I S T O R I A H A N D B A L U L U I R O M Â N E S C

CRONOLOGIE

PARTEA A III – A

1963 – 1974

ASCENŞIUNE - DOMINARE MONDIALĂ.

BAIETI - DOMINĂM NET HANDBALUL MONDIAL

- DE TREI ORI CAMPIONI MONDIALI: 1964, 1970, 1974

- MEDALIE OLIMPICA (BRONZ) LA JOCURILE OLIMPICE 1972

- MEDALIE DE BRONZ LA CAMPIONATUL MONDIAL DIN 1967

FETE - REVÎN PE PODIUM – MEDALIE DE ARGINT

- VICECAMPIOANE MONDIALE 1973

1962-1963 CAMPIONATELE ŞI COMPETITIILE INTERNE continua sa se desfasoare pe doua fronturi atat la handbalul în 11 oarecum în pierdere de interes cat şi la cel în 7 în expanşiune puternica. Campionatul national la handbal în 11 – se renunta la sistemul “divizie“, întrecerea s-a disputat eliminatoriu cu un turneu final de patru echipe. Pe podium numai echipe din Bucureşti la feminin iar la masculin C.C.A. cu multi jucatori din Ardeal şi apoi Sibiu şi Fagarasul centre de traditie.

C.N. Editia a 13-a 1962-1963 Handbal feminin în 11

1. Ştiinta Bucureşti – antrenor: ION BOTA;

2. Rapid Bucureşti – antrenor: GABRIEL ZUGRAVESCU;

3. Progresul Bucureşti – antrenor: CONSTANTIN POPESCU PILICĂ.

C.N. Editia a 27-a 1962-1963 Handbal masculin în 11

Pe etape eliminatorii cu turneu final de patru echipe

1. Dinamo Bucureşti – antrenor: OPREA VLASE,

2. C.C.A. Bucureşti – antrenor: IOAN KUNST-GHERMANESCU;

3. Chimia Fagaras – antrenor: DUMITRU LUPESCU;

4. VOINTA Sibiu – antrenor: CAROL MARTINI.

În plină desfăşurare a etapelor preliminarii Federatia Româna de Handbal, decide sa nu mai participam la competitii Internaţionale la handbal în 11 (de altfel foarte putine, în Austria şi Germania) şi deci şi la competitiile interne, aşa încat aceasta a fost ultima editie la handbal în 11 atat la fete cat şi la baieti. De acum ne despartim de handbalul de camp în 11 jucatori şi vom spune numai HANDBAL întelegand pe cel în 7 pe terenul mic, care a ramas unic în arena sportiva.

În campionatele nationale – Divizia A – la feminin echipa Rapid Bucureşti cucereste a treia oara consecutiv titlul în lupta cu vechi centre de traditie: Timişoara şi Sibiul. La masculin Steaua întrerupe seria de patru titluri ale echipei Dinamo.

C.N. Editia a 5-a 1962-1963 – Divizia A – feminin handbal în 7

1. Rapid Bucureşti – antrenor: GABRIEL ZUGRAVESCU;

2. ŞTIINŢA Timişoara – antrenor: VICTOR CHITA;

3. C.S.M. Sibiu – antrenor: FRANCISC MONIS.

C.N. Editia a 5-a 1962-1963 – Divizia A – masculin handbal în 7

Doua serii a 10 echipe EST şi VEST cu turneu final de 4 echipe

1. Steaua Bucureşti – antrenor: IOAN KUNST-GHERMANESCU;

2. Dinamo Bucureşti – antrenor: OPREA VLASE;

3. Dinamo Braşov – antrenor: ION DONCA,

4. Ştiinta Timişoara – antrenor: CONSTANTIN JUDE.

De acum şi în urmatoarele doua decenii vom aşista la varf la o acerba lupta sportiva: Steaua – Dinamo, respectiv IOAN KUNST – OPREA VLASE, “stanjeniti“ activ doar după 1974 de Baia Mare, uneori Braşovul, Bacăul şi ceva mai tarziu, după 1990 şi Piatra Neamt.

La juniori, în continuare dispute înversunate şi de nivel tehnic ridicat, apar noi centre cu pretentii şi valoare de podium: Braşov, Ploieşti, Cluj, Odorhei.

Titlurile de campioni sunt cucerite pentru a doua oara consecutiv, la fete de Banatul Timişoara cu antrenorul VICTOR CHITA care în acelaşi timp se claseaza pe locul II în CN de senioare, foloşînd la echipa mare patru, cinci junioare din echipa campioana, la baieti antrenorul EUGEN TROFIN cu echipa Clubului Sportiv Şcolar Bucureşti domina totul şi înca doi, trei ani în continuare ceea ce nu mai este o surpriza daca notam formatia de baza : MIHAIL MARINESCU, GHEORGHE GORAN, TITUS MOLDOVAN, ION POPESCU, DAN BALAŞESCU, VASILE IONESCU, ION ROŞESCU.

C.N. junioare Editia a 2-a 1962-1963 – Turneu final la Petrosani

1. Banatul Timişoara – antrenor: VICTOR CHITA;

2. ŞTIINŢA Cluj – antrenor: TIBERIU RUSU;

3. VOINTA Odorhei – antrenor: IGNATIE TAMAS.

C.N. juniori Editia a 2-a 1962-1963 – Turneul final la Petrosani

1. CSŞ Bucureşti – antrenor: EUGEN TROFIN;

2. Luceafarul Braşov – antrenor: DITER TARTLER;

3. ŞSE Ploieşti – antrenor: CONSTANTIN PREDESCU.

“CUPA DE IARNA“ la seniori, revine tot echipei Steaua Bucureşti – antrenor IOAN KUNST GHERMANESCU, urmata de C.S.M. Reşita – antrenor SEPTIMIU POPA. La senioare se claseaza în ordine: Ştiinta Bucureşti – antrenor: ION BOTA, Tractorul Braşov – antrenor: DUMITRU-POPESCU-COLIBAS, şi Ştiinta Cluj – antrenor: TIBERIU RUSU.

“CUPA SPORTUL POPULAR“ la juniori revine din nou echipei CSŞ Bucureşti – antrenor: EUGEN TROFIN urmata de S.S.E – 2 Bucureşti – antrenor: FRANCISC SPIER şi C.S.M. Reşita – antrenor: SEPTIMIU POPA – iar la junioare pe primul loc în Clasament: ŞSE Ploieşti – antrenor ARTUR HOFMAN, urmata de Ştiinta Cluj – antrenor: TIBERIU RUSU. De remarcat faptul ca oraşul Cluj şi antrenorul TIBI RUSU este prezent în acest an, pe podium, cu trei echipe de seniori şi junioare.

ACTIVITATEA INTERNAŢIONALĂ în acest an “liber“ de mondiale este ceva mai liniştita.

După cucerirea titlului suprem (martie 1961) seniorii participa la o serie de turnee şi bilaterale, acumuland în sezonul 1962 – 1963 un numar de 16 întalniri Internaţionale sub conducerea aceluiaşi antrenor de la CM OPREA VLASE, uneori singur, alteori cu NICULAE NEDEFF sau EUGEN TROFIN. Un frumos succes în turneul de la belgrad TROFEUL TASMAJDAN, unde ne clasam în premiera pe primul loc cu trei victorii clare : cu Egipt 19-11, cu Iugoslavia tineret 22-14 şi finala cu Iugoslavia I 17-15, deci victorie la Belgrad !

Au jucat : REDL, BOGOLEA, IVANESCU, LUCIAN POPESCU, NODEA, MOSER, COMAN, BULGARIU – antrenor OPREA VLASE.

În noiembrie 1962 echipa Naţionala efectueaza un nou turneu în URSS şi Fînlanda cu 3 jocuri la Moscova, 2 la Tbilişi, 2 la Leningrad şi un joc la Helsinki, o adevarata demonstraţie în fata a 2000 de spectatori scor 32-17. Rezultate importante la Leningrad cu selectionata URSS 25-14 în primul joc şi 19-10 în ziua a doua. La Moscova cu URSS 12-9, cu URSS tineret 19-11 şi cu R.S.F.S.R. 23-12.

