda cu echipa Naţionala a Cehoslovaciei şi, în acelaşi timp, cu echipa DULKA – care, sa ne reamintim, ne-a “predat primele lectii” de handbal în 7 pe terenul I.T.B. în 1955 şi care va castiga aceasta prima editie învingand în finala – relativ comod – selectionata oraşului OREBOO – Suedia. Selectionata oraşului Bucureşti a fost pregatita şi condusa de antrenorii: Ioan Kunst Ghermanescu şi Francisc Spier, pentru “un spor de tenacitate”, s-a apelat şi la cunostiîntele baschetbalistilor Mihai Nedef – conducator de joc şi Liviu Naghi – pivot. Tot la handbal în 7 au loc în acest an primele întalniri Internaţionale la juniori. O selectionata de baieti se deplaseaza în Polonia şi susţine doua jocuri cu echipa şimilara a tarii gazda, câştigate cu 17 – 15 şi 13 – 12.

ACTIVITATEA INTERNAŢIONALĂ din anul 1958 a fost marcată de prima participare a naţionalei de seniori la un campionat mondial de handbal în 7 jucători care s-a desfăşurat în Republica Democrată Germană. La echipele anterioare din 1948 şi 1954 nu am participat, înscriindu-ne doar la CM 1938, handbal în 11 jucători care era prioritar în acei ani. Dealtfel în 1956 senioarele cuceriseră primul titlu de campioane mondiale la handbal în 11.

CAMPIONATUL MONDIAL-SENIORI. Ediţia 3-a 1958- RD Germania, handbal în 7 jucători, 27 februarie martie- Magdenburg.

Clasament: 1. Suedia; 2. Cehoslovacia; 3. Germania unită; 4. Danemarca; 5.Polonia; 6. Norvegia; 7. Ungaria; 8. Iugoslavia; 9-12. Islanda, Austria, Franţa, Spania,; 13-16. ROMÂNIA, Finlanda, Luxemburg, Brazilia.

Turneu final cu 16 echipe, în patru serii a patru echipe, locurile 1 şi 2 jucau mai departe pentru 1-8, locurile 3 nu mai jucau şi se clasau pe 9-12 iar loc 4 în grupă pe 13-16.

Rezultate: cu Ungaria: 16-16 (8-8); cu Islanda: 11-13; cu Cehoslovacia: 13-21. * 3 jocuri: 1 egal, 2 pierdute. Loc 13-16.

Au jucat: MIHAI REDL, EMIL BARBU- portari, AUREL BULGARIU, VIRGIL HNAT, OLIMPIU NODEA, PETRE IVĂNESVU, GEORGE COVACI, IULIAN CĂLIMAN TUDOR RISTOIU, LIVIU CONSTANTINESCU, VIRGIL TALE, GHEORGHE COMAN, POMPILIU SIMION, MIRCEA COSTACHE I, CONSTANTIN TĂNĂSESCU, IOAN MOSER.

Antrenori: IOAN KUNST GHERMĂNESCU, NICULAE NEDEFF.

Din cartea “A FOST ODATĂ UN MECI DE HANDBAL” de Călin Antonescu, Hristache Naum: “În ziua de 27 februarie 1958 în sla “HERMAN GIESELER” din oraşul Magdeburg (RD Germania) echipa masculină de handbal în 7 a ţării noastre ăşi făcea debutul în cadru unui campionat mondial, înfrumtând reprezentativa RP Ungaria. Jocul era dificil pentru noi deoarece sportivii maghiari practicau de mai multă vreme handbalul în 7 în ţară practicându-se în mod deosebit această variantă. Şi totuşi…cei care au fost la un pas de victorii au fost românii. Ei conduc cu 16-15 în ultimul minut de joc şi în plus beneficiază de o lovitură de la 7m pe care o ratează. Victoria le scapă “printre deget” şi meciul se încheie egal 16-16 (8-8), o zi mai târziu ecvhipa noastră pierde în mod surprinzător în faţa Islandei (11-13), apoi cedează şi în partida cu Cehoslovacia, oarecum aşteptat (13-21), fiindcă cehii inventaseră HAZENA- joc asemănător cu handbalul în 7- încă la începutul secolului 20. prima participare a handbalului român la un campionat mondial în 7 nu s-a încheiat cu un bilanţ puţin strălucitor fiindcă tinerii noştri jucători de la 11 nu se acomodaseră total cu cel în 7 (când o vor face, vor urma patru medalii de aur: 1961, 1964, 1970 şi 1974).

1958-1959 ACTIVITATEA INTERNĂ. La Divizia A, începand din acest an, vom avea (pana în 1963) o situatie speciala, cu doua campionate nationale, atat la fete cat şi la baieti, unul pentru handbal în 11 în continuare şi al doilea pentru handbal în 7, aflat acum la prima ediţie.

C.N. Editia I-a 1958 –1959. Handbal feminin în 7

1. Cetatea Bucur (Progresul) Bucureşti –antrenor: CONSTANTIN POPESCU PILICĂ

2. Olimpia Bucureşti – antrenor: GABRIEL ZUGRAVESCU

3. Tractorul Braşov – antrenor: DUMITRU POPESCU – COLIBAŞ.

Echipa Cetatea Bucur este de fapt Flamura Roşie, deja campioana în 1957 şi 1958 la handbal în 11, care şi-a schimbat denumirea, trecand la Asociatia Progresul, sprijiNIŢĂ în primul rând de Primaria Oraşului Bucureşti.

C.N.Editia I-a 1958 –1959. Handbal masculin în 7

1. Dinamo Bucureşti – antrenor: OPREA VLASE

2. Rapid Bucureşti – antrenor: CORNEL OPRIŞAN

3. ŞTIINŢA Timişoara – antrenor: LADISLAU BARA.

Aceasta prima editie a campionatului ntional de handbal în 7 s-a desfăşurat în mod egal pentru toti – fara a se tine seama de rezultatele de la handbal în 11 –, cu etape de raion, regiune, zona şi turneu final cu cate şase echipe. Activitatea la handbal în 11 continua în ritm intens.

C.N. 1958 –1959. Handbal feminin în 11

1. Olimpia Bucureşti – antrenor: GABRIEL ZUGRAVESCU

2. Cetatea Bucur (Progresul) Bucureşti –antrenor:CONSTANTIN POPESCU PILICĂ

3. Muresul Tg. Mures – antrenor: ARPAD KAMENITSCHI.

C.N. 1958 –1959. Handbal masculin în 11

1. Dinamo Bucureşti – antrenor: VLASE OPREA

2. C.S.M. Reşita – antrenor: MIHAI SZUCIC

3. C.C.A Bucureşti – antrenor: IOAN KUNST –GHERMANESCU

De remarcat performanta echipei Dinamo Bucureşti, care promovase din B în A, în sezonul anterior şi cucereste titlul, imediat în anul urmator.

La categoria B, masculin, pe primele locuri: Textila Cisnadie, urmata de Dinamo Tg. Mures şi C.S.U. Bucureşti.

- Şi la juniori se organizează primul campionat national de handbal în 11. La fete a câştigat Mureşul Tg. Mures, antrenor: ARPAD KAMENISCHI, urmata de record Mediaş – antrenor: BRUNO HOLSTREGHER şi Textila Lugoj – antrenor ALBERT CRISTOF. La baieti pe primul loc VOINTA Sibiu – antrenor IOAN SCHUSTER urmata de CSŞ Bucureşti – antrenor EUGEN TROFIN.

A fost o editie experimentala care a demonstrat ca va fi foarte greu de a se efectua antrenamente şi jocuri pe terenurile de fotbal (pe care se juca handbal în 11), în consecinta în anii urmatori se va renunta la acest campionat, şi astfel juniorii se îndreapta maşiv spre cel în 7 care putea fi practicat şi în curtea şcolii sau în sala de gimnastica. În acelaşi timp se organizează mari competitii populare cum a fost “Spartachiada de vara” care a avut chiar un turneu final la Bucureşti cu cate 8 echipe la fete şi baieti şi care a angrenat “peste 400 noi echipe de handbal, baieti şi fete în special, tineri dornici de miscare şi de sport” – din presa acelor zile.

- Dar cea mai populara COMPETIŢIE pentru juniori va continua sa fie “Cupa Sportul Popular”, cucerita la fete de ILEFOR TG. MURES, antrenor: ARPAD KAMENITSCHI, urmata de Luceafarul Braşov, antrenor: DUMITRU POPESCU COLIBAS şi Constructorul Bucureşti – antrenor VICTOR COJOCARU.

În acelaşi timp se organizează primul Campionat şcolar cu turneu final la Tg. Mures pe locul I la fete Şcoala Medie 2 Braşov – profesor DUMITRU POPESCU – COLIBAS, iar la baieti Şcoala Medie nr.4 din Timişoara – profesor: CONSTANTIN LACHE.

ACTIVITATEA INTERNAŢIONALĂ in 1959 a avut ca obiectiv principal C.M. masculin de Handbal în 11 din Austria. Echipa Naţionala nu a avut insa posibilitatea de a efectua cel putin cateva jocuri de pregatire. Singurul meci premergator C.M. a fost exact cel de calificare, fiindca la fel ca la C.M. feminin din 1956, echipei de baieti i-a fost programat un joc eliminatoriu de calificare în Polonia cu Naţionala respectiva. Baietii trec peste acest handicap şi castiga cu 11-7.

CAMPIONATUL MONDIAL DE SENIORI, handbal în 11 jucători, Austria 1959, Ediţia 5-a, 14-21 iunie 1959. Finala la Viena.

Clasament: 1. Germania unită; 2. ROMÂNIA; 3. Suedia; 4. Austria; 5. Elveţia; 6. Danemarca; 7. Ungaria; 8. Polonia,

ROMÂNIA LOC II MEDALII DE ARGINT- VICECAMPIONI MONDIALI.

Prima medalie a handbalului masculin românesc la un campionat mondial. Performanţă de mare valoare mai ales dacă ţinem seama că am prezentat o formaţie mult întinerită cu gândul la CM viitoare de handbal în 7, spre care se îndrepta interesul crescând în lume.

EVOLUŢIA ECHIPEI ROMÂNIA SENIORI LA CM Austria 1959

ROMÂNIA – Austria: 19-16 (9-4) la Krems

ROMÂNIA – Ungaria: 18-12 (9-4) la Bruc ad Mur

ROMÂNIA – Elveţia: 14-9 (7-4)

ROMÂNIA – Germnaia unită: 11-14 (6-6) la Viena. Finala mare, loc 1-2

Linie de clasament – 4 jocuri: 3 victorii, 1 pierdut, 62-51 golaveraj, Loc II.

Tinerii noştrii jucători evoluează dezinvolt fătă inhibiţii în faţa vedetelor din echipele Austriei, Ungariei şi Elveţiei, obţinând trei victorii de necontestat.

Clasamentul seriei: 1. ROMÂNIA 6 pt.; 2. Austria 3 pt.; 3. Elveţia 2 pt.; 4. Ungaria 0 pt. .

În cealaltă serie primul loc revine formaţiei unite a celor două state germane, care reunesc vedete de primă mărime realizând după aprecierile presei o superechipă.

“FINALA” s-a disputat în 21 iunie 1959, ora 18, pe stadionul ”WACKER” din Viena.

Echipa României a avut un start foarte bun, conduc în minutul 3 cu 2-0, rezistă foarte frumos în toată prima repriză jucând de la egal la egal cu valoroasa echipă unită a Germaniei, după cum arată şi scorul (6-6). Dar superioritatea selecţionatei germane îşi spune cuvântul şi aceasta câştigă în sfârşit“. (Laurii Handbalului Românesc- Călin Antoneanu, Dan Gârleşteanu). Ziarul “WIENER MONTAG” scria: “Acei care au crezut că echipa germană îşi va apăra titlul de campioană mondială---plimbându-se au fost foarte surprinşi de jocul şi valoarea românilor. În stadion în prezenţa a 8000 de spectatori, echipa unită a Germaniei a fost nevoită să pună în joc şi ultimele rezerve de forţă pentru a învinge după un egal la pauză”.

ROMÂNIA loc II, medalii de argint. Prima medalie la masculin.

Antrenori: IOAN KUNST-GHERMĂNESCU, NICULAE NEDEFF federal

Jucatori: MIHAI REDL, RUDOLF HABERPURSCH, ION ILIESCU, GEO BĂDULESCU, OCTAVIAN NIŢESCU, CONSTANTIN SELARU, VALENTIN ŞELARU, GEORGE COVACI, ARPAD BARABAS, OLIMPIU NODEA, VIRGIL HNAT, AUREL BULGARIU, MIRCEA COSTACHE I, CORNEL OŢELEA, SAVÎN MARCU.

Comportare exceptionala a baietilor nostrii care în finala după un 6-6 la pauza cedeaza greu în fata echipei campioana mondiala la editia anterioara, acum în plus unîndu-şi fortele cele doua Germanii (EST şi VEST în acele momente) au constituit o super echipa.

Pe stadionul Wacker din Viena în fata a peste 8000 de spectatori baietii nostrii au jucat exceptional cucerînd medaliile de argint, cea mai buna performanta a echipei nationale masculine la handbal în 11.

Comportarea de exceptie a tinerilor nostrii jucatori – din care nu mai putin de 9 erau debutanti în competitii oficiale – a fost încununata şi de titlul de golgheter, care a revenit lui OLIMPIU NODEA cu 28 de goluri, urmat de alt român AUREL BULGARIU.

Echipa Naţionala femininA de handbal în 11, antrenor: CONSTANTIN PILICA POPESCU, şi-a continuat constant pregatirile în vederea Campionatelor Mondiale din anul viitor. Numarul jocurilor Internaţionale a fost ceva mai redus, doar doua turnee, numai cu victorii. În R.D.G. la MAGDEBURG învingem puternica echipa Naţionala a gazdelor: cu 6-3, rezultat mare! Turneul continua cu trei jocuri cu echipe de club egale cu trei victorii, la care mai adaugam în final un 6-5 cu Naţionala lor de tineret. În Polonia la Jelesnaia: ROMÂNIA - POLONIA 7-3 şi alte doua victorii cu echipe de club. Calendarul – ceva mai redus al echipei nationale feminine a permis o desfasurare normala a campionatului şi a prilejuit echipelor de club sa efectueze turnee Internaţionale peste hotare, s-au înregistrat sapte întalniri cu echipe puternice din R.D.G. şi Ungaria, la care vom adauga cele sustinute de echipe nationale sub nume de club sau oraş. Echipele nationale – aproape la fiecare turneu – după jocul oficial între tari, mai jucau alte 2-4 jocuri sub numele oraşului Bucureşti. Aceasta modalitate de a juca cat mai multe jocuri într-o deplaşare a fost frecvent foloşita în perioada dinaîntea aparitiei unor turnee cu 3-5 jocuri pe COMPETIŢIE. Şi daca aşa cum vom vedea palmaresul echipelor nationale la capitolul jocuri oficiale (la care se canta imnul) este destul de sarac: la feminin 26 jocuri în 21 de ani (1949 – 1960) iar la masculin 55 jocuri dar, în 25 de ani (1936-1961), toate acestea pot fi triplate cu jocurile echipelor nationale sub nume de oraşe sau club.

- Echipa Naţionala de junioare, handbal în 11, aflata doar în al doilea an de activitate efectueaza un turneu în R.D.G. unde castiga cu 6-5 şi în Polonia unde de asemenea învinge cu 7-3, antrenor VICTOR CHITA.

- Baietii – juniori – conduşi de antrenorii EUGEN TROFIN şi FLORIN STOENESCU efectueaza acelaşi turneu, pierd cu 7-10 la R.D.G. şi castiga în Polonia cu 14-9.

- La handbal în 7 activitatea Internaţională cunoaste un reviriment puternic.

În primul rând la cea de-a doua editie a Cupei Campionilor – masculuîn, (acum pe echipe de club), Dinamo Bucureşti – antrenor OPREA VLASE, întrece pe PARTIZAN BIELOVAR la ZAGREB cu 17-5, mare surpriza şi chiar pe mult titrata DUKLA PRAGA la Bucureşti, cu 15-14, dar pierde în semifinale la STUTTGART (12-21) în fata echipei F.A. GOPPINGEN.

- Elementul marcant al anului 1959 il constituie organizarea la Bucureşti a unui prim mare turneu INTERNAŢIONAL de handbal în 7, care va deveni traditionala şi recunoscuta în calendarul Federaţiei Internaţionale: ”Cupa Oraşului Bucureşti” care de la a treia editie se va numi “Trofeul CARPAŢI” aşa cum o cunoastem şi astazi. Este meritul principal al lui LUCIAN GRIGORESCU secretar F.R.H. şi a “voluntarilor şi activistilor” din handbal pentru faptul ca acest mare tureu a dainuit timp de peste 40 de ani şi ne-a adus în tara toate marile echipe din lume.

Prima editie 28 ianuarie – 1 februarie 1959, a fost oarecum de experiment fiind învitate echipe foarte puternice, un handbal în 7 de sala – de la care puteam învata la cel mai înalt nivel, chiar cu riscul infrangerii la scor şi o clasare mai slaba. Prima editie a “Cupei oraşului Bucureşti” a fost c’ştigata atat la feminin cat şi la masculin de echipele H.G.Copenhaga (în realitate echipele nationale ale Danemarcei) care au dat adevarate recitaluri de virtuozitate. Sala Floreasca (azi Lucian Grigorescu) a fost arhiplina timp de 4 zile. Dar au particiapt şi alte mari echipe de mare valoare: Dukla Praga la baieti, selectionatele oraşelor Zagreb şi Budapesta la fete. S-a hotarat sa participam cu echipe de club sau selectionate de oraş tinand seama ca deşi eram campioni mondiali la fete şi vicecampioni la baieti la handbal în 11, la cel în 7 eram mai la început palmaresul trebuia oarecum protejat.

CUPA ORAŞULUI BUCUREŞTI – Editia I-a Bucureşti 1959.

Clasamente:

feminin: 1. H.G. Copenhaga; 2. Zagreb; 3.Budapesta; 4.Olimpia Bucureşti;

5. Bucureşti – tineret.

Masculin: 1. H.G. Copenhaga; 2. Dinamo Bucureşti; 3. Dukla Praga; 4. ŞTIINŢA Timişoara.

Bucureşti –tineret loc 5

Jucatori: COLOMAN SOO, NICOLAE RADU, MIRCEA COSTACHE I, FLORIN HAUSNER, FLAVIU STOICA, ILIE DANESCU, GHEORGHE CATU, HELMUTH SZKIELI, ION PREDA,CONRAD MEŞSE, ARPAD BARABAS, CORNEL OŢELEA.

Antrenor: EUGEN TROFIN

1959-1960 ACTIVITATEA INTERNA – la handbal în 11 – divizia A se încearca o concentrare a valorilor, reducandu-se numarul de echipe la 10, se creau astfel mai multe date libere pentru pregatirea echipelor nationale.

C.N. Editia a 10-a 1959-1960 handbal feminin în 11

1. ŞTIINŢA Bucureşti – antrenor: VALERIU GOGÂLTAN

2. Rapid Bucureşti – antrenor : FRANCISC SPIER

3. ŞTIINŢA Timişoara – antrenor: LADISLAU BARA.

C.N. Editia a 23-a 1959-1960 handbal masculin în 11

1. Chimia Fagaras – antrenor: DUMITRU LUPESCU

2. Dinamo Bucureşti – antrenor: OPREA VLASE

3. C.C.A. Bucureşti – antrenor: IOAN KUNST GHERMANESCU.

Surpriza mare, aceasta victorie a echipei din Fagaras asupra lui Dinamo şi C.C.A. (Steaua de mai tarziu) şi totuşi nu atat de mare pentru lumea handbalului, cunoscut fiind ca oraşul Fagaras şi alaturi de el oraşul Victoria (mai ales la fete) au fost zeci de ani producatori de valori şi performante în handbalul românesc. Campionatul Diviziei B – masculin – se organizează acum pe doua serii a cate 8 echipe angrenand pentru prima oara şi alte centre mai noi: Piatra Neamt, Constanta, Teleajen, Petrosani sau de traditi: AgNIŢĂ, Halchiu, pe podium în ordine: VOINTA SIGHIŞOARA, TEXTILA CISNADIE şi ŞTIINŢA TIMIŞOARA. Şi totuşi aceasta a fost ultima editie a Diviziei B la handbal în 11, deoarece cu exceptia satelor sau oraşelor cu populatie mai mare de origine germana (AgNIŢĂ, Halchiu, Cisnadie), toti şi toate se îndreptau spre handbalul în 7.

Se renunta şi la disputarea Campionatului de Juniori la handbal în 11 trecandu-se defînitiv la cel în 7 prin campionatele şcolare şi “Cupa Sportul Popular”, care deja echivala cu un campionat national.

Cupa “SPORTUL POPULAR” – Editia a 3-a 1959-1960 handbal în 7 – Clasamente:

Fete – junioare pana la 17 ani:

1.C.S.Muresul – antrenor: ARPAD KAMENITSCHI

2.CSŞ Timişoara – antrenor: VICTOR CHITA

3.Tractorul Braşov – antrenor: DUMITRU POPESCU- COLIBAS

Baieti – juniori pana la 17 ani:

1.CSŞ Bucureşti – antrenor: EUGEN TROFIN

2.Tehnometal Timişoara – antrenor: MICHEL MARTIN

3. CSŞ HarGHIŢĂ Tg. Mures – antrenor: WILHELM HELVIC

A doua editie a Campionatului National de Handbal în 7, masculin şi feminin atrage din ce în ce mai multi spectatori şi mult interes din partea factorilor locali.

C.N. Editia a 2-a 1959-1960 – handbal feminin în 7

1. ŞTIINŢA Bucureşti – antrenor: GABRIEL ZUGRAVESCU

2. Rapid Bucureşti – antrenor: FRANCISC SPIER

3. ŞTIINŢA Timişoara – antrenor: CONSTANTIN JUDE

C.N. Editia a 2-a 1959-1960 – handbal masculin în 7

1. Dinamo Bucureşti – antrenor: OPREA VLASE

2. Rapid Bucureşti – antrenor: CORNEL OPRISAN

3. C.C.A. Bucureşti – antrenor: COSMA LIŢĂ

Echipele din Bucureşti în care handbalul în 7 a pornit mai devreme la drum şi cu o masa mare de jucatori (vezi Cupa “Sportul Popular”), vor domina în continuare pentru foarte multi ani în Clasamente alaturi de Timişoara şi Braşov. Se remarca un eveniment pe care il vom întalni foarte rar, Clubul RAPID are în acelaşi an pe podium (loc II) şi echipa masculina şi cea femininA.

ACTIVITATEA INTERNAŢIONALĂ a fost deosebit de bogata şi fructuoasă cu deosebire pentru echipa feminina a României care s-a angajat în lupta pe doua fronturi atat la handbal în 11 în continuare, cat şi la cel în 7.

Prima actiune a anului 1960 este “CUPA ORAŞULUI BUCUREŞTI” (în viitor Trofeul CARPAŢI), la care de aceasta data noi vom înscrie la baieti şi la fete, echipele nationale sub titulatură oraşul Bucureşti. Eram hotarati ca pregatindu-ne special sa atacam podiumul şi la handbal în 7, care castiga în interes şi popularitate tot mai mult. În acelaşi timp se aprecia ca pentru Naţionala de senioare era şi un mijloc excelent de pregatire pentru C.M. din Olanda la handbal în 11, care urma peste cateva luni şi unde aveam de aparat titlul cucerit în 1956.

CUPA ORAŞELOR (Trofeul CARPAŢI) Editia a II-a 1960 Handbal în 7

Clasament: 1. BUCUREŞTI, 2. Copenhaga, 3. Bucureşti –Tineret, 4. Vojevodina, 5. Praga.

BUCUREŞTI – locul I – Medalii de aur

Jucatoare: IRENE NAGY, ILEANA CAZACU, MARIA CONSTANTINESCU, ANA STARK, VICTORITA DUMITRESCU, ANTONETA VASILE, CONSTANTA DUMITRESCU, AURELIA SZOKE, ELENA JIANU, ELENA CATINEANU, MARIA GHIŢĂ, IOZEFINA STEFANESCU.

Antrenor: CONSTANTIN POPESCU PILICĂ.