Au jucat : REDL, BOGOLEA, SCHMIDT, HNAT, OŢELEA, IVANESCU, MOSER, COSTACHE II, BĂDULESCU, NODEA, COSTACHE I, COVACI, COMAN, TELLMANN.

Antrenori : OPREA VLASE şi EUGEN TROFIN.

În ziua de 10 decembrie 1962 în sala Floreasca arhiplina, cu doua ore înainte, are loc un mare meci, de interes mondial în acea vreme ROMÂNIA – RD Germania câştigat de noi cu 17-14 (7-8). Un joc cu valente exceptionale de mare spectacol jucat barbateste dar în deplin FAIR PLAY (presa vremii). Formatia noastră : REDL, BOGOLEA, IVANESCU, MOSER, HNAT, COSTACHE I, COSTACHE II, COVACI, BĂDULESCU, SCHMIDT, TELLMANN, IACOB, NODEA, OŢELEA.

Antrenor : OPREA VLASE

În acelaşi sezon echipa României a mai jucat la Bucureşti şi Ploieşti cu Danemarca 19-11 şi 14-9, iar la Belgrad 13-7 cu Danemarca, 10-8 cu Ungaria şi 11-14 cu Iugoslavia şi locul II la editia urmatoare a trofeului TASMADJAN.

Separat la Bucureşti România – Iugoslavia 18-12, eram în perioada cand nu ne contaminasem de « complexul iugoslav ».

În Cupa Campionilor Europei la feminin RAPID Bucureşti – antrenor GABRIEL ZUGRAVESCU, ajunge pana în semifinale. în optimi învinge campioana Ungariei, Spartacus Budapesta ce 16-6 şi 4-2 (total 20-8), iar în sferturi pe campioana Iugoslaviei Lokomotiv Zagreb cu 13-8 şi 6-6 (19-14). Rapidistele cedeaza în semifinale cu 7-11 în Danemarca la FIF Copenhaga şi obtin un egal la Bucureşti 6-6 iar cu scorul total de 13-14 sunt eliminate din COMPETIŢIE. Pe primul loc TRUD Moscova. În CCE la masculin DINAMO Bucureşti – antrenor VLASE OPREA, reuseste cu un parcurs extrem de bun sa ajunga pana în finala. Învinge în optimi campioana Ungariei SPARTACUS Budapesta cu 24-11 (10-6) apoi în sferturi de finala pe HC Zagreb din Iugoslavia, la Bucureşti 22-8 (8-5) şi la Zagreb cu 9-8 ! În semifinale trece de SKOVBAKKEM ARHUS din Danemarca cu 14-12 şi 14-10. În marea finala disputata într-un singur joc în Franta la Paris, pierde la deja celebra echipa Dukla Praga 13-15.

În Suedia se organizează primul Campionat Mondial Universitar – echipa României se claseaza pe locul III.

C.M. Universitar Editia I, 1-6 Ianuarie 1963 – Suedia:

Clasament: 1. Suedia, 2. RF Germania, 3. România, 4. Danemarca, 5. Norvegia, 6. Spania,

7. Japonia.

Jucatori: VIRGIL TALE, IOAN BOGOLEA, VALENTIN SAMUNGI, CORNEL OŢELEA, ION POPESCU, MIHAI FABIAN, LIVIU CONSTANTINESCU, JIANU ADRIAN, MIHAIL MARINESCU, ION PARASCHIV, FRANCISC PALL, MIRCEA DUCA şi GHEORGHE GRUIA.

Antrenor: EUGEN TROFIN.

Aici apare pentru prima oara la o COMPETIŢIE Internaţională GHEORGHE GRUIA – “GURITA“ care va fi unul dintre cei mai mari handbalisti ai lumii. În mod exceptional GRUIA este unul din foarte putinii handbalisti de valoare care nu a trecut prin filiera claşica – selectie – juniori – tineret – seniori. El a fost selectionat de antrenorul IOAN KUNST GHERMANESCU după ce l-a vazut întamplator jucand volei în sala armatei de pe URANUS (ulterior demolata) într-o formatie a unei şcoli militare. În trei luni de instruire intensiva voleibalistul GRUIA debuteaza la CCA (Steaua) în Divizia A şi după un tur de campionat este cooptat direct în lotul national de seniori.

“TROFEUL CARPAŢI“ aflat la editia a 4-a, se desfasoara numai la feminin în perioada 15-17 noiembrie 1963 la Bucureşti.

Clasament: 1. Bucureşti, 2. Budapesta, 3. Belgrad, 4. Bucureşti-tineret.

Bucureşti – senioare:

Jucatoare: IRENE NAGY, LILIANA BORCEA, MARIA CONSTANTINESCU, ANA STARK, STEFANESCU IOSEFINA, AURORA LEONTE, CONSTANTA DUMITRESCU, ELENA HEDEŞIU, RODICA FLOROIANU, ANA NEMETZ, ANTONETA OŢELEA.

Antrenori: CONSTANTIN POPESCU –PILICĂ, VALERIU GOGÂLTAN

Bucureşti – tineret:

Jucatoare: MARIA BUZAS, MARIA NICOLAE, EDELTRAUT FRANTZ, FELICIA GHIORGHIŢĂ, LILIANA BOGAN, WALTRAUB KEUL, EVA GASPARI, HEDVIGA ZIEGLER, ANETA SCHRAMCO, LIDIA DUMITRU, ANGELA MOSU, ELENA DOBARCEANU.

Antrenor: VICTOR CHITA.

1963-1964 – CAMPIONATUL INTERN – Divizia A se desfasoara în continuare în aer liber toamna şi primavara, deoarece în toatătara avem doar 2-3 sali corespunzatoare, încadrând aici şi sala Floreasca, deşi avea doar 38 de metri lungime.

C.N. Editia a 6-a 1963-1964 – Divizia A feminin.

1. ŞTIINŢA Timişoara – antrenor: VICTOR CHITA;

2. Rapid Bucureşti – antrenor: GABRIEL ZUGRAVESCU;

3. Ştiinţa Bucureşti – antrenor: ION BOTA.

C.N. Editia a 6-a 1963-1964 – Divizia A masculin

Doua serii a 10 echipe cu turneu final de 4 echipe

1. Dinamo Bucureşti – antrenor: OPREA VLASE;

2. Steaua Bucureşti – antrenor: IOAN KUNST-GHERMANESCU;

3. Dinamo Braşov – antrenor: ION DONCA;

4. Ştiinta Timişoara – antrenor: CONSTANTIN JUDE.

Continua disputa Bucureşti – Timişoara la fete şi Bucureşti – Braşov la baieti unde derbiurile STEAUA – DINAMO încep sa faca sali arhipline, acum şi în urmatoarele doua decenii. La feminin VICTOR CHITA din nou în prim plan, după ce în editia anterioara cucerise titlul la junioare, acum il obtine şi pe cel de la senioare avand în formatie 5-6 din junioarele campioane în 1963.

“CUPA DE IARNA“ tinea înca loc de campionat de sala şi la aceasta a 7-a editie este cucerita la feminin de aceeaşi echipa ca în campionat ŞTIINŢA Timişoara – antrenor VICTOR CHITA, urmata de ŞTIINŢA Bucureşti – antrenor: ION BOTA şi C.S.M. Sibiu – antrenor: FRANCISC MONIS. Şi iata ca oraşul Sibiu în care s-a nascut handbalul în 11 în România, este convertit la cel în 7, la fel ca şi “FERI” MONIS unul dintre primii antrenori din tara noastră – în orice caz primul profesionist – platit numai pentru handbal.