BUCUREŞTI B – tineret loc III

Jucatoare: LILIANA BORCEA, ELENA ZAINESCU, SOFIA SCHENKER, MARIA ÎNCZE, ELENA ROSU, AURORA LEONTE, ELISABETA GOLOŞIE, LUCIA DOBRE, HILDE ROTH, ELENA HEDEŞIU, FLORICA COSUG, CAROLINA CARLIGEANU, AURORA POPESCU. Antrenor: VALERIU GOGÂLTAN

CUPA ORAŞELOR (Trofeul CARPAŢI) Editia a II-a 1960 Handbal masculin în 7

Clasament: 1. Bucureşti, 2. Praga, 3. H.G. Copenhaga, 4. Saragevo, 5. Bucureşti –tineret.

BUCUREŞTI – locul I

Jucatori: MIHAI REDL, ILIE ALEXANDRU, PETRE IVANESCU, MIRCEA COSTACHE, GHEORGHE COVACI, GEO BĂDULESCU, OTTO TELLMAN, AUREL BUGARU, HANTZI MOSER, VIRGIL HNAT, LUCIAN POPESCU, OLIMPIU NODEA, MIRCEA COSTACHE II.

Antrenor: VLASE OPREA.

BUCUREŞTI – tineret – loc V

Jucatori: GEORGE GEORGESCU, COLOMAN SOO, ADRIAN JIANU, CONRAD MEŞSE, MIHAI APOSTU, GEORGE COMAN, FLORIN HAUSNER, LEONARD BELCIU, CORNEL OŢELEA, DAN NICOLICI, VALENTIN SAMUNGI, MIHAI PANTAZOPOL, MIRCEA BANDA, IOAN PARASCHIV, VICTOR CARCIU.

Antrenor: EUGEN TOFÎN.

Nominalizand complet cele 4 loturi am evidentiat aproape în totalitate “rezerva” de handbalisti de performanta de la începutul anilor ’60.

Din nou jucatorii şi jucatoarele din Danemarca “patria mama” a jocului de handbal în 7, sustin adevarate recitaluri de maiestrie tehnica fara a fi preocupati în disperare de rezultat. Noi mai concreti, jucam ceva mai tare (ca la handbal de camp) şi ajutati de încurajarile tribunelor arhipline castigam şi la fete şi la baieti în ciuda diferentei “de clasa” la tehnica şi tactica specifice. Am învatat însa cu totii enorm de mult. Trebuie sa tinem seama ca trecerea de la handbalul în 11 la cel în 7 neceşita eforturi deosebite de adaptare. Handbalul în 11 se juca pe terenul de fotbal (de doua ori şi ceva mai mare ca spatiul de joc la 7) semicercul la început la 11 m, mutat ulterior la 13 m, iar cel mai mare la 19 m, oferea spatii mari de actionare, care presupunea o deosebita pregatire fizica.

Tehnica era mai putin sofisticata – aşa cum permite jocul de azi în sala – dar trebuia sa fie exacta. Combinatiile de baza în mare erau aceleaşi, dar transpuse la alte spatii. Deşi în mare era acelaşi joc, în amanunt era altceva, mai ales pentru portar şi pivot. Dar anumite calitati naturale ale românilor: o “istetime” şi o “disponibilitate” deosebita de a ne adapta şi “descurca” în fata unor situatii noi şi mai ales o înclînatie spre abilitati tehnice şi chiar jonglerii cu mingea, oarecum specifice sportivilor de talie mica şi medie, au facut sa ne transformam aproape peste noapte din mari specialisti la handbal în 11, cel putin tot atat de buni la handbal în 7.

- În “CUPA CAMPIONILOR”, Dinamo Bucureşti, ajunge pana în semifinale, învingand doua echipe puternice: Spartak Katowice (Polonia) şi celebra Dukla Praga (Cehoslovacia), dar este învinsa de echipa F.A. GOPÎNGEN, caştigatoarea dealtfel a acestei editii.

În premiera, formatia masculina a clubului Rapid Bucureşti ia parte la Campionatul European Feroviar, disputat în R.D.G., unde se claseaza pe un onorabil loc II după echipa tarii gazda şi înaintea a înca 6 reprezentative de tari.

- La handbal în 11, o selectionata divizionara sub denumirea de Bucureşti, după ce susţine un joc de verificare în Capitala cu selectionata oraşului NEUMUNSTER (R.F.G.), întreprinde un lung turneu maraton cu 21 jocuri, timp de o luma şi jumatate în Chîna şi Japonia. Echipa condusa de profesorul IOAN KUNST GHERMANESCU, castiga 19 partide şi pierde doar doua, facand o frumoaşa propaganda pentru ROMÂNIA şi sportivii ei.

- Evenimentul major al anului 1960, este participarea echipei nationale feminine la cea de-a treia editie a Campionatelor mondiale de handbal în 11, unde trebuie sa-şi apere titlul cucerit în 1956.

Pregatirile echipei de handbal în 11 pentru acest C.M. au început înca din iarna, cu un cantonament de sala şi participarea amintita la “Cupa Oraşelor” la handbal în 7. Nu era nici o înadvertenta, pe atunci majoritatea tehnicienilor gandeau, ca handbalul este unul singur, doar ca cel în 11 este “atletism cu mingea” iar cel în 7 conditioneaza o tehnica perfectionata pana la maestrie, ceea ce se armoniza ca mijloace reciproce de pregatire. Bineînţeles a urmat un cantonament devenit claşic deja – de 21 de zile la munte excluşiv în aer liber pentru pregatire fizica. În continuare, suita etapelor la Braşov şi Bucureşti. Necazul principal era însa faptul ca nu prea mai aveam adversari pentru jocurile de verificare, aşa încat s-a apelat din nou la meciuri cu echipele de seniori ale satelor din jurul Braşovului unde se mai juca serios handbalul “nemtesc” în 11 (Halchiu, Prejmar, Ghimbav, Harman). S-au jucat totuşi cateva jocuri Internaţionale în turneu la ODESA (U.R.S.S.), doua victorii şi Moscova o victorie – s-a jucat cu selectionate pe oraşe – şi doua jocuri cu echipa campioana a Lituaniei în România. La fel ca la baieti cele doua Germanii işi alcatuiesc o echipa uNIŢĂ şi pentru noi emotiile se amplifica. Dar, totul a mers nesperat de bine.

În grupa la 12 iunie la HAGA, învingem Austria cu 6–2 şi la 16 iunie la AŞSEN pe Danemarca cu 6 – 1.Urmeaza semifinala cu Olanda la HENGELO unde castigam cu 9 – 4, dar cu mari emotii şi apoi după toate pronosticurile asteptam finala cu echipa uNIŢĂ a celor doua Germanii. Surpriza mare, în cealalta semifinala, Austria învinge Germania (uNIŢĂ) cu 3–2. Finala de la AMSTERDAM disputata la 19 iulie 1960 o castigam detaşat cu 10 – 2, la pauza era 7 – 0. A fost un meci frumos, noi fericiti ca am scapat de “colosul german”, austriecele multumite cu locul II.

România era pentru a doua oara consecutiv CAMPIOANA MONDIALA LA HANDBAL, prin echipa Naţionala de senioare. Aceasta a fost ultima editie la handbal în 11 jucatoare, se poate spune deci ca şi astazi suntem Campioni Mondiali la aceasta disciplină sportiva.

C.M. EDITIA III - 1960 Olanda HANDBAL feminin în 11

Clasament: 1. ROMÂNIA; 2. Austria; 3. Germania uNIŢĂ; 4. Olanda; 5. Danemarca; 6. Polonia.

România loc I - Medalii de aur şi CAMPIOANA MONDIALA

1. IRINA NAGY Klimovschi, portar, 22 ani, ŞTIINŢA Buc., Campioană Mondială 1956, 1960.

2. ANA STARK STĂNIŞEL, portar, 21 ani, RAPID Bucureşti, Campioană Mondială 1956, 1960.

3. IRINA GHUNTER KIM, portar, 25 ani, ŞTIINŢA Timişoara, Campioană Mondială 1956, 1960.

4. ELENA RADO JIANU, centru, 30 ani, ICEF Bucureşti, Campioană Mondială 1956, 1960.

5. VICTORIŢA DUMITRESCU, inter-stg, 25 ani, Progresu Buc., CM 1956, 1960.

6. LUCIA DOBRE, inter-stg., 25 ani, FL. ROSIE SIGHIŞOARA, Campioană Mondială 1956, 1960.

7. ELENA ŞTEFĂNESCU PĂDUREANU, centru, 29 ani, ŞTIINŢA Buc., C.M.1956, 1960.

8. AURORA BRAN POPESCU, apărător, 27 ani, PROGRESUL Bucureşti, CM 1956, 1960.

9. MARIA SCHEIP CONSTANTINESCU, extremă-stg., 26 ani, RAPID Buc., CM 1956, 1960.

10. AURELIA SĂLĂGEANU TUDOR, apărător, 24 ani, ŞTIINŢA Bucureşti, CM 1956, 1960.

11. CAROLINA RĂCEANU CÂRLIGEANU, apărător, 25 ani, ŞTIINŢA Buc., CM 1956, 1960.

12. IOZEFINA UGRON ŞTEFĂNESCU, apărător, 28 ani, ŞTIINŢA Buc., C.M. 1956, 1960.

13. AURORA NICULESCU LEONTE, inter, 20 ani, ŞTIINŢA M.I. Buc..

Debut: ŞTIINŢA M.I. Bucureşti; Prof. VICTOR COJOCARU.

14. ANTOANETA VASILE OŢELEA, extremă-stg., 19 ani, PROGRESUL Bucureşti

Debut: FLAMURA Roşie Bucureşti; Prof. POPESCU CONSTANTIN.

15. ELENA ROŞU, apărător, 24 ani, PROGRESUL Bucureşti,

Debut: STEAGU ROŞU Bucureşti Prof. POPESCU CONSTANTIN.

Antrenori: CONSTANTIN POPESCU PILICĂ-principal, NICULAE NEDEFF.

Medic: CONSTANTIN ŞERPE.

Conducator: LUCIAN GRIGORESCU.

Cronologic acesta este al doilea titlu de Campioana Mondiala la jocuri sportive din istoria sportului românesc şi implicit din handbal. Deoarece a fost ultima editie la handball in 11 feminin, suntem Campioni Mondiali şi in ziua de astazi, Cupa (Statueta) respectiva a ramas definitive in Romania.

Antrenorul principal al nationalei de senioare înca din anul 1953, profesorul CONSTANTIN POPESCU PILICĂ este distins cu titlul de ANTRENOR EMERIT primul din istoria handbalului românesc. Au fost distinse cu titlul de Maestre Emerite: AURORA LEONTE, ELENA ROSU, ANTOANETA VASILE, celelalte aveau deja acest titlu din anul 1956.

1960 În COMPETITIILE INTERNE se mentine campionatul national de handbal în 11 deşi interesul era oarecum în scadere.

C.N. Editia 11 – a 1960 – 1961 Handbal feminin în 11

1. Rapid Bucureşti – antrenor: Gabriel Zugravescu

2. Progresul Bucureşti – antrenor: Constantin Popescu PILICĂ

3. Muresul Tg.Mures – antrenor: Arpad Kamenitschi

C.N. Editia 25 – a 1960 – 1961 Handbal masculin în 11

1. CCA Bucureşti – antrenor: Ioan Kunst Ghermanescu

2. Chimia Fagaras – antrenor: Dumitru Lupescu

3. VOINTA Sibiu – antrenor: Carol Martini

În replica, expanşiunea fratelui mai mic este foarte puternica şi obliga Federatia sa înceapa a-i acorda prioritate. La feminin campionatul după etape de calificari se disputa pe o singura serie de 10 echipe toamna – primavara, în aer liber.

C.N. Editia 3-a 1960 – 1961 Handbal feminin în 7

1. Rapid Bucureşti – antrenor Gabriel Zugravescu

2. ŞTIINŢA Timişoara – antrenor Constantin Jude

3. ŞTIINŢA Bucureşti – antrenor Elena Jianu, Ioan Bota

La masculin formula foloşita încearca sa angreneze un numar cat mai mare de echipe, campionatul disputandu-se pe doua serii a opt echipe, în aer liber, iar primele doua din fiecare serie fac un turneu tur retur, timp de o saptamana – deci sase jocuri în sase zile – un adevarat maraton handbalistic.