La masculin, pentru a 4-a oara pe primul loc Dinamo Bucureşti – antrenor: OPREA VLASE, urmeaza ŞTIINŢA Timişoara – antrenor: CONSTANTIN JUDE şi Steaua Bucureşti, cu un nou antrenor: OCTAVIAN NITESCU.

“CUPA SPORTUL POPULAR“, tine şi ea loc de campionat de sala la juniori, aici valorile se bulverseaza de la an la an. La feminin pe primul loc VOINTA Odorhei – antrenor: IGNATIE TAMAS, urmat de ŞSE Bucureşti – antrenor POMPILIU SIMION şi Liceul 2 Braşov – antrenor: DUMITRU POPESCU-COLIBAS.

C.N. Junioare – Editia a 3-a 1963-1964 Turneul final la Sf.Gheorghe

1. Luceafarul Braşov – antrenor: DUMITRU POPESCU-COLIBAS;

2. Muresul Tg. Mures – antrenor: ALBERT GALFALVI;

3. ŞSE Petrosani – antrenor: POMPILIU SIMION.

C.N.Juniori – Editia a 3-a 1963-1964 Turneul final la Sf.Gheorghe

1. CSŞ Bucureşti – antrenor: EUGEN TROFIN-MANDEL;

2. C.S.M. Reşita – antrenor: ADALBERT FERENSCHUTZ;

3. ŞSE Petrosani – antrenor: MIHAI PINTEA.

ACTIVITATEA INTERNAŢIONALĂ din anul 1964 este dominata de Campionatul Mondial masculin din Cehoslovacia, unde baietii nostrii aveau de aparat titlul cucerit în 1961. Pregatirile încep înca din sezonul de TOAMNA – IARNA printr-o serie de jocuri bilaterale.

Un succes frumos a fost turneul celor doua echipe nationale de senioare şi seniori în Franta, în preajma sarbatorilor de Craciun. La LYON în fata a peste 7000 de spectatori un spectacol de gala cu caşa închisa. Fetele înving categoric cu 18-5 (8-2), au înscris: STARK 4, CONSTANTINESCU 3, HEDEŞIU 3, ANTOANETA OŢELEA 2, VICTORITA DUMITRESCU 2, CONSTANTA DUMITRESCU 2, AURORA LEONTE şi FLOROIANU.

La baieti meciul a fost ceva mai echilibrat 18-11 (10-5). Au înscris pentru echipa româna: GRUIA 4, MOSER 4, IVANESCU 3, OŢELEA 3, HNAT 3 şi CEZAR NICA.

La începutul lunii februarie se organizează TROFEUL CARPAŢI la care ne prezentam cu cate 2 echipe atat la fete cat şi la baieti.

“ TROFEUL CARPAŢI “ – Editia a 5-a, masculin – Bucureşti, 7-9 febr. 1964

Clasament : 1. ROMÂNIA, 2. ROMÂNIA-tineret, 3. Ungaria, 4. URSS.

ROMÂNIA – seniori:

Jucatori: MIHAI REDL , IOAN BOGOLEA, PETRE IVANESCU, CORNEL OŢELEA, VIRGIL HNAT, OLIMPIU NODEA, IOAN MOSER, IOSIF IACOB, MIRCEA COSTACHE II, CEZAR NICA, GHEORGHE GRUIA, AUREL BULGARIU.

Antrenori: IOAN KUNST-GHERMANESCU, NICULAE NEDEFF.

ROMÂNIA – Tineret:

Jucatori: VIRGIL TALE, ION , POPESCU, MIHAIL MARINESCU, VALENTIN SAMUNGI, GHEORGHE GORAN, ION TIPU, MIRCEA COSTACHE I, MOLDOVAN TITUS, MIRCEA DUCA, CRISTIAN GAŢU.

Antrenor: EUGEN TROFIN

Debuteaza ca INTERNAŢIONAL la tineret într-o mare COMPETIŢIE, un talent cu adevarat de exceptie CRISTIAN GAŢU, aflat în primul an de seniorat (19 ani) în primul an de facultate (la Constructii) şi în primul sezon de joc la Universitatea Bucureşti la profesorul EUGEN TROFIN. Parcursul lui spre marea performanta în handbal a început cu fotbalul. La 7-8 ani tatăl lui îl prezintă la Steaua dar este prea mic de varsta şi este primit la Dinamo unde va juca pana la nivel de tineret. Dar odata intrat la Liceul Mihai Viteazul – fieful de selectie al Şcolii Sportive Nr.2 se ataseaza la grupa profesorului FRANCISC SPIER şi timp de aproape patru ani joaca fotbal şi handbal de performanta la nivel de juniori. Din fericire pentru handbal în ultimul an de juniorat, deşi fusese promovat în echipa de tineret a lui Dinamo, se transfera cu jumatate din grupa şi cu profesorul lor FERI SPIER la echipa de seniori a RAPIDULUI (locul II în 1959 şi 1960). La Rapid joaca doar un sezon. Poate tot în întentia de a fi altfel, da examen la Facultatea de Constructii fara ajutor, dar trebuie sa se transfere la Universitatea Bucureşti pentru cei patru ani de studenţie, la profesorul EUGEN TROFIN.

Şi în fine după absolvirea facultatii inginerul CRISTIAN GAŢU ajunge la Steaua, la portile careia batuse candva la 7 ani dar la fotbal. 11 titluri de campioni nationali şi în paralel 14 ani la Naţionala cu doua titluri de campioni mondiali şi doua medalii olimpice. Dar despre Cristi GAŢU care a adus în handbal arta jongleriei cu mingea vom mai scrie sau vom laaa presa vremii sa-l gratuleze cu epitafe unice, pe magicianul care ascunde mingea, pe cel pentru care o fenta filigramata, sau o angajare de gol nescrisa în nici o carte, conta mai mult decat un gol.

“TROFEUL CARPAŢI“ – Editia a 6-a , feminin, Bucureşti, 20-22 nov. 1964

Clasament : 1. Belgrad, 2. Bucureşti, 3. Bucureşti-tineret, 4. Moscova.

Bucureşti – senioare:

Jucatoare: IRENE NAGY, MARIA BUZAS, ANA STARK, AURORA LEONTE, IULIA NACO, MARIA CONSTANTINESCU, CONSTANTA DUMITRESCU, ELENA HEDEŞIU, RODICA FLOROIANU, MARIA BOTA, ANETA SCHRANCO.

Antrenori: CONSTANTIN POPESCU PILICĂ, FRANCISC SPIER.

Bucureşti – tineret:

Jucatoare: LUCRETIA ANCA, ROZALIA SOOS, TEREZA SZEKELI, GABRIELA VARLAN, LIDIA DUMITRU, ELENA DOBARCEANU, VALERIA PREDA, PETRUTA BAICOIANU, ANGELA MOSU, RODICA BAÎN, MARIA NICOLAE, MONICA MADAU.

Antrenor: VICTOR CHITA.

De subliniat înca odata preocuparea deosebita a Federaţiei pentru echipele nationale de tineret, care au participat de fiecare data alaturi de echipe nationale de seniori, la Trofeul CARPAŢI, dar au avut şi un calendar propriu.

La feminin unde se impunea un schimb de generatii după C.M. din 1962 (loc I), antrenorul senioarelor CONSTANTIN POPESCU PILICĂ “coboara“ la tineret pentru aproape 6 luni şi alaturi de VALERIU GOGÂLTAN întreprind o vasta actiune de selectie. în doua cantonamente (Teius şi Bucureşti), se convoaca circa 60 de tinere şi foarte tinere handbaliste, care vor juca mai întai la tineret, apoi la “echipa mare” de senioare, cele care s-au evidentiat.

La masculin, unde valorosul şi extrem de ambitiosul antrenor EUGEN TROFIN MANDEL a fost pionul principal ani de zile, se remarca de la prima vedere ca marii campioni mondiali de mai tarziu au trecut “obligatoriu” pe la tineret (GAŢU, GORAN, MARINESCU, MOLDOVAN, MIRCEA COSTACHE II, TALE, NICA).

Seria succeselor anului 1964 este deschisa de echipa feminina RAPID Bucureşti – antrenor GABRIEL ZUGRAVESCU în Cupa Campionilor cand repeta performanta STIINTEI Bucureşti din 1961 la Bratislava (un singur joc) în finala acestei competitii, scor 14-13 în confruntarea cu echipa I.H. HELSINGOR din Danemarca. Au înscris ELENA HEDEŞIU 5, ANA STARK 4, RODICA FLORIANU 2, CONSTANTA DUMITRESCU 2, IULIANA NACO 1.

O performanta de exceptie care aduce puncte şi situeaza cele doua echipe ŞTIINŢA şi RAPID pe locul unu şi trei în Clasamentul cluburilor din Europa în 1965.

În preliminarii RAPIDUL trece de SPARTAK SUBOTITA – Iugoslavia (13-5 şi 6-8) şi de FORTSCHRIT WEISENFLD – Germania (8-4 şi 10-9) iar în semifinale de SPARTACUS BUDAPESTA – Ungaria (13-5 şi 11-7).

CUPA CAMPIONILOR Editia 1963-1964

Finala: RAPID Bucureşti – IH Helsingor, 14-13.

Loc I RAPID Bucureşti

Jucatoare: IRENE NAGY-KLIMOVSKI, MARGARETA HANEC, MARIA CONSTANTINESCU, ANA STARK-STANISEL, AURELIA SALAGEANU, IULIANA NACO, ELENA NEDEŞIU, CONSTANTA DUMITRESCU, RODICA FLOROIANU, ANTOANETA VASILE OŢELEA.

Antrenor: GABRIEL ZUGRAVESCU;

Campionatul Internaţional Feroviar de handbal masculin s-a desfasurat în Polonia în primavara anului 1963. Au participat 9 selectionate nationale. Echipa feroviara româna – alcatuita jucatorii de la Rapid Bucureşti – obţine în serii doua victorii: 14-6 cu Polonia şi 24-2 cu Bulgaria, dar pierde la Suedia 8-10 şi disputa finala mica în comapnia echipei din Cehoslovacia, castigand jocul cu 10-5 (5-1) prin punctele înscrise de CONSTANTINESCU 6, MURESAN 3 şi STOIAN 1, clasandu-se astfel pe locul III.

Clasament final: 1. RDG, 2. Suedia, 3. ROMÂNIA, 4. Cehoslovacia, 5. Polonia, 6. Iugoslavia, 7. Franta, 8. Bulgaria, 9. Austria.

Echipa noastră: MEDESAN, ILIE, CONSTANTINESCU, BARBU, IONESCU, TURSUGIAM, MURESAN, TANASESCU, SIMION POMPILIU, LUNGESCU şi STOIAN.

Obiectivul INTERNAŢIONAL de interes major l-a constituit Ediţia a 5-a a Campionatului Mondial de handbal în 7, masculin, în Cehoslovacia, unde trebuia sa ne aparam titlul pe care il castigasem la DORTMUND – meciul acela super-dramatic cu doua prelungiri şi cu mezînul COSTACHE I în chip de ultimul marcator al golului victoriei (9-8) pe fluierul final al arbitrilor. Naţionala de seniori condusa de “triumviratul“ KUNST (principal), NEDEF şi TROFIN şi selectionata din cele doua echipe prezente la Trofeul CARPAŢI, întreprinde un turneu în ţările nordice cu rezultate contradictorii. Pregatirea este finalizata în cantonamentele de la Sibiu şi Braşov care redreseaza consistent moralul. Plecam la Praga cu emotii mari şi oarecum nelinistiti mai ales ca primul joc il aveam în grupa cu echipa U.R.S.S., care progresase rapid şi la handbal în 7. La “Trofeul CARPAŢI“, în sala Floreasca abia am reuşit un egal (12-12), după ce am fost conduşi pana în ultimele minute de joc cu 12-10. Noroc cu echipa de tineret care învinge U.R.S.S. a doua zi.

Seniorii au luat atunci o lectie usturatoare, dar vom vedea ca va fi extrem de folositoare.

La C.M. din Cehoslovacia participa 16 echipe, repartizate în 4 serii după calificarile la care au participat 26 de selectionate:

EVOLUŢIA ECHIPEI ROMÂNIA SENIOARE LA C.M. 1964

România – URSS 16-14 (7-8) grupa preliminara

România – Norvegia 18-10 (11-7) grupa preliminara

România – Japonia 36-12 (16-7) grupa preliminara

România – Cehoslovacia 16-15 (9-7) grupa semifinala

România – Danemarca 25-15 (5-7) grupa semifinala

România – Suedia 25-22 (14-13) finala mare

Linie de clasament : 6 jocuri, 6 victorii, 136-88 golaveraj. Locul I.

Clasament: 1. ROMÂNIA, 2. Suedia, 3. Cehoslovacia, 4. RFG, 5. U.R.S.S., 6. Iugoslavia, 7. Danemarca, 8. Ungaria… s-au calificat la acest turneu final 24 de echipe.

CAMPIONI MONDIALI fără înfrângere ! 6 meciuri – 6 victorii!

România locUL I - Medalii de aur şi Campioni Mondiali.

PRIMUL JOC – în ziua de 5 martie 1964 în ZIMNI STADION celebrul patinoar din PARDUBICE cu o capacitate de 8000 de locuri întalnim echipa Uniunii Sovietice pe care o învingem greu cu doua goluri 16-14 după ce la pauza eram conduşi 7-8 într-un meci de angajament total de ambele parti. Miza jocului era extrem de mare – rezultatul conta şi în continuare şi în grupele semifinale – primele doua treceau cu “zestrea“ din serii preliminare.

Intrăm în teren cu: REDL portar, IVĂNESCU, HNAT, MOSER, IACOB, OŢELEA, COSTACHE M., NODEA, GRUIA şi POPESCU facand doua şi chiar trei schimbari atac – aparare. Arbitru, suedezul IANERSTAM, singur la centru. Începem putin crispati jocul şi ratam primele trei atacuri, suturi în bara sau aparate, suntem conduşi cu 2-0 în minutul 8 (IUSENKO şi LEBEDEV). Egalam abia în minutul 10 (IVANESCU şi MOSER) şi preluam conducerea 3-2 printr-un gol MOSER, după ce face o interceptie frumoaşa şi un contraatac al lui POPESCU ION.

În tot acest timp REDL apara senzational trei suturi de la LEBEDEV şi ZELENOV, dar nu poate retine un 7m, înscriu pe rând LABEDEV, MOSER, LEBEDEV; REDL apara un 7m şi HNAT aduce egalarea aruncare cu evitare exceptionala cu plonjon pe stanga procedeu care va fi cunoscut în lume ca « EVITAREA ROMÂNULUI HNAT ». Este 7-7 şi mai sunt cateva secunde dar acelaşi LEBEDEV (un colos de 2m şi 95 kg) înscrie cu o bomba de la 10 m. La pauza 7-8.

În repriza a II-a echipa română joaca mai organizat şi după ce egalam (8-8), IACOB în chiar primul atac dominam clar şi conducem cu 11-8 MOSER (2) şi NODEA. Traim totuşi clipe de mari emotii, avem doi jucatori eliminati pe cate doua minute IACOB şi OŢELEA dar rezistam şi primim doar un gol LEBEDEV în schimb înscriem şi noi NODEA. Atunci cand eram în 4 jucatori de camp 12-9. O usoara relaxare mai erau 7 minute şi conduceam cu 3 goluri şi ne trezim egalati l2-12. Baietii işi revîn, se concentreaza, preluam conducerea 14-12 şi nu o cedam pana la sfarşit 16-14. Au înscris OŢELEA şi MOSER fiecare de cate doua ori. A fost cel mai important joc din serii şi am luat o optiune decisiva pentru locul I în preliminarii, deoarece jocurile cu NORVEGIA (18-10) şi JAPONIA (36-12) nu ne-au pus probleme deosebite.