C.N. Editia 3-a 1960 – 1961 Handbal masculin în 7

1. Dinamo Bucureşti – antrenor Oprea Vlase

2. ŞTIINŢA Timişoara – antrenor Ladislau Bara

3. Tehnometal Timişoara – antrenor Wilhelm Zavadschi

Cum în aceasta prioada şi multi ani în continuare campionatele nationale – atat cele de handbal în11 cat şi în 7 – se desfasurau în aer liber – în special din lipsa salilor – se revine pentru sezonul de iarna la “Cupa de Iarna”. La senioare pe locul I Rapid Bucureşti – antrenor Gabriel Zugravescu, urmata de ŞTIINŢA Bucureşti – antrenor Constantin Popescu PILICĂ şi Tractorul Braşov – antrenor Dumitru Popescu Colobas.

A fost categoric anul echipei Rapid Bucureşti şi al antrenorului Gabriel Zugravescu care “ia totul” ocupand primul loc în campionatul de 11 şi în cel de 7, dar şi în “Cupa de Iarna”.

La seniori, în Cupa de Iarna – nu participa jucatorii din lotul national – castiga echipa C.C.A. Bucureşti – antrenor Ioan Kunst Ghermanescu, urmata de ŞTIINŢA Bucureşti – antrenor Stefan Andreescu şi ŞTIINŢA Timişoara – antrenor Ladislau Bara.

Pentru juniori continua “CUPA SPORTULUI POPULAR”, cu zeci de echipe, jocuri spectaculoase şi public entuziast în sali mai mari sau mai mici, dar întotdeauna arhipline. La fete castiga Muresul Tg.Mures – antrenor Arpad Kamenitschi, urmata de Banatul Timişoara – antrenor Victor Chita şi Luceafarul Braşov – antrenor Dumitru Popescu Colibas, iar la baieti pe locul I CSŞ Bucureşti – antrenor Eugen TROFiN, urmata de Banatul Timişoara – antrenor Ion Garbovan şi HarGHIŢĂ Tg.Mures – antrenor Wilhelm Helwig.

Pentru şcolari, M.I.C. organizează din acest an trei competitii: Campionatul National Şcolar, câştigat la fete de Şcoala Medie nr.2 Braşov – profesor Dumitru Popescu Colibas şi la baieti de Liceul Nr. 1 Caragiale Ploieşti – profesor Constantin Predescu; Concursul Şcolilor cu program de educatie fizica, pe locul I Şcoala Medie 4 Timişoara – profesor Constantin Lache şi Campionatul Şcolilor Sportive de elevi.

ACTIVITATEA INTERNAŢIONALĂ s-a concentrat în anul 1961 pe doua mari obiective CAMPIONATUL MONDIAL MASCULIN DE HANDBAL în 7 şi CUPA CAMPIONILOR EUROPENI prima editie la feminin.

- Echipa Naţionala masculina pregatita de OPREA VLASE caruia i s-a alaturat spre final NICULAE NEDEFF s-a pregatit intens pentru acest campionat mondial cu sperante marturişite pentru o medalie, deşi nu figurau printre favoriti. Totuşi în 1959 la ultimul C.M. de handbal în 11 în Austria ocupasem un excelent loc 2 cucerind medaliile de argint şi începusem deja reprofilarea pe handbal în 7. Dealtfel perioada anilor 1959 – 1961 se poate spune ca a fost una a adevaratei geneze a handbalului în 7 din România şi momentul hotarator al unei noi orientari metodic specializata pe handbal în 7 a “Şcolii Românesti de handbal”.

Momente cruciale de vârf au fost cele doua editii ale CUPEI ORAŞULUI BUCUREŞTI – TROFEUL CARPAŢI din 1959 şi 1960 cand echipele daneze – fete şi baieti – au facut adevarate demonstraţii de virtuozitate pe parchetul salii Floreasca (Lucian Grigorescu) care ne-au cucerit pe toti şi de la care, trebuie sa fim cinstiti, am învatat enorm de mult.

Şi faptul ca am fost “elevi silitori” s-a vazut la editia din 1961 care a avut loc cu doar trei luni înainte de C.M. şi cand Seniorii – antrenor Oprea Vlase – au ocupat locul I iar Tineretul – antrenor EUGEN TROFIN – locul II.

Pentru a ajunge la turneul final a trebuit însa sa susţine m un baraj tur – retur cu echipa URSS.

Nu a fost deloc usor, la Moscova pierdem cu 9 – 12, dar la Bucureşti în sala Floreasca, arhiplina, aproape 1000 de suporteri au ramas în afara salii, castigam cu 18 – 13 şi ne calificam cu scorul general de 27 – 25.

Turneul final are loc în R.F.G. în perioada 1 – 12.03.1961 claşificati în editia anterioara pe locul 13 – 16, nu eram cotati printre favoriti în ciuda medaliei de argint la C.M. din 1959, cu sanse deosebite erau marile puteri de atunci Suedia, Danemarca, Germania UNIŢĂ şi Cehoslovacia.

Podiumul era “ocupat” şi totuşi echipa României realizeaza o surpriza de mari proporţii.

ECOLUŢIA ECHIPA ROMÂNIA SENIORI la c.m. 1961:

ROMÂNIA - Japonia 21-11 (10-8) Grupa Preliminară B

ROMÂNIA - Cehoslovacia 8-12 (3-3) Grupa Preliminară B

ROMÂNIA - Danemarca 15-13 (6-7) Grupa Semifinală

ROMÂNIA - Germania Unită 12-9 (7-5) Grupa Semifinală

ROMÂNIA - Norvegia 16-14 (9-7) Grupa Semifinală

ROMÂNIA - Cehoslovacia 9-8 (4-4) Finala Mare pt. locurile 1, 2

Linie de clasament: 6 jocuri, 5 victorii, 1 pierdut, 81-67 golaveraj. Locul I.

În primul joc castigam clar 25 – 11 cu Japonia. Se remarca în mod deosebit portarul Mihai REDL şi jucatorii NODEA, TELLMAN, COMAN, MOSER cu 10 goluri şi IVANESCU cu 7. Jocul desfasurat în oraşul HASSMOCH a fost o buna încalzire pentru echipa noastră, dar greul abia începea.

ÎN JOCUL AL DOILEA DIN GRUPA întalnim una din marile favorite Cehoslovacia şi pierdem cu 8 – 12 conform tuturor pronosticurilor. Un semnal de atentionare am dat atunci tuturor la pauza a fost 3 – 3 şi dealtfel aproape întreg jocul exceptand ultimele 10 minute am jucat de la egal la egal cu puternica echipa a cehilor. Sansele noastre de a ne califica în primele 4 – 6 locuri, obiectiv fixat la plecare, erau întacte dar puteam spera şi mai mult. Şi va fi mult mai bine decat visam fiindca baietii nostri şi antrenorii lor au fost fenomenali. Va urma o suita de patru victorii magnifice asupra marilor puteri care formau un CAREU DE AŞI ziceau ei de nezdruncinat.

Ne-am calificat în semifinale în seria A, alaturi de DANEMARCA, GERMANIA UNIŢĂ şi NORVEGIA în cealalta serie Suedia, Cehoslovacia, Franta şi Islanda.

ÎN JOCUL AL TREILEA, PRIMUL DIN SEMIFINALE întalnim echipa Danemarcei clasata pe locul 3 la ultima editie şi considerati ca favoriti, carora le purtam un anumit respect. Recunosteam ca de la ei am învatat tainele jocului în 7 jucatori, dar tocmai deaceea ii cunosteam foarte bine şi stiam ca în principal ei jucau în atac dezinvolt cu jonglerii şi actiuni individuale superbe dar de multe ori de dragul jocului cu mingea. ÎN APARARE erau categoric mai “poeti”. Am jucat în replica o aparare ASPRA şi CONCRETA – specialitatea lui “NEA VLASE” care i-a stanjenit în desfasurarae actiunilor individuale, a “numerelor personale” şi în curşivitatea atacului.

În atac cu RABDARE şi COMBINATII ŞIMPLE dar EFICACE de punere în sut a “tunarilor” MOSER, IVANESCU şi HNAT şi exploatare a “vitezistilor” MIRCEA COSTACHE II, NODEA şi TELLMAN, toate acestea contand cum spuneam în primul rând pe o aparare agresiva – unde era coordonator şef GHEORGHE COVACI – care castiga anticipat mingii şi lansa contraatacuri fulgeratoare. Se remarca înca timid şi tânărul CORNEL OŢELEA.

AM ÎNVINS DANEMARCA 15 – 3 (6 – 7) într-un meci extrem de îndarjit şi spectaculos deşi am fost conduşi la pauza cu 7 – 6. Jocul a avut loc la DORTMUND în celebra WEST PHALEM HALLE acolo unde vom juca şi marea finala.

JOCUL AL PATRULEA, TOT ÎN SEMIFINALE la KREFELD în fata unei săli arhipline, 5000 de spectatori, toti bineanteles sustinatori ai echipei lor care acum realizase unirea celor doua Germanii (RDG şi RFG) cel putin la handbal într-o ceea ce denumeau ei o SUPER ECHIPA care va castiga “acasa” tot.

ECHIPA ROMÂNIEI a câştigat clar cu 12 – 9 (7 – 5) şi în final cei 5000 de spectatori deşi dezamagiti au avut taria de a aplauda echipa noastră care a facut un “joc mare”. Antrenorii echipei Germaniei SEILE (RDG) şi VIK (RFG) declara la început: “Nu putem fi învinşi, am studiat aceasta echipa, fiti fara grija”. Nemţii mult mai prudenti işi dispun apararea pe doua linii ce-a avansata sa ne anihileze “tunarii” ce-a retraşa sa impiedice circulatia pe semicerc. Aici a “intrat însa în rol” GEORGE COVACI mai putin celebru marcator, dar un abil şi dibaci conducator de joc în aparare şi atac care dejoaca tot planul tactic gandit de nemti în stilul lor exact dar rigid.

JOCUL AL CINCILEA, ULTIMUL DIN SERIA SEMIFINALA era deci decisiv pentru a intră în finala la care aveau sanse şi gazdele daca pierdeam cu Norvegia.

În seara zilei de 13 Martie 1960 în MUNSTERLAND HALLE începem extrem de nervoşi, pe de-o parte cu prea multa încredere şi deplin stisfacuti ca am ajuns pana aici, dar şi speriati de posibilitatea de a pierde o ocazie unica MAREA FINALA şi o MEDALIE.

Vom castiga cu 16 – 14 dar cu chînuri, acum însa nimic nu mai conta SUNTEM ÎN FINALA unde vom întalni echipa CEHOSLOVACIEI.

FINALA MARE a avut loc în ziua de 12 Martie 1961 la DORTMUND în celebra WEST PHALEN HALLE în fata a 15.000 de spectatori avand ca arbitru de centru pe danezul KNUDŞSEN, un meci dramatic şi memorabil, cu doua prelungiri şi opt situatii de egal care va consacra victoria cu 8 – 7 a echipei ROMÂNIEI şi va deschide ERA SUPREMAŢIEI ECHIPEI NAŢIONALE MASCULINE A ROMÂNIEI TIMP DE 17 ANI (pana în 1974).

“Chiar de la începutul jocului s-a vazut ca ambele formatii joaca nervos, fiind marcate de emotii şi de “miza” mare a acestei partide. În minutul 5 era tot 0 – 0. Abia în minutul 6 COVACI patrunde pe semicerc printre aparatori şi cu un plonjon frumos, cu evitare, înscrie 1 – 0. Aşa a început acea cursa diabolica de regularitate în care avantajul de un gol în favoarea uneia sau alteia din echipe a tinut pana în final şi în cele doua prelungiri” (Calin Antonescu în Sportul Popular).

În continuare 1 – 1 CSERMAK, 2 – 1 IVANESCU, 2 – 2 LUKOŞIK, 2 – 3 RADA, 3 – 3 IVANESCU, 4 – 3 BULGARIU, 4 – 4 RADA, scor la pauza. În repriza a doua aceeaşi situatie 5 – 4 NODEA, 5 – 5 RADA, 5 – 6 DUDA, 6 – 6 IVANESCU, 7 – 6 COVACI şi 7 – 7 RADA scor la finele timpului regulamentar.

În prelungiri (2x5 minute) după primele doua reprize scorul ramane nemodificat 7 – 7. Urmeaza alte doua reprize decate 5 minute. În prima scorul ramane egal 7 şi totul se îndrepta, conform regulamentului, spre un nou joc peste 24 de ore. După 40 desecunde de la începutul celei de-a II-a reprize de prelungiri fixata la scorul de 7 – 7, IVANESCU este faultat în pozitie clara de gol şi MOSER înscrie, conducem cu 8 – 7, dar imediat RADA înscrie tot din 7 m la TROJAN, pentru a opta oara egal 8 – 8!

În tot acest timp al prelungirilor cei 15.000 de spectatori au stat în picioare urmarind cu “sufletul la gura” momentele palpitante ale jocului încurajand frenetic echipa noastră. Noi eram surpriza acestui C.M., eram “cei mici” care în liniste şi cu modestie ne-am croit drumul spre finala învingandu-i pe “cei mari” şi apoi Nemţii vroiau sa poata spune – am pierdut dar la Campionii Mondiali. Aşa ca am jucat “ca acasa” cu 15.000 de suporteri. Desigur conta ca la noi jucau şi HANS MOSER, OTTO TELLMAN, MICHAEL REDL.

MAI ERAU MAI PUTIN DE DOUA MINUTE ŞI MEZINUL ECHIPEI NOASTRE COSTACHE II PATRUNDE LA SEMICERC ŞI CU UN PLONJON “LA SACRIFICIU” ÎNSCRIE, ESTE 9 – 8. Jucatorii echipei cehoslovace navalesc spre poarta noastră cu toate fortele, au chiar doua atacuri reuşite în care celebrul DUDA şi HERMAN suteaza cu toate fortele dar ACUM INTRĂ “ÎN ROL” INVINCIBILUL MICHAEL REDL CARE APARA SENZATIONAL CU ZAMBETUL PE BUZE – zambetul, poate un rictus care a inebunit pe cei mai buni atacanti din lume.

Punct final cu mezinul COSTACHE II şi experimentatul REDL în prim plan şi ROMÂNIA ESTE CAMPIOANA MONDIALA şi la handbal în 7 masculin după cele doua titluri în 11 jucatori la feminin consfiînţând SUPREMATIA ABSOLUTA A HANDBALULUI ROMÂNESC ÎN LUME.

HANS BAUMANN presedintele Federaţiei Internaţionale de Handbal: “felicit întreaga echipa a României, victoria ei este pe deplin meritata, ca o consecinta a unei pregatiri fizice excelente şi a unei discipline tactice demne de toatăadmiratia”.

WEST DEUTSCHE ALLGEMEINE ZEITUNG: …Românii i-au depaşit pe toti în viteza şi putere prin rezistenţa şi ritm scânteietor, ei au aratat un handbal desăvârşit.

RINSCHAU – KOLN: …Românii au fost mai stapani pe nervi şi pe desfasurarea jocului. Micul COVACI a fost uluitor, iar marele REDL de neînvins.

MICHAEL REDL a fost declarat şi premiat cu o splendita cupa decristal, ca CEL MAI BUN PORTAR cu peste 10 puncte înaintea celebrului, pana atunci, VICHA de la cehi.

IVĂNESCU cu 34 de goluri este declarat şi premiat ca golgeter al celei de-a 4-a editii a C.M.

Cu satisfacţia celui mai mare vis implinit, echipa noastră Naţionala aureolata de titlul de campioana a lumii, se prezinta după numai doua zile în fata publicului parizian pentru un joc amical cu Naţionala Frantei. Evoluţia campionilor lumii la Paris a starnit un interes deosebit noua sala PIER DE COUBERTIN a fost plina pana la refuz.

“FRANCE SOIR” Paris: Românii, cei mai buni din lume au dat o lectie de handbal 25 – 6 echipei Frantei.

“LIBERATION”, titlu mare: IERI, LA COUBERTIN, SPLENDIDA DEMONSTRAŢIE A ROMÂNILOR.

“PARIS JOUR”, titlu: “FESTIVAL ROMÂNESC LA COBERTIN” … Nici o clipa cei 3000 de spectatori prezenţi nu au pus la îndoiala stralucitoarea superioritate a oaspetilor ROMÂNI, atat a aparut ea de evidenta.

În timp, marii handbalisti şi antrenori francezi de mai tarziu işi vor aduce Aminte cu admiratie şi respect de aceasta demonstraţie şi spun ca pentru handbalul lor a fost un moment de cotitura şi de atunci ne-au avut ca model foarte multi ani şi poate chiar ca profesori.

În seara aceeia cand baietii nostrii au soşit în GARA DE NORD, martorii oculari spun peste timp ca niciodata nu a fost atata lume, încat circulatia tuturor trenurilor a fost blocata timp de 30 de minute fapt unic în istoria CFR-ului.

C.M. EDITIA 4-A 1961 – R.F. GERMANIA HANDBAL MASCULIN ÎN 7

Clasament: 1. România; 2. Cehoslovacia; 3. Suedia; 4. Germania uNIŢĂ; 5. Danemarca; 6. Islanda; 7. Norvegia; 8. Franta; 9-12. Iugoslavia, Japonia, Elvetia, Olanda; 13-22. Finlanda, Spania, Portugalia, Belgia, Austria, Luxemburg, Ungaria, URSS, Polonia.

România seniori la c.m. 1961 R.Fa. Germaniei, loc I – MedaliI de Aur Campioni Mondiali – finala LA dortmund

1. MIHAI Redl, portar, Dinamo Bucureşti; Debut: Constructorul Lugoj; Antr.: Aurel Ignea;

2. Ion Bogolea, portar, 21 ani, Dinamo Buc.; Debut: Fl. Rosie Sighişoara; Prof. Rudi Eder

3. Otto TELLMAN, pivot, 34 ani, Steaua Bucureşti; Debut: Voinţa AgNIŢĂ; Prof. Fabrizius

4. Petre IvĂnescu, inter, 25 ani, Dinamo Buc., Lic. Creţulescu ITB, Prof. Spirescu-Bădescu

5. Gheorghe Covaci, centru, 27, Dinamo;Debut: Tânărul Dinamovist; Prof. Ilie Alexandru

6. IoAn MoSer, inter, 24 ani, Dinamo Bucureşti; Debut: Progresul Timişoara; Prof. Lache C-tin

7. Aurel BULGARIU, inter, 26, Steaua Buc; Debut: Flamura Roşie Sighiş.; Prof.Rudi Eder

8. Mircea Costache II, pivot, 21 ani Dinamo Buc.; Debut: Prog. Buc.; Prof. Pilică Popescu

9. Geo BĂdulescu, inter, 25 ani, Dinamo Bucureşti; Debut: Dinamo Buc.; Prof. Vlase Oprea

10. Mircea Costache I, ex. dr., 21 ani, Dinamo Buc.; D: Hb.7 Dinamo Buc.; Prof.Vlase Oprea

11. Cornel OŢELEA, centru, 21 ani, Steaua Buc.; Debut: CSŞ Buc; Prof. Eugen TROFIN

12. GHEORGHE Coman, ex. stg., 22 ani, Dinamo Buc.; Debut: Dinamo Buc.; Prof. Vlase Oprea

13. Olimpiu Nodea, centru, 26 ani, steaua Bucureşti; Debut: Prog. Făgăraş; Prof. D-tru Lupescu

14. hnat virgil, inter, 23 ani, Dinamo Bucureşti. Debut: Progresul Făgăraş; Prof. Ştefan Nica

Antrenori: OPREA VLASE principal, NICULAE NEDEFF federal.

Medic: wilhelm wagner în pregătire

Antrenorii Oprea Vlase şi Niculae Nedeff primesc titluri de EMERITI (carnet nr. 2 şi 3), iar jucatorii REDL, TELLMAN, IVANESCU, COVACI, HNAT, BULGARIU, COSTACHE II, BĂDULESCU şi NODEA pe cel de maestri emeriti ai sportului.

Replica feminina la marele succes al baietilor o da echipa ŞTIINŢA Bucureşti – antrenor Constantin Popescu PILICĂ, tot la handbal în 7, cucerînd Cupa Campionilor Europeni la prima editie rezervata echipelor feminine. După ce a eliminat în preliminarii echipa JALGHIRIS KAUNAS şi în semifinale pe SPARTAK SUBOTICA, în finala învinge pe DINAMO PRAGA la Bucureşti cu 8-1 şi la Bratislava cu 5-4, aducand pentru prima oara în România Cupa Campionilor Europeni, un trofeu “concret” de 28 de kg.

CUPA Campionilor Europeni Editia I, 1961 – Handbal în 7 feminin

Parcursul final al echipei Ştiinţa Bucureşti la prima ediţie a Cupei Campionilor.

În optimi, cu Spartak Subotiţa (Iugoslavia), în deplaşare: 5-6 (3-3), acasă: 9-6 (6-3), total: 14-12 şi calificarea în semifinale. Au fost două meciuri de angajament total decis de apărări, la noi a excelat în poartă IRINA NAGY.

În semifinale, cu Jalghiris (URSS), acasă: 12-4 (5-2), în deplaşare: 9-11 (5-6) şi cu un total: 21-15, calificarea în finală. Meciurile de “acasă” s-au desfăşurat în sala Floreasca (mai târziu Lucian Grigorescu), de fiecare dată arhiplină, aproape 2500 de spectatori (din presa zilei) şi cu caşa închisă.

În finală, cu Dinamo Praga (Cehoslovacia), acasă: 8-1 (5-0), în deplaşare: 5-4 (2-4), total: 13-5. cu două victorii clare, Ştiinţa Bucureşti cucereşte Cupa Campionilor Europeni, prim apenru handbalul românesc

Locul I, ŞTIINŢA BUCUREŞTI

Jucatoare: Irene Naghy, Ecaterîna Ionescu, Aurora Leonte, Dana Ungureanu, Iozefina Stefanescu, Maria Stef, CAROLINA Carligeanu, Aurelia Szoke, Cornelia Constantinescu, GherlInde Reip, Hilde Roth.

Antrenor: Constantin Popescu PILICĂ

Aceste doua mari performante ale anului 1961 au fost prefatate de victoriile obtinute de echipele noastre nationale la editia a treia a “Trofeului CARPAŢI” (fosta Cupa Oraşelor), COMPETIŢIE de mare valoare, recunoscuta în plan INTERNAŢIONAL ca un veritabil mini Campionat European.

Trofeul CARPAŢI feminin Editia 3-a Bucureşti 8 – 12 februarie 1961

Clasament: 1. ROMÂNIA; 2. Budapesta; 3. Belgrad; 4. Berlin; 5. Bucureşti Tineret.

Bucureşti, în fapt echipa Naţionala de senioare – locul I

Jucatoare: Irene Naghy, Liana Borcea, Ana Stark, Iozefina Stefanescu, Elena Catineanu, Antoneta VASILE, Gerlînde Reip, Aurelia Szoke, Constanta Dumitrescu, Victorita Dumitrescu şi Maria Constantinescu.

Antrenor: Constantin P. Popescu

Bucureşti Tineret, în fapt echipa Naţionala de Tineret

Jucatoare: Elena Cazacu, Lucretia Anca, Aurora Leonte, Felicia Posmor, Cornelia Constantinescu, Ana Nemetz, Rodica Baim, Nedviga Şiegler, Felicia GheorGHIŢĂ, Marga Luchian, Waltraub Keul, Valentina Melînte.

Antrenor: Victor Chita

Trofeul CARPAŢI masculin – Editia 3-a Cluj 22- 26 ianuarie 1961

Clasament: 1. Bucureşti; 2. URSS; 3. Budapesta; 4. Bucureşti Tineret; 5 Banja luca Iugoslavia.

Bucureşti echipa Naţionala de seniori.

Jucatori: Mihai Redl, Ilie Alexandru, Olimpiu Nodea, Costache Mircea II, Otto TELLMAN, Geo BĂDULESCU, George Covaci, Petre Ivanescu, Ioan MOSER, Aurel BulgarIu, Gheorghe Coman, Virgil Hnat.

Antrenor: Vlase Oprea.

Bucureşti – echipa Naţionala de Tineret

Jucatori: Ioan Gogolea, Virgil Tale, Liviu Constantinescu, Dan Banciu, Francisc Pal, Ioan Popescu, Valentin Samungi, Ion Tudoroiu, Cornel OŢELEA, FLORIN Hausner, Ioan Paraschiv, Victor Carciu, Mihai Apostu.

Antrenor: Eugen TROFiN.