Prezentam marcatorii din jocul cu JAPONIA avem şi formatia de baza cu care am abordat acest C.M.: IVANESCU 4, GRUIA 7, OŢELEA 5, MOSER 4, IACOB 4, POPESCU ION 5, NODEA 3, COSTACHE II 3, NICA 1, HNAT şi cu REDL în poarta.

Clasandu-ne pe locul I în seria D echipa româna se califica în grupele semifinale ale C.M. cu 2 puncte şi golaveraj 16-14.

Clasament serie D preliminară : 1. ROMÂNIA 6 pct.; 2. URSS 2 pct. ; 3. NORVEGIA 2 pct. ; 4. JAPONIA 2 pct.

Suntem în seria II-a: ROMÂNIA, CEHOSLOVACIA, U.R.S.S., şi DANEMARCA în seria I-a: SUEDIA, R.F.G., IUGOSLAVIA şi UNGARIA.

Jocul 4 în semifinale cu Danemarca, nu pune foarte mari probleme deşi cu apararea lor avansata un fel de 3-3 (pe doua linii) şi cu rafinamentele tehnice specifice lor în atac puteau sa ne deruteze. Am ÎNVINS cu 25-15 dar la pauza a fost 5-7, repriza a doua a fost un mic recital (20-8) în primul plan principalii marcatori: MOSER 10, NODEA 4, OŢELEA 3 şi portarul nostru REDL.

Jocul 5, urma aşa cum spunea presa din PRAGA, adevarata finala: ROMÂNIA – CEHOSLOVACIA, reeditarea finalei C.M. anterior la DORTMUNDT (R.F.G. 1961) dar acum în semifinale şi mai ales la PRAGA în fata a peste 18000 de spectatori care va încuraja frenetic echipa lor contra unei mici galerii a românilor de nici 50 de suporteri. A fost un meci aprig cu 10 eliminari (cate 5 de fiecare parte), 7 aruncari de la 7m şi cu 6 egalari. Am câştigat în final cu un gol 16-15 deşi am condus mai ales în repriza a doua şi cu trei goluri.

ROMÂNIA: REDL, TALE portari, IVANESCU, MOSER, HNAT, NODEA, IACOB, OŢELEA, COSTACHE II, GRUIA şi POPESCU.

În primele secunde ale primului atac MOSER înscrie 1-0 dar imediat DUDA egaleaza aşa începe lupta pricipalilor “tunari” ai jocului la care intervine şi HNAT imediat 2-1. Începe “iures românesc“ şi în minutul 17 conducem cu 8-3 (IVANESCU, MOSER 2, IACOB, COSTACHE, MIRCEA II) dar HAVLIK, MARES şi RADA reduc din handicap 8-7 şi în finalul repreizei după ce REDL apara de la RADA şi TROIAN, înscrie MOSER şi la pauza este 9-7 pentru noi.

Tot MOSER cu un sut specific “de la sold“ deschide scorul la începutul reprizei a doua.

Deşi evoluam o perioada în 5 joc de camp şi cehii în 4 “nu tinem mingea“ şi atacam, înscriem prin IACOB şi MOSER 12-7 şi HNAT 13-8. DUDA, IVANESCU, OŢELEA, DUDA, OŢELEA ridica scorul la 16-10 în minutul 48.

Poate alta echipa ar fi cazut, dar jucatorii cehi au o mare experienta şi încurajati frenetic de cei 18.000 de sustinatori – este un adevarat vacarm – revin în atac.

Cu 10 minute înainte de final REDL apara senzational o lovitura de la 7m dar se dicteaza repetarea şi DUDA nu mai iarta 16-11. Avem 5 goluri avans şi înca 10 minute de joc, cehii ataca disperati, sala urla, reduc gol după gol dar tot noi controlam jocul şi în final castigam cu 16-15.

*SUNTEM ÎN FINALĂ !*

După cateva secunde de liniste, sala întreaga aplauda cu fair-play echipa ROMÂNA. Clasamentul după jocurile din semifinale : 1. ROMÂNIA 6 pct.; 2. CEHOSLOVACIA 4 pct.;

3. URSS 2 pct.; 4. DANEMARCA 0 pct.

Singura echipa neînvinsa este ROMÂNIA.

Finala ROMÂNIA – SUEDIA spunea presa vremii “a fost un spectacol de înalta clasa, ambele echipe avand o evolutie senzationala, a câştigat ROMÂNIA mai sigura pe ea în finalul jocului“ (SPORT TRIBUNE BERLIN)

… dramatica prin evolutia scorului, cu un final apoteotic, jocul a fost lipsit de duritate şi înclestare oarba, un joc splendid, multe felicitari echipei ROMÂNIEI care a meritat acest nou titlu felicitari şi echipei SUEDIA deasemenea (DAGENS MYHETR – STOCKHOLM).

În aceeaşi “SPORTOVNI HALA“ acum cu circa 10.000 de spectatori (nu mai sunt implicate gazdele) la 15 martie 1964 avand ca arbitru (conducea un singur arbitru la centru) pe vest germanul SCHNEIDER, începe marea finala şi începe tot cu 1-0 pentru noi ca în majoritatea jocurilor (IVANESCU). Şi tot ca în alte 2 jocuri ajungem la 3-0 din nou IVANESCU şi apoi MOSER în minutul 4. În minutul 16 este 10-6 pentru noi. Disputa devine ceva mai apriga. JONSSON reduce diferenta 10-8, VIRGIL HNAT executa o aruncare cu evitare şi un plonjon de chinograma 11-8 iar MOSER o şi mai frumoaşa aruncare pe la sold dand lectii şi model supertehnicienilor nordici. în replica JONSSON înscrie gol după gol şi ajungem la 12-12 un moment de cumpana înainte de pauza. Înscrie acelaşi MOSER şi apoi MIRCEA COSTACHE II dar şi un gol suedez şi repriza I-a se încheie cu un avantaj minim 14-13. Echipa noastră joaca bine, dar suedezii ceva mai relaxati revin de fiecare data. Imediat după pauza este egal 14-14, urmeaza eliminarea lui HNAT şi un 7m, suntem conduşi 14-15 şi momnetul devine dificil cand MOSER rateaza un 7 m. Intervine acum jucatorul de soc pastrat pe banca doar pentru atac tânărul GRUIA care înscrie. Interceptie COSTACHE II şi MOSER gol, urmeaza COSTACHE II de pe extrema cu bolta peste RINGT ieşit sa închida unghiul, apoi HNAT mai demonstreaza o evitare acrobatica şi este 18-16 şi apoi 20-17. în continuare NODEA şi IACOB fac 22-20. Mai sunt 6 minute şi putin neglijenti în atac ne trezim egalati 22-22.

Antrenorul IOAN KUNST-GHERMANESCU ii îndeamna sa joace la gol nu la tinerea mingii, secundul NEDEF este în genunchi, TROFIN a încremenit cateva secunde.

IVANESCU intră pe un culoar de 20-25 de cm. şi preluam conducerea 23-22. Apoi vine golul 24 care va fi pe prima pagina a ziarelor - “GIL“ HNAT pluteste în spatiu într-un plonjon lateral cu evitare aproape paralel cu solul culcat pe stanga 24-22, tot el încheie apoteotic cu o aruncare din saritura cu evitare procedeu de asemenea marca HNAT.

SUNTEM CAMPIONI MONDIALI

-Pentru a doua oara consecutiv-

Adaugand acestei medalii pe cea tot de aur de la C.M. 1961, cele trei titluri supreme cucerite de echipa feminina (1956, 1960, 1962), argintul baietilor din 1958 şi cele trei Cupe ale Campionilor Europeni (ŞTIINŢA Bucureşti 1961, Rapid Bucureşti 1964 şi Dinamo Bucureşti 1964) avem dovada ca ŞCOALA ROMÂNEASCA domina handbalul mondial.

Bucuria, satisfactia implinirii muncii depuse ani de zile a fost uriaşa atunci după joc în sala dar şi în tara. La aeroportul Baneaşa aproape 3.000 de oameni ii vor întampina cu urale şi flori pe noii (şi vechii) campionii mondiali.

Se cuvine felicitari tuturor care au contribuit la acest uriaş succes.

Bravo băieţilor, antrenorilor şi tuturor celor care au fost lângă echipă şi susţinut-o.

ROMÂNIA SENIORI LA CM 1964 - CEHOSLOVACIA

Locul I - medalii de aur, Campioni Mondiali, Finala la Praga

1. MIHAI REDL, portar, 28 ani, Dinamo Buc.; Campion mondial 1961, 1964; 6 jocuri,
2. VIRGIL TALE, portar, 25 ani, Ştiinţa Buc., Campion mondial 1961, 1964; 4 joc,
3. ION BOGOLEA, portar, 24 ani, Dinamo Buc.; Campion mondial 1961, 1964; 2 joc,
4. PETRE IVANESCU, inter, 28 ani, Dinamo Buc.; Campion mondial 1961, 1964; 6 j/19 g,
5. OLIMPIU NODEA, centru, 29 ani, Steaua Buc.; Campion mondial 1961, 1964; 6 j/11g,
6. VIRGIL HNAT, inter, 26 ani, Dinamo Buc.; Campion mondial 1961, 1964; 6 joc., 12 gol.,
7. HANS MOSER, inter, 27 ani, Dinamo Buc.; Campion mondial 1961, 1964; 6 joc, 33 gol,
8. AUREL BULGARIU inter, 29 ani, Steaua Buc.; Campion mondial 1961, 1964; 3 joc,1 gol,
9. CORNEL OŢELEA centru, 24 ani, Steaua Buc.; Campion mondial 1961, 1964;6 joc,14 gol,
10. MIRCEA COSTACHE I ext-dr., 24, Dinamo Buc.; Campion mondial 1961, 1964; 4 j/3g,
11. MIRCEA COSTACHE II, pivot, 24, Dinamo Buc.; Campion mondial 1961, 1964; 6j/8g.
12. ION POPESCU, ext-stg, 21, Teleajăn Ploieşti, Deb: ŞSE Ploieşti; Prof. Ion Iuşînschi 5j/10g
13. GHEORGHE GRUIA inter, 24 ani, Steaua Buc.; Deb: Steaua Buc.; Prof. Ioan Kunst 5/18,
14. IOSIF IACOB, ex-dr.,25,Steaua Buc.;Deb: Tehnometal Tmş.;Antr.: Fisher Zavadschi, 6j/12g,
15. NICA CEZAR, inter 23, Dinamo Buc., Debut: Progresul Făgăraş ; Prof. D-tru Lupescu ; 5/3

Golgeter CM HANS MOSER cu 33 de goluri făcând “schimb de locuri “ cu IVĂNESCU

care a fost golgeterul C.M. din 1961.

Antrenori: IOAN KUNST-GHERMĂNESCU, NEDEF NICOLAE, EUGEN TROFIN.

Subliniem contributia deosebita în pregatire a profesorului OPREA VLASE cel care a antrenat şi condus echipa Naţionala la Campionatul Mondial anterior 1961, cucerînd cu baietii primul titlu suprem la masculin, din istoria handbalului românesc. Antrenorul emerit OPREA VLASE a continuat fara întrerupere sa pregateasca echipa Naţionala şi după acest CM, uneori singur, alteori cu NICULAE NEDEFF sau EUGEN TROFIN în toti acesti trei ani 1961, 1962, 1963 participand la marile turnee ale europei şi la zeci de întalniri Internaţionale. În luna decembrie 1963 cu trei luni şi jumatate înainte de CM din 1964 se imbolnaveste grav de hepatita fiind INTERNAT în spital de urgenta. Biroul Federal decide atunci constituirea unei echipe tehnice mai largi, un trio consacrat GIONI (Ioan Kunst Ghermanescu), NICU (Niculae Nedeff) şi MĂNDEL (Eugen TROFiN).

Mai trebuie neaparat sa remarcam aportul deosebit al doctorului CONSTANTIN ŞERPE medicul echipei nationale, care a avut la un moment dat (înainte de semifinale), infirmeria plina, a fost şi kinetoterapeut şi maseur şi putin pşiholog, şi tot ce a trebuit ca pana la urma toti accidentatii sa joace. Asupra tuturor problemelor mari şi mici din perioadele de pregatire şi în competitii a vegheat LUCIAN GRIGORESCU secretar general al FRH din 1951.

Mai trebuie sa felicitam şi sa multumim profesorilor care i-au descoperit şi i-au îndrumat pe acesti mari jucatori şi antrenorii lor de la Club :

1964–1965 – COMPETIŢIILE INTERNE se desfasoara de aceasta data cu o mai mare regularitate, dar nu ofera surprize. La feminin s-a jucat din nou pe doua serii şi cu un turneu final de aceasta data la Turnu-Severin. La masculin podiumul de 4 echipe este o copie a celui de anul trecut.

C.N. Editia I 1964-1965 – feminin – Divizia A

1. ŞTIINŢA Bucureşti – antrenor: CONSTANTIN POPESCU PILICĂ (în tur ION BOTA)

2. ŞTIINŢA Timişoara – antrenor: VICTOR CHITA;

3. Rapid Bucureşti – antrenor: FRANCISC SPIER.

C.N. Editia 1964-1965, masculin – Divizia A

Doua serii a 10 echipe cu turneu final de 4 echipe

1. Dinamo Bucureşti – antrenor: OPREA VLASE;

2. Steaua Bucureşti – antrenor: ION KUNST-GHERMANESCU;

3. Dinamo Braşov – antrenor: ION DONCA ;

4. Ştiinţa Timişoara – antrenor: CONSTANTIN JUDE.

CUPA DE IARNA, principala noastră COMPETIŢIE de sala (campionatul se desfasoara în aer liber), are caştigatoare la feminin pe ŞTIINŢA Timişoara, antrenor CHITA VICTOR, urmata de Rapid Bucureşti antrenor GABRIEL ZUGRAVESCU şi Muresul Tg. Mures antrenor ARPAD KAMENITSCHI. La masculin pe primul loc din nou Dinamo Bucureşti antrenor OPREA VLASE, urmata de Dinamo Braşov, antrenor ION DONCA şi Ştiinta Bucureşti revenînd pe podium cu un antrenor şimpatic, despre care se spuneau multe znoave şi ziceri tehnice – STEFAN TITEL ANDREESCU.

La juniori turneul final a avut loc la Sinaia şi s-a încheiat la fete cu o mare surpriza – campioane ŞSE Buzau pentru prima şi ultima oara.

C.N. Junioare – Editia a 4-a 1964-1965 Turneu final la Sinaia

1. Şcoala Sportiva de elevi Buzau – antrenor: ION BALEA;

2. ŞSE 1 Bucureşti – antrenor: VALERIU GOGÂLTAN;

3. Luceafarul Braşov – antrenor: DUMITRU POPESCU-COLIBAS.

C.N.Juniori – Editia a 4-a 1964-1965 Sinaia

1. CSŞ Bucureşti – antrenor: EUGEN TROFIN;

2. Dinamo Bucureşti – antrenor: ALEXANDRU ILIE;

3. Rafinaria Teleajen – antrenor: DUMITRU LUPESCU.

În Cupa Sportul Popular, care se desfasura în continuare în sala (iar campionatul în aer liber), pentru a cîncea oara pe primul loc echipa antrenorului EUGEN TROFIN care castigase şi campionatul (a patra oara consecutiv). Profesorul TROFIN – “Nea MANDEL”, era tot de patru ani şi antrenorul echipei nationale de tineret şi din 1964 secund al lui IOAN KUNST-GHERMANESCU la seniori.