Un alt mare turneu se desfasoara la Belgrad – Trofeul Tasmaidan.

Reprezentativele noastre se comporta excelent chiar de la prima editie şi cuceresc ambele locuri I, aşa încat ordinea în Clasament este urmatoarea: la feminin: 1. România – antrenor Constantin Popescu PILICĂ; 2. Ungaria; 3. Iugoslavia A şi B; la masculin: 1. România – antrenori: Oprea Vlase şi Niculae Nedeff; 2. Iugoslavia A; 3. Egipt; 4. Iugoslavia B.

O sustinuta activitate Internaţională o desfasoara şi generatiile viitoare. Echipa masculina de tineret participa la turneul de la Sarajevo (loc 2) şi la marele premiu al Oraşului Praga, juniorii castiga turneul de la Burgas.

1961 – 1962 CAMPIONATELE NAŢIONALE la handbal în 11 se desfasoara în mod normal, deşi sunt în pierdere vizibila de interes, în afara regiunilor Ardeal şi Banat.

C.N. Editia a 12-a 1961 – 1962 Handbal feminin în 11

1. Progresul Bucureşti – antrenor: Constantin C. Popescu PILICĂ

2. Minerul Vulcan – antrenor: Elena Ciocea

3. CSŞ Cluj – antrenor: ErvIn FeHervari

C.N. Editia a 26-a 1961 – 1962, Handbal masculin în 11

1. Chimia Fagaras – antrenor: Dumitru Lupescu

2. CSM Reşita – antrenor: Wilhelm Kudlimay

3. Textila Cisnadie – antrenor: Wilhelm Kirschner

La handbal în 7 interesul şi participarea sunt deja maxime, la feminin campionatul national este sacrificat pentru a asigura echipei reprezentative timp suficient de pregatire pentru participarea în maxima forma la C.M., care se organiza chiar la noi în tara. S-a jucat numai turul, fara retrogradare (în aer liber).

C.N. Editia a 4-a 1961 – 1962, Handbal feminin în 7

1. Rapid Bucureşti – antrenor: Gabriel Zugravescu

2. Ştiinţa Bucureşti – antrenor: Ion Bota

3. Tractorul Braşov – antrenor: Dumitru Popescu Colibas

În locul returului, în primavara anului 1962, s-a organizat “Cupa de Primavara”, cu doua serii a cinci echipe, fara jucatoarele din lotul national (care se pregateau pentru mondiale). Finalele între primele clasate în serii, au fost programate în deschiderea jocurilor din C.M., desfasurate la Bucureşti şi Ploieşti. Finala “fara vedete” a fost caştigata de echipa CSM Sibiu – antrenor – Francisc Monis, în dauna echipei Tractorul Braşov – antrenor – Dumitru Popescu Colibas.

La baieti, echipele au fost impartite în două serii a opt echipe, unde s-a jucat fiecare cu fiecare, iar primele clasate în serii, au sustinut un turneu final de sase jocuri în opt zile, din nou (la fel ca în anul anterior) un adevarat maraton. Obiectivul Colegiului de Antrenori care a optat pentru acest sistem, era mai întai de a angrena un numar mai mare de echipe (16) şi apoi celor mai bune – în care activau şi jucatorii din echipa Naţionala – sa li se asigure un numar sporit de jocuri în ritmul programului de la Campionatele Mondiale.

C.N. Editia a 4- 1961-1962 handbal masculin în 7-în aer liber

1. Dinamo Bucureşti- antrenor: OPREA VLASE

2. C.C.A Bucureşti- antrenor: IOAN KUNST – GHERMĂNESCU;

3. Tehnometal Timişoara: antrenor IOAN ZAVADSCHI

Deoarece campionatele de handbal în 7 se desfasurau toamna – primavara în aer liber, în general pe terenuri de zgura, pentru sezonul alb se reorganizează “Cupa de iarna“, care este c’ştigata la feminin de Rapid Bucureşti – antrenor: GABRIEL ZUGRĂVESCU, urmata de CSŞBanatul – antrenor: VICTOR CHITA şi I.T.B. Bucureşti – antrenor: FRANCISC SPIER, iar la masculin de Dinamo Bucureşti – antrenor: OPREA VLASE, urmata de Tehnometal Timişoara – antrenor: G. ZAVADASCHI şi C.S.M. Reşita, echipa care se afirma în acest sezon, atat la handbal în 11 cat şi în 7.

La juniori se organizează primul campionat national la handbal în 7, cu etape pe şcoala, comuna, oraş, raion, zone şi un turneu final cu patru echipe.

C.N. Junioare – Editia I-a 1961-1962. Handbal în 7, finala la Hunedoara

1. CSŞ Banatul Timişoara – antrenor: VICTOR CHITA;

2. ŞSE Ploieşti – antrenor: ARTHUR HOFMAN;

3. ŞSE Petrosani – antrenor: EUGEN BARTA

C.N. Juniori – Editia I 1961-1962. Handbal în 7:

1. CSŞ Bucureşti – antrenor: EUGEN TROFIN;

2. ŞSE Buzau – antrenor: CONSTANTIN CĂPĂŢÂNĂ;

3. ŞSE Petrosani – antrenor: MIHAI PINTEA.

Alaturi de Reşita, remarcata la seniori, iata şi Petrosaniul care intră în circuitul valorilor handbalistice, mai întai prin echipele de juniori fete şi baieti ale profesorilor PINTEA şi BARTHA.

Deoarece şi acest campionat se desfasura în aer liber (la fel ca seniorii), “Cupa Sportul Popular” continua iarna, ca un adevarat campionat de sala. La feminin pe locul I, CSŞ Banatul Timişoara – antrenor: VICTOR CHITA, pe locul II ŞSE Ploieşti – antrenor: ARTHUR HOFMAN; iar pe locul III ŞSE Timişoara – antrenor: ANGELA ZAMFIRACHE – la masculin castiga CSŞ Bucureşti – antrenor: EUGEN TROFIN, urmat de ŞSE Bucureşti – antrenor: Francisc Spier şi CSŞ CLUJ – antrenor: ERNEST FEHERVARI.

ACTIVITATEA INTERNAŢIONALĂ a anului 1962 are ca element major organizarea la noi în tara a primului campionat mondial la jocuri sportive din istoria sportului românesc – cel feminin la handbal în 7.

Din nou “TROFEUL CARPAŢI” este principalul mijloc de selectie şi pregatire pentru echipele nationale.

Trofeul CARPAŢI Editia a 4-a, 1962 feminin – Bucureşti

Clasament: 1. BUCUREŞTI, 2. Bucureşti tineret, 3. Slavonia, 4. Berlin.

BUCUREŞTI senioare, loc 1.

Jucatoare: IRENE NAGY, LUCRETIA ANCA, MARIA CONSTANTINESCU, ANA STARK, OŢELEA ANTOANETA, ANA NEMETZ, AURORA LEONTE, IOZEFINA STEFANESCU, CONSTANŢA DUMITRESCU, IULIANA NACO, EEDELTRAUT FRANTZ.

Antrenor: CONSTANTIN P. POPESCU.

BUCUREŞTI – tineret, loc 2.

Jucatoare: MARIA FARCAS, HERTA KÎNICEK, ELENA HEDEŞIU, FELICIA GHEORGHIŢĂ, RODICA BAÎN, RODICA FLOROIANU, LIVIA OLARU, HEDVIGA ZIGLER, VALI MELÎNTE, KELLE ALTRAUT, GABRIELA VARLAN.

Antrenor: VALERIU GOGÂLTAN.

Trofeul CARPAŢI Editia a 4-a, 1962 Masculin – Bucureşti

Clasament: 1. Bucureşti, 2. Budapesta, 3 Bucureşti - tineret, 4 Skopje, 5 Magdeburg.

BUCUREŞTI –seniori, loc I.

Jucatori: MIHAI REDL , VIRGIL TALE, PETRE IVĂNESCU, ION MOSER, VIRGIL HNAT, GEORGE COVACI, ION IONESCU, GEO BĂDULESCU, CORNEL OŢELEA, COMAN GHEORGHE, OLIPIU NODEA, OTTO TELLMAN.

Antrenor: VLASE OPREA.

BUCUREŞTI – tineret, loc

Jucatori: ION BOGOLEA, IOACHIM PARVA, VALENTIN SAMUNGI, MIRCEA COSTACHE, CHIRU OLIMPIU, MIRECA DUCA, FLOREA EFTIMIE, GEORGE ANGHEL, MIHAIL MARINESCU, TITUS MOLDOVAN.

Antrenor: EUGEN TROFIN.

În Cupa Campionilor, la feminin participam cu doua echipe: ŞTIINŢA Bucureşti, caştigatoarea editiei din anul precedent şi Rapid Bucureşti, caştigatoarea campionatului. Dar, cele doua echipe românesti se întalnesc chiar în turul II. ŞTIINŢA – antrenor CONSTANTIN “PILICĂ” POPESCU învinge pe Rapid – antrenor: GABRIEL ZUGRAVESCU, dar la rândul ei cedeaza în turul III la O.R.K. Belgrad.

La masculin, un “traseu” şi mai scurt pentru Dinamo Bucureşti, antrenor VLASE OPREA, care este învinsa în primul tur de D.H.F.K. LEIPZIG.

Prima spartachiada militara, disputata la Bucureşti este c’ştigata de echipa C.C.A. – antrenor IOAN KUNST- GHERMANESCU, urmata de echipele şimilare din Cehoslovacia, URSS, Ungaria şi Bulgaria.

Campionatul Mondial – feminin la handbal în 7, editia a II –a, a fost acordat spre organizare Federaţiei Române de Handbal, în mod cert ca o recunoastere a perfomantelor deosebite ale echipelor noastre nationale. Detineam deja doua titluri mondiale la feminin şi unul la masculin, dar şi prima Cupa a Campionilor Europeni. Campania de pregatire a echipei nationale feminine pentru C.M. 1962 a început în ianuarie 1961 şi a durat 18 luni, printre care s-a strecurat şi campionatul INTERN. Dar şi mai corect ar fi sa spunem ca pregatirile au fost în continuitate poate chiar din 1953, fiecare an reprezentand o veriga a aceluiaşi plan de pregatire, care viza în mod clar CUCERIREA TITLULUI MONDIAL şi la handbal în 7 (după cele doua de la handbal în 11).

Poate nu este obiectul unei ISTORII, dar noi ne-am propus sa rezumam cate ceva din conceptia şi mijloacele de pregatire, poate se va întelege mai bine peste timp care au fost “CAUZELE”! MARILOR SUCCESE ALE ŞCOLII ROMÂNESTI DE HANDBAL.

Începem anul 1962 după programul cadru fixat în ultimii trei ani:

1. Un cantonament “de sala” ceva mai lung 10 ianuarie – 28 februarie, în care s-a inclus şi Cupa Oraşelor (Trofeul CARPAŢI), ca principal mijloc de pregatire şi selectie. Întotdeauna prezentam doua echipe A şi B care cuprindeau circa 30 de jucatoare, tot ce aveam mai valoros la ora aceea îndiferent de varsta; 2. Nu se renunta la cantonamentul de munte de 21 de zile, excluşiv de pregatire fizica generala şi speciala; 3. Etapa finala de pregatire speciala a durat aproape doua luni şi ne-am fixat cartierul general la cabana PROGRESUL, de pe malul lacului Herastrau. A fost una dintre cele mai rodnice şi complexe perioade de pregatire. În acea “oaza de liniste” din mijlocul Bucureştiului s-au amenajat doua terenuri de handbal cu zgura ca cel de COMPETIŢIE din potcoava Stadionului Republicii (ANEF). Mai erau şi patru terenuri de tenis, padurea, parcul şi lacul, ambarcatiunile, totul la dispozitia echipei. Pe atunci, antrenorii nostrii credeau în primatul pregatirii fizice multilaterale şi al pregatirii tehnico – tactice de baza individualizata. După ce toate acestea erau facute bine se trecea la tactica. Acolo la Herastrau se lucra aproximativ opt ore pe zi dar nu numai handbal. Zilnic existau ore pentru canotaj (pe caiace populare şi foarte grele), dar exista şi un mare “campionat” de tenis de masa (cand ploua) sau tenis de camp. Bineînţeles, în principal, erau doua antrenamente zilnice, dimineata fizico-tehnic mai ales individualizat şi după-amiaza tehnico-tactic şi în partea a doua a etapei jocuri cu echipe de baieti – juniori şi cu echipele divizionare feminine din Bucureşti.