Deci la masculin locul I CSŞ Bucureşti, antrenor EUGEN TROFIN, pe locul doi ŞSE Tg. Mures iar pe trei ŞSE Constanta – antrenor TRAIAN BUCOVALĂ. La feminin: 1. S.S.E 2 Bucureşti – antrenor POMPILIU SIMION, 2. Liceul 4 Timişoara – antrenor CONSTANTIN POPA şi 3 – Luceafarul Braşov – antrenor: DUMITRU POPESCU-COLIBAS.

ACTIVITATEA INTERNAŢIONALĂ – un rezultat de exceptie realizeaza echipa clubului Dinamo Bucureşti care cucereste, în premiera pentru handbalul masculin, Cupa Campionilor Europeni la cea de-a 6-a editie, după ce în 1963 o ratase de putin în finala cu Dukla Praga. După ce a fost exceptata de turul I, învinge în optimi pe ASK Vorwarts OstBerlin (R.D.G.) cu 17-14, în sferturi pe HC Gotebor Suedia cu 24-11, iar în semifinale pe Grasshopper Zurich cu 19-11. în finala castiga cu 13-11 la campioana Iugoslaviei HC Medvesceak.

Au jucat: MIHAI REDL, IOAN BOGOLEA – portari, PETRE IVANESCU, VIRGIL HNAT, GHEORGHE COVACI, GHEORGHE BĂDULESCU, CEZAR NICA, ION IONESCU, ION MOSER, LUCIAN POPESCU, MIRCEA COSTACHE I, GHEORGHE COMAN, MIRCEA COSTACHE II, ION MURESAN.

Antrenor: OPREA VLASE.

La feminin campioana Naţionala Ştiinta Bucureşti nu a fost înscrisa în Cupa Campionilor pentru a permite echipei nationale sa se pregateasca în exclusivitate pentru CM din 1965.

TROFEUL CARPAŢI – Editia a VI-a Bucureşti, 19-21 nov. 1965

Clasament: 1. BUCUREŞTI – tineret, 2. BUCUREŞTI – seniori, 3. Budapesta, 4. Belgrad. Mare surpriza tineretul învinge seniorii şi cucereste locul I.

BUCUREŞTI – tineret – respectiv echipa Naţionala de tineret locul I.

Jucatori: CORNEL PENU, ALEXANDRU DINCA, GHIŢĂ LICU, CRISTIAN GAŢU, TITUS MOLDOVAN, ION PARASCHIV, MIHAIL MARINESCU, GHEORGHE GORAN, FRANCISC COMAN, ROLAND GUNESCH, DAN ROSESCU, NICA CEZAR, OLIMPIU SAVU, DITER CRISTIAN.

Antrenori: EUGEN TROFIN, MIHAI PINTEA.

BUCUREŞTI seniori – respectiv echipa Naţionala de seniori locul II.

Jucatori: MIHAI REDL , ION BOGOLEA, PETRE IVANESCU, HANS MOSER, VIRGIL HNAT, MIRCEA COSTACHE I, MIRCEA COSTACHE II, LUCIAN POPESCU, GHEORGHE GRUIA, IOSIF IACOB, OŢELEA CORNEL, OLIMPIU NODEA, GHEORGHE COMAN.

Antrenor: IOAN KUNST-GHERMANESCU.

Echipa de tineret, antrenor EUGEN TROFIN, continua sa obtina rezultate deosebite. Participand pentru prima oara la Marele premiu al oraşului Berlin (R.D.G.) se claseaza pe primul loc, înaintea formatiilor de seniori Berlin, Leipzig, Viena şi Copenhaga.

Dovada a valorii deosebite a unor tinerii ce vor ajunge Campioni Mondiali peste câţiva ani – PENU, GAŢU, MOLDOVAN, LICU, GUNEŞ, GORAN, MARINESCU, DINCĂ, NICA. Consemnam debutul INTERNAŢIONAL la tineret a lui CORNEL PENU cel mai bun portar al handbalului masculin din România – aşa cum a fost IRINA KLIMOVSKI la feminin – şi unul din cei mai mari din lume. La început CORNEL a fost titular de drept în poarta de fotbal şi handbal a Şcolii Generale 8 şi a Liceului Hasdeu din Buzau. Odata însa cu încadrarea în grupa profesorului CONSTANTIN CAPATÂNA de la Şcoala Sportiva, se dedica handbalului în totalitate. În anul 1962 la Hunedoara este vicecampion national la juniori şi deja fusese remarcat şi nominalizat pentru loturile de juniori. Odata cu intrărea la facultate în oraşul natal Galati se transfera la divizionara Ştiinta. După obtinerea titlului de înginer în tehnica constructiilor de Maşîni se transfera la Dinamo Bucureşti careia i-a ramas credincios pana la retragere. Cooptat la lotul de tineret înca din anul 1964 debuteaza la 18 ani în Naţionala de tineret şi la seniori în 1966. Contributia lui la rezultatele de exceptie ale nationalei şi ale echipei Dinamo a fost deosebita şi vom vedea în mod concret cand şi cum în paginile urmatoare.

Tot în acest an şi contribuînd la aceasta mare victorie, au debutat la o COMPETIŢIE Internaţională şi MIHAIL MARINESCU şi GHEORGHE GORAN, care au avut în linii mari un traseu şi un destin comun în handbal.

Nascuti în acelaşi an 1944, au fost amândoi selectionaţi din curtea Liceului Caragiale de profesoara de la Sc.Sportiva Nr.1 IOSEFINA UGRON STEFANESCU, nimeni alta decat tripla campioana mondiala cu echipa femininA (1956, 1960, 1962). Aceasta le-a predat ABC-ul handbalului încadrându-i direct în grupa de avansati la Clubul Sportiv Şcolar (E. TROFIN), unde sunt coautori a doua din cele 4 titluri de campioni nationali la juniori 1962, 1963 şi apoi impreuna cu alti colegi de la Sc.Sportiva 1 trec la seniori la Universitatea Bucureşti – antrenor tot Eugen TROFiN cu care obtin un pretios loc II după Steaua şi Dinamo în anul 1966. Tot atunci, după ce au trecut prin loturile nationale de juniori, sunt promovati la tineret 1963, debuteaza ca Internaţionali în 1964 şi foarte repede la seniori 1965. Absolvînd ANEFS-ul, aceeaşi promotie, se transfera la Steaua, careia ii raman credincioşi pana la…penşionare, ca jucatori sau ca sefi la Club. Goran într-o vreme chiar antrenor la echipa I –a, după ce şi-a facut ucenicia la ŞSE 1 şi ŞSE Steaua iar MARINESCU după ce va termina cu succes şi cea de-a doua facultate (Drept) va ajunge în staful Federaţiei, ca şi Goran ulterior.

La feminin nu s-a organizat în acest an TROFEUL CARPAŢI deoarece coincidea cu C.M. (noiembrie) dar mai ales pentru a asigura o pregatire de baza “în liniste“ motiv pentru care nici campioana Naţionala (ŞTIINŢA Bucureşti) nu s-a înscris în Cupa Campionilor. Aceste masuri radicale se datorau şi faptului ca necesarul schimb de generatii – mai concret întinerirea echipei – nu a fost realizata decat partial. Din anul 1953, anul adevaratei geneze a “echipei nationale de aur“ şi pana în acest 1965 aproape au fost 13 ani grei cu trei Campionate Mondiale toate c’ştigate, trei editii ale Festivalului, veritabile Campionate Europene, cu zeci şi zeci de meciuri Internaţionale şi sute de pregatiri în luni mai exact ani de zile de cantonamente. Anii 1963 şi 1964 au confirmat o stare de uzura fizica şi psihica evidenta la marile noastre jucatoare care se apropiau de limita celor 30 de ani sau chiar o depaşisera. Actiunea “schimb de generatii” a început tarziu în vara anului 1963 cand antrenorul principal de la senioare CONSTANTIN POPESCU PILICĂ coboara la tineret pentru 6 luni. Sunt selectionate 36 de jucatoare tinere şi foarte tinere care au intrat într-un proces de pregatire şi selectie întins pe doi ani. în anul 1964 se forteaza putin şi în lotul de senioare sunt convocate GABRIELA VELICU (18 ani) şi MARIA BUZAS (17 ani) ca portari alaturi de IRINA NAGHI (27), iar în camp LIDIA DUMITRU (20), ANETA SCHRAMCO (18), ELENA DOBARCEANU (19), MIOARA NICOLAE (19), RODICA FLOROIANU (19), alaturi de STARK (29), CONSTANTINESCU (30), VICTORITA DUMITRESCU (28), LEONTE (27).