PENTRU ACEASTA a doua a editie a C.M. de handbal feminin în 7 jucatori au fost înscrise 20 de echipe, dar după calificari au ramas doar şapte la care s-au adaugat CEHOSLOVACIA, ultima campioana mondiala şi România, ca tara organizatoare.

Cele 9 selectionate nationale au fost impartite în trei serii: A CEHOSLOVACIA, U.R.S.S. şi GERMANIA; B DANEMARCA, UNGARIA şi JAPONIA, iar grupa C (la Bucureşti) ROMÂNIA, IUGOSLAVIA şi POLONIA. Toate jocurile s-au desfasurat în aer liber, pe terenuri cu zgura, la lumina zilei în doua reprize a douazeci de minute. La Bucureşti a fost amenajat un splendit teren în potcoava tribunei a II-a de la Republicii.

EVOLUŢIA ECHIPEI ROMÂNIA SENIOARE LA C.M. 1962

1. ROMÂNIA – Polonia: 9-4 (4-3), Grupa preliminară;

2. ROMÂNIA – Iugoslavia: 3-3 (2-1), Grupa preliminară;

3. ROMÂNIA – Ungaria: 9-7 (4-5), Grupa semifinală;

4. ROMÂNIA – Cehoslovacia: 7-3 (3-1), Grupa semifinală;

5. ROMÂNIA – Danemarca: 8-5 (5-2), Finala pentru loc 1-2

Linie de clasament – 5 jocuri: 4 victorii, 1 egal, 36-22 golaveraj. Locul I.

Primul nostru joc, cu Polonia, începe la ora 19.00, sâmbătă 7 iulie 1962, după o frumoaşa festivitate de deschidere, precedata de meciuri demonstrative de juniori şi seniori.

Arbitru principal: SLAATS JAN (Olanda), la cele doua porti, pe niste “ladite” de lemn: PELEGHIAN VARAC şi VISAN GHEORGHE, la Linie (tuse) COMANESCU IOSIF şi BRUNO CRISTOFOR, cronometror PAUL CARAMAGIU, scorer DINU RACOVEANU, toti din România.

În minutul 10 conduceam cu 4–0, după un început furtunos, dar în ultimele opt minute ratam îngrozitor şi ne oprim la 4, dar urmeaza 4–1, 4–2 şi la pauza 4–3. Eram favoriti categoric, începusem cu 4–0 şi am crezut ca va merge tot aşa, dar a fost de ajuns sa ratam – chiar şi un 7 m – şi emotiile de start se accentueaza negativ. Repriza a doua, timp de şapte minute nu se înscrie nici un gol! Dar finalul ne apartine categoric, iar în ultimele 10 min. este iar 4 – 0 pentru noi şi învingem cu 9–4.

Au înscris: ANA STARK 4, MARIA CONSTANTINESCU 3, ANTOANETA VASILE 1, DUMITRESCU CONSTANTA 1. Au mai jucat: în poarta IRINA NAGY, excelent şi LILIANA BORCEA, în teren IOZEFINA STEFANESCU, capitanul şi conducatorul de joc, NAKO IUDITH, VICTORITA DUMITRESCU, EDELTRAUT FRANTZ, AURORA LEONTE.

Al doilea joc cu Iugoslavia, în ziua de 9 iulie, tot la ora 19.00, în derbiul grupei. Ambele echipe erau calificate în semifinale, dar fiecare dorea sa castige, din orgoliu, dar mai ales pentru a evita pe culoar echipa Danemarcei, apreciata de toti ca principala favorita.

În plus noi doream sa jucam în continuare la Bucureşti – în caz de infrangere trebuia sa ne mutam la Braşov. A fost un meci “încrancenat”, ceva cam dur, la limita regulamentului şi asta de ambele parti. Jocul fragmentat nu ne-a convenit de loc neputand exploata viteza şi pregatirea fizica net superioara celorlalte echipe. Noi foloseam o aparare foarte mobila la baza în sistemul 5+1 dar foarte repede pliabila în 6–0 sau 4+2. Contand mult pe aceasta aparare sa zicem “barbateasca” şi usor avansata încercam sa impiedicam jocul pozitional al adversarilor, fortand intrărea în poseşia mingii şi lansarea fulgeratoare a contraatacului pentru care eram renumiti – peste 30% din goluri.

Dar cu Iugoslavia a fost altceva, în total 50 de faulturi dar şi doi portari în mare forma, la noi IRINA NAGY – KLIMOVSKI (mai tarziu), şi la iugoslavi ZDEMKA ISTVANOVICI, în mod şigur cei mai buni din lume la ora aceeia. În consecinta, goluri foarte putine şi în final 3 – 3, care pentru noi a fost suficient sa ocupam locul I în serie. Toată lumea era multumita, organizatoric, totul “mergea ceas” în fiecare serie emulatia era totala, întregul oraş la Braşov, Sibiu, Ploieşti era alaturi de cei ce se straduiau sa fie totul bine, şi reuseau.

Au jucat: NAGY, BORCEA in poarta, CONSTANTINESCU MARIA-1 gol, STARK-1, STEFANESCU, VASILE, NACO-1, DUMITRESCU VICTORITA, LEONTE, NEMETZ, FRANZ.

La Bucureşti C.M. era socotit şi din punct de vedere politic un mare eveniment conducerea superioara de partid şi de stat interesandu-se zilnic de evenimente. Foarte tânăra televiziune româna facea primele transmisiuni 1/2 în direct şi 1/2 în reluare la buletinele de ştiri.

După jocurile din seriile preliminare s-au alcatuit doua grupe semifinale:

I – ROMÂNIA, UNGARIA şi CEHOSLOVACIA la Bucureşti;

II – DANEMARCA, IUGOSLAVIA şi U.R.S.S. la Braşov, şi un turneu pentru locurile 7 – 9: Japonia, Germania, Polonia.

Al treilea joc, primul din semifinale în ziua de miercuri, 11 Iulie 1962, tot la ora 19.00 şi tot în “potcoava” de la stadionul ANEF (Republicii) întalnim echipa Ungariei – vicecampioana mondiala la editia anterioara. La centru TORILD JANEERSTAM (Suedia), la poarta HRUSCKA (Cehoslovacia) şi SLAATS (Polonia), la tuse BRUNO CRISTOFOR şi IOSIF COMANESCU, cronometror RADU BADESCU, scorer DINU RACOVEANU toti din România. Scor: 8-5 (4-4).

A fost de departe cel mai greu joc al nationalei noastre din acest C.M.

Jocul nu începe prea bine pentru noi care ne concentrasem toatăatentia pe anihilarea jucătoarei JONA MAGDALENA, golgeterul echipei maghiare, cu o talie de 1,95 cm şi 87 kg, care domina toate aparatoarele. Primim chiar în primul minut gol prin ROMHANY, în acelaşi minut însa egalam 1 – 1 IOZEFINA ŞTEFĂNESCU – capitanul şi conducatorul nostru de joc. După o serie de ratari printre care şi o lovitura de la 7 m (ANA STARK), abia în minutul 9 înscriem pe contraatac, o faza splendida, opera MARIEI SCHEIP CONSTANTINESCU extrema titulara de drept de peste opt ani, 2 – 1. Peste doar două minute şi tot pe contraatac egaleaza KAJEKNE 2 – 2. Luam imediat conducerea printr-un 7 m la HEDEŞIU, transformat de ANA STARK STANISEL. Urmeaza momente grele, numai într-un minut centrul lor CERHATNE înscrie două goluri, minutul 17, 3 – 4. Cu eforturi mari şcoatem la pauza un egal 4 – 4 cu un 7 m transformat de ANI STARK.

În repriza a doua renuntam la marcajul “om la om” la JONA şi accentuam jocul pe pivot. Trebuie spus ca pivotul nostru ANTOANETA VASILE – OŢELEA era extrema de meserie şi doar în ultimele doua luni a fost reprofilata pe pivot unde nu era decat “micuta” ELENA HEDEŞIU excelenta de altfel dar se pierdea printre coloşii din apararile centrale. ANTOANETA s-a adaptat rapid şi iata va înscrie un gol decisiv şi va şcoate doua aruncari de la 7 m. Dar deocamdata după pauza imediat suntem conduse cu 5 – 4, minutul 22 (se jucau două reprize a 20 de minute). De aici ne impunem jocul, înscriau în serie STARK 5 – 5, AURORA NICULESCU – LEONTE 6 – 5, ANA STARK din nou la 7 – 5 şi 9 – 5, după ce ANTOANETA facuse 8 – 5, cu un plonjon de veritabil pivot.

La 9 – 5, cu patru minute înainte de final, meciul era câştigat chiar daca deconectati putin, mai primim două goluri înscrise de “marea” jucatoare JONA MAGDALENA asupra careia slabisem presingul.

Au jucat: NAGY, BORCEA in poarta, CONSTANTINESCU MARIA-2, STARK-3, STEFANESCU-2, VASILE-1, NACO, LEONTE, GHEORGHIŢĂ, FRANZ, SALAGEANU, HEDESIU.

În al patrulea joc, semifinala a doua, la 13 iulie, întalnim echipa CEHOSLOVACIEI, ora 19.00, stadionul Republicii, la centru T. JANERSTAM. Începem tot cu 0 – 1 în minutul 9! dar atâta au condus cehoaicele. Urmeaza o ploaie de goluri pana la 7 – 1, în repriza a doua, minutul 34, după care încep imbratisarile, tribuna canta şi scandeaza numele IRINEI, care aparase formidabil, cu plonjoane aeriene spectaculoase. Pe acest fond de relaxare, primim în final doua goluri la fel ca în meciul cu Ungaria. Rezultat final ROMÂNIA – CEHOSLOVACIA 7 – 3.

Au înscris: ANTOANETA VASILE 2, MARIA CONSTANTINESCU 2, IULIANA NAKO 1, ANA STARK 1, EDELTRAUT FRANZ 1, au mai jucat VICTORITA DUMITRESCU, AURORA LEONTE, FRANZ EDELTRAUT, DUMITRESCU CONSTANTA şi IRINA NAGY, LILIANA BORCEA in poarta.

Echipa numai cu cei doi antrenori PILICĂ POPESCU şi NICU NEDEFF şi medicul TITI SERPE se retrage în “oaza” izolata de liniste şi parc de la baza Progresul de pe malul lacului Herastrau şi pregateste marea finala visata şi planificata de doi ani. Doar vicele CORNEL GHIBU “strapunge cercul de paza” din jurul bazei mereu zambitor şi cu o întrebare standard “ce surpriza pregatiti danezelor pentru ca va cunosc şi le cunoasteti perfect, cine aduce ceva nou castiga”.

N-au fost prea multe noutati dar a fost o zi de gratie pentru echipa noastră în care fiecare sportiva a jucat tot meciul peste valoarea ei maxima.

Al cincilea joc, Finala Mare în ziua de 15 iulie 1962, aceeaşi ora 19.00, la lumina zilei pe terenul cu zgura din potcoava Stadionului Republicii, în fata a 15.000 de spectatori veniti special pentru handbal, record absolut în lume înca trei decenii, începe marea finala ROMÂNIA – DANEMARCA. Acest public a fost formidabil, toti au stat în picioare şi pe parcursul întregului joc a încurajat permanent echipa în urale ce se auzeau din centrul oraşului. A fost un meci memorabil, spectaculos, formidabil, o adevarata mare finala.

Jocul începe oarecum crispat de ambele parti cu faze de mare spectacol dar şi cu ratari uriase. Danezele deschid scorul prin OSTERGARD – al treilea joc consecutiv pe care il începem cu 0 – 1 dar la fel ca pana acum egalam ANA STARK din 7 m scos de HEDEŞIU şi preluam conducerea cu un contraatac fulgerator ANTOANETA VASILE 2 – 1. Marea vedeta BIRKE MOSE egaleaza de la 6 m, 2 – 2. Este minutul 10, şi din acest moment IRENE NAGY KLIMOVSCHI “închide poarta” şi apara tot – 12 aruncari consecutive de la OSTERGARD şi KRISTENSEN cei doi tunari ai danezelor, iar în atac Combinatiile în mare viteza, chiar arma principala a nordicelor, ne reusesc perfect. Exceleaza interii STARK, LEONTE şi VICTORITA DUMITRESCU, în colaborare cu pivotii ANTOANETA VASILE şi FRANTZ EDELTRAUT la care vine în plus contaatacul, arma noastră principala cu NAKO, CONSTANTINESCU şi TANTA DUMITRESCU totul dirijat de “stapana echipei” IOZEFINA STEFANESCU şi LEONTE cea înteleapta. Scorul evolueaza tot timpul în favoarea noastră: 6 – 2, 7 – 3, 8 – 4, şi în final, 8 – 5.

Au jucat: NAGY, BORCEA, CONTANTINESCU MARIA 1, STARK-2, STEFANESCU, VASILE-2, DUMITRESCU VICTORITA-1, FRANZ-1, LEONTE-1, HEDESIU, NACO.

ROMÂNIA ESTE CAMPIOANA MONDIALA ŞI LA HANDBAL ÎN 7. Entuziasm de nedescris, pe stadion se aprind torte, publicul ovationeaza pe handbalistele noastre, care fac un tur de onoare, cu un steag mare tricolor. Manifestările entuziaste continua pe strazile din jurul stadionului, cu faclii improvizate strigand incontinuu ROMÂNIA, CAMPIOANA MONDIALA E! URA, URA, URA.

Salariatii fabricii de paine din “coasta” ANEF-ului care era deasupra stadionului, unde erau angajate şi lucrau efectiv VICTORITA DUMITRESCU şi ANTOANETA VASILE, se strang în fata portii întreprinderii şi fac o hora mare, apare şi un acordeon şi bucuria este uriaşă, se danseaza ore întregi. Aproape 600 de tineri suporteri ai nationalei ajung manifestand pana la Podul Izvor, unde câţiva , respectand un angajament, fac baie noaptea în Dambovita cea mica, tare galbena şi lenesa. Toate acestea în anul 1962 cand exista numai un singur fel de manifestatii.

Pentru handbalul românesc şi pentru întreaga miscare sportiva din România a fost un succes de exceptie, atat din punct de vedere al performantei de rasunet mondial, cat şi din punct de vedere al organizarii, la care au participat organisme şi organizatii de stat şi de partid – ca aşa era atunci – la cel mai înalt nivel.

Greul l-a dus activul obstesc al FRH, format din sute de persoane, deoarece salariatii erau doar trei. La Braşov, Sibiu şi Ploieşti se poate spune ca toţi s-au întrecut în a asigura conditii cat mai bune şi au reuşit pe deplin.

În final, toti oaspetii, şi în special membrii Federaţiei Internaţionale – aflati “în corpore” la Bucureşti, au dat calificative foarte bune şi chiar exceptionale apreciind ca echipa României a câştigat pe merit un campionat mondial pe care l-a organizat desavarşit, în deplin spirit de fair-play, aşa cum declara EMIL HORLE presedinte al IHF: “Doresc sa transmit felicitari handbalistelor române, organizatorilor acestui campionat mondial şi publicului care poate fi mandru ca handbalul românesc este astazi cel mai bun din lume (NR Numai cu un an înainte 1961, baietii au cucerit titlul de Campionat Mondial în R.F. Germania). Este un lucru evident pe care il confirma toate Clasamentele şi în primul rând amintirea excelentelor partide oferite de echipa dvs. care detine astazi absolut pe drept titlul suprem”.

ROMÂNIA SENIOARE LA C.M. 1962- ROMÂNIA LOC I- MEDALII DE AUR – CAMPIOANE MONDIALE – FINALA LA BUCUREŞTI

1. IRINA KLIMOVSCHI, portar, 25 ani, Univ. Buc triplă C.M.: 1956, 1960, 1962;

2. VICTORIŢA DUMITRESCU, centru, 27 ani, Progresul Buc, triplă CM.: 1856, 1960, 1862;

3. AURELIA TUDOR, centru, 26 ani, Univ. Bucureşti, triplă C.M.: 1956, 1960, 1962;

4. ANA STANIŞEL STARK, înt., 27 ani, rapid Bucureşti, triplă C.M.: 1856, 1960, 1962;

5. MARIA CONSTANTINESCU, ex., 28 ani, Rapid Buc., triplă C.M.: 1956, 1960, 1962;

6. AURORA LEONTE, înt., 21 ani, Universitatea Bucureşti, dublă C.M.: 1960, 1962;

7. ANTOANETA OŢELEA, pivot, 19 ani, Progresul Bucureşti, dublă C.M.: 1960, 1962;

8. IOSEFINA ŞTEFĂNESCU, centru, 30 ani, Univ. Buc., triplă CM: 1956, 1960, 1962;

9. LILIANA BORCEA, portar, 28 ani, Progresul Bucureşti, prof.: Constantin P. Popescu;

10. IULIANA NACO, ex. stg., 26 ani, Progresul Braşov, prof.: Popescu Colibaş;

11. ELENA HEDEŞIU, pivot, 24 ani, Confecţia Bucureşti, prof.: Frunzetti Gheorghe;

12. CONSTANŢA DUMITRESCU, înt., 25 ani, Confecţia Bucureşti, prof.: Valeriu Gogâltan;

13. ANA NEMETZ, centru, 18 ani, Liceul 4 Timişoara, profesor: Victor Chiţa;

14. FELICIA BÂTLAN, înt., 18 ani, Banatul Timişoara, profesor: Victor Chiţa;

15. EDELTRAUT ZAUER, pivot, 21 ani, Banatul Timişoara, profesor: Victor Chiţa;

16. CORNELIA CONSTANTINESCU, pivot, 30 ani, Ştiinţa Bucureşti, Prof. Victor Cojocaru.

Antrenori: CONSTANTIN POPESCU PILICĂ-principal, NICULAE NEDEFF

Medic: CONSTATIN ŞERPE.

Întorcandu-ne la adevarata geneza a acestei echipe de aur, respectiv anul 1953, cu acel interminabil cantonament, în care, din cele 33 de jucatoare chemate spre selectie s-a retinut doar un nucleu de baza de 12, constatam ca il regăsim prezent în formatiile care au cucerit titlurile supreme.

Pentru istoria handbalului românesc sa notam:

Au cucerit trei titluri de CAMPIOANE MONDIALE (1956, 1960, 1962): IRENE NOGY-KLIMOVSCHI, ANA STARK-STANISEL, MARIA SCHEIP-CONSTANTINESCU, IOZEFINA UGRON-ŞTEFĂNESCU, VICTORIŢA DUMITRESCU, AURELIA SALAGEANU-SZOKE.

Au cucerit doua titluri de CAMPIOANE MONDIALE: ELENA RADO-JIANU 1956, 1962; CAROLINA RACEANU-CARLIGEANU 1956, 1960; ELENA STEFANESCU-PADUREANU 1956, 1960; LUCIA DOBRE 1956, 1960; AURORA BRAN-POPESCU 1956, 1960; IRENE GHUNTER-KIM 1956, 1960; ANTOANETA VASILE-OŢELEA 1960, 1962; AURORA NICULESCU-LEONTE 1960, 1962.

Au cucerit un titlu de CAMPIOANE MONDIALE: MORA VINDT 1956; ILEANA COLESNIKOV-GIURESCU 1956; MAGDA DRAŞSER-HABERPURSCH 1956; ELENA ROSU 1960; LILIANA BORCEA 1962; IULIANA NAKO 1962; ELENA HEDEŞIU 1962; CONSTANTA DUMITRESCU 1962; ANA NEMETZ 1962; FELICIA GHIORGHIŢĂ 1962; EDELTRAUT FRANTZ-ZAUER 1962; CORNELIA CONSTANTINESCU 1962.

Dintre aceste 26 de jucatoare: 6 cu trei titluri, 8 cu doua şi 12 cu un titlu, doar 20 au fost distinse ca Maestre Emerite ale Sportului îndeplinînd criteriile, mult mai severe pe atunci (50% joc efectiv). Colectivul tehnic a fost restrans la minim şi poate tocmai de aceea a constituit o echipa uNIŢĂ în care s-a vorbit aceeaşi limba în tot şi toate şi a existat o conducere unica.

Pentru acest Campionat Mondial, deşi facea parte din comisia de organizare în mod real ca “sef” LUCIAN GRIGORESCU, Secretarul General al FRH, a fost în continuare alaturi de echipa şi venea aproape zilnic la Herastrau sau la antrenamente.

A mai fost şi CORNEL GHIBU, vicepresedinte CNEFS (MTS de azi) care, deşi cu rang de subsecretar de stat, facuse dintr-o sarcîna de partid o adevarata paşiune. Nelipsit de langa echipa, dar foarte discret şi amical a ajutat enorm cu idei şi sfaturi, dar mai ales a asigurat antrenorilor şi echipei un climat de liniste, izolare fata de armata de activisti, educatori şi alti sefi. În realitate mult mai multi oameni au contribuit la buna reuşita a echipei, a acestui unic Campionat Mondial organizat la noi în tara. Şi neaparat se cuvine sa subliniem contributia antrenorilor de la echipele de club: VICTOR CHITA (Timişoara), ARPAD KAMENITSCHI (Tg.Mures), GABRIEL ZUGRAVESCU (Rapid), DUMITRU POPESCU COLIBAS (Braşov), CONSTANTIN POPESCU (Progresul Bucureşti), FRANCISC SPIER (Bucureşti), IOAN BOTA (ŞTIINŢA Bucureşti), FRANCISC MONIS (CSM Sibiu).

Istoria trebuie sa consemneze şi contributia directa a marelui profesor – antrenor VICTOR COJOCARU parintele handbalului de performanta, profesor la catedra, pentru majoritatea antrenorilor de marca ce vor urma şi antrenor a cel putin opt dintre jucatoarele care au câştigat de-a lungul acestor 10 ani titluri de campioane mondiale. A fost şi cel care şi l-a sustinut şi îndrumat permanent pe cel care a ramas elevul lui preferat CONSTANTIN POPESCU PILICĂ, antrenorul principal al nationalei feminine în toti acesti ani cu rezultate de podium.

Tot pentru ISTORIE şi STATISTICA vom consemna faptul ca generatia de aur a echipei nationale feminine (1953 – 1962 cu extensie spre 1965) a realizat performante unicat şi care merita sa fie în CARTEA DE ONOARE A HANDBALULUI ROMÂNESC chiar pe prima pagina.

- în perioada 1960 (C.M. de handbal din Olanda) şi 1965 (urmatorul C.M. după 1962) ECHIPA NAŢIONALA A FOST CAMPIOANA MONDIALA ABSOLUTA şi la handbal în 11 de camp şi la cel de sala în 7.

- a cucerit primul titlu de campioni mondiali în sportul românesc (1956) şi logic PRIMUL DIN ISTORIA HANDBALULUI DIN TARA NOASTRĂ.

- au fost primele handbaliste din România distinse cu titlul de MAESTRE EMERITE iar profesorul lor CONSTANTIN P. POPESCU primul antrenor emerit din istoria handbalului românesc.

Anul 1962 reprezinta un moment de apogeu al handbalului din România care va ramane înscris şi în marea istorie a miscarii sportive din tara noastră, pentru care handbalul a deschis drumul spre medalii şi titluri mondiale obtinand performante unice.

SUNTEM CAMPIONI MONDIALI ABSOLUTI LA HANDBAL

ÎN 11 ŞI ÎN 7 JUCĂTORI, LA FETE ŞI LA BAIETI.

VICTORIA ŞCOLII ROMÂNEŞTI DE HANDBAL ESTE DEPLINĂ!

În marea carte de onoare a sportului şi în cea a handbalului din România acesti ani de început de glorie trebuiesc scrişi cu litere de aur.

1956 CAMPIONI MONDIALI LA HANDBAL feminin în 11

1959 VICECAMPIONI MONDIALI LA HANDBAL MASCULIN în 11

1960 CAMPIONI MONDIALI LA HANDBAL feminin în 11

1961 CAMPIONI MONDIALI LA HANDBAL MASCULIN în 7

1962 CAMPIONI MONDIALI LA HANDBAL feminin în 7

Ca şi numele celor care au implinit aceste exceptionale performante sportive şi sportivi, antrenori şi tehnicieni, fara a-i uita pe cei care au sprijînit din lînia a doua.

Toti acestia sunt înscrişi cu litere mari în anexele prezentei istorii a handbalului din România.