Evident lipseau cele de 24-26 de ani, varsta optima a marilor performante la feminin, golul de generatie a fost piatra de moara care a tras în jos echipa Naţionala.

Rezultatele nu sunt multumitoare şi cadem la primul test TROFEUL ZAGREB unde pierdem la POLONIA cu 7-8 şi la IUGOSLAVIA A cu 5-9 şi doar o victorie la echipa IUGOSLAVIEI 7-2. De la organele de partid şi de stat vine indicatia expresa de a castiga din nou titlul şi aceasta după o serie de însuccese în turneul de la Zagreb (cu Polonia 7-8, cu Iugoslavia 5-9) cand am prezentat o echipa mult întinerita. Urmeaza trei meciuri în tara cu echipa U.R.S.S.-ului: la Bucureşti 13-11, la Braşov 12-17, la Galati 8-8 şi în revansa trei în deplaşare: la Moscova 6-8, la Lwow 4-5 şi la Bacău 8-8. În finalul pregatirilor doua victorii la Bucureşti asupra echipei Cehoslovaciei cu 10-8 şi 8-6 în care foloşim din nou mai mult senioarele, care ziceau ca ne vor da mai multa siguranta.

Cu toate aceste rezultate fluctuante şi a numeroaselor schimbari de formatii şi a unui schimb de generatii, doar partial realizat, echipa a fost la un pas (63 de secunde) de o medalie.

Rezultate C.M. 1965

România – Polonia 4-4 Grupa preliminara

România – Ungaria 6-9 Grupa preliminara

România – Cehoslovacia 8-8 Grupa preliminara

România – Danemarca 9-10 Joc Clasament loc 5-6

Primul joc la OFFENBURG cu Polonia, socoteam aceasta de bun augur, deoarece şi la C.M. din 1956 şi la cel din 1962 primul joc l-am avut tot cu Polonia şi de fiecare data am câştigat meciul şi în continuare titlul suprem.

Dar, jocul cu POLONIA (7 noiembrie 1965) a fost un cosmar. De ambele parti se comit greseli şi ratari încredibile, în plus pe un gen de ciment perfect lustruit, fetele noastre aluneca cu “tenişii chinezesti” mai ceva ca la hochei, totuşi conducem cu 3-0. La pauza conduceam cu 4-3 şi aveam în continuare sperante, fetele şimteau ca sunt mai bune. Dar calvarul ajunge la apogeu în repriza a doua, cand din rau în mai rau, a aparut şi un condens şi acum alunecau toti şi polonezele şi noi şi arbitrii, în consecinta se petrece un fapt unic în toatăistoria C.M., repriza a doua se încheie cu scorul de 1-0 pentru Polonia, după ce fetele noastre au ratat cel putin 6-8 ocazii bune de gol pe contraatac mai ales, dar şi de la distanta de unde orice aruncare din saritura prezenta un pericol pentru jucatoarea respectiva. Scor final 4-4 a înscris: ANA STARK-STANISEL 3 (2 din 7m) şi CONSTANTA DUMITRESCU 1, deci nici un gol pe contraatac, care era punctul nostru forte, recunoscut de toatălumea. A doua zi presa locala aprecia ca: “a fost un meci original, o Combinatie de hochei şi handbal, cu multe situatii şi scene de comedie muta“.

Peste doua zile la FREIBURG, după ce la pauza conduceam cu 4-3 (la fel ca în jocul cu Polonia) pierdem la UNGARIA – care va castiga titlul. După o zi de pauza, echipa face un joc foarte bun cu Cehoslovacia, conducem permanent cu 2-3 goluri la pauza 6-4, dar în final cand mai erau 63 de secunde, nu tinem mingea (regulamentul era mai îngaduitor) şi o foarte tânăra jucatoare risca o aruncare şi rateaza, în schimb polonezele tin de minge şi cu 6 secunde înainte de final forteaza, obtin 7m, transformat de celebra KERNEROVA, fluier de gol şi fluier final (8-8).

Clasament: 1. Ungaria 6 pct., 2. Cehoslovacia 3 pct., 3. România 2 pct., 4. Polonia 1 pct.

Am fost la 6 secunde de un loc în semifinale şi de o medalie poşibila, aşa ne clasam pe locul III în serie şi jucam pentru locul 5-6 cu Danemarca. Exact finala mare din 1962 de la Bucureşti cand ROMÂNIA cucerea titlul de Campioana Mondiala, iar DANEMARCA pe cel de “vice“ acum lupta este doar pentru mijlocul Clasamentului (loc 5-6). Presa subliniaza acest declîn în cuplu româno – danez. De aceasta data danezele işi iau revansa la un singur gol (10-9) într-un meci în care echipa noastră a jucat chiar foarte bine dar nu a mai avut suflu pentru final (în ultimele 10 minute a fost de trei ori egal) la fel ca aproape în fiecare joc.

C.M. Editia a III-a R.F. Germania, 7-13 noiembrie 1965

Clasament: 1. Ungaria, 2. Iugoslavia, 3. R.F.Germania, 4. Cehoslovacia, 5. Danemarca, 6. România, 7. Japonia, 8. Polonia.

Jucatoare: IRENE NAGY-KLIMOVSCHI 28 ani 169cm 63 kg, LUCRETIA ANCA-MOISE 22 ani 165cm 63 kg, ANA STARK-STANISEL 30 ani 166cm 67 kg – 7 goluri, ELENA DOBARCEANU RADUCANU 20 ani 167cm 57 kg 2 gol, ANETA SCHRAMCO 20 ani 167cm 58 kg 2 gol, LIDIA DUMITRU 21 ani 165cm 61 kg 2 gol, ELENA HEDEŞIU 27 ani 157cm 56 kg, AURORA LEONTE 27 ani 170cm 68 kg, CONSTANTA DUMITRESCU 28 ani 170cm 60 kg 4 gol, RODICA FLOROIANU-VIDU 21 ani 156cm 56 kg 3 gol, EDELTRAUT FRANTZ-SAUER 23 ani 171cm 64 kg 2 gol, AURELIA SALAGEANU TUDOR 29 ani 161cm 61 kg 3 gol, ANA NEMETZ SCHAUBERGER 21 ani 165cm 61 kg 2 gol, IULIANA NACO 27 ani 160cm 58 kg 4gol.

Antrenori: CONSTANTIN P. POPESCU principal, FRANCISC SPIER, NICULAE NEDEFF-federal.

Şi cu aceasta echipa de aur a perioadei de început şi de glorie a handbalului românesc iese din arena sportiva, dar raman pe veci în istoria handbalului românesc.

1965–1966 ACTIVITATEA INTERNA – în campionatul national feminin de senioare continua întrecerea la varf între Bucureşti (ŞTIINŢA şi Rapid) şi Timişoara (Universitatea) la care se mai adauga şi Tg. Muresul dar numai pentru acest an.

C.N. Editia a 8-a 1965-1966 Divizia A, feminin – senioare:

1. Universitatea Timişoara – antrenor: VICTOR CHITA;

2. Rapid Bucureşti – antrenor: FRANCISC SPIER;

3. Muresul Tg. Mures – antrenor: ARPAD KAMENITSCHI.

Campionatul masculin este dominat categoric de cuplul Steaua–Dinamo, pe locul III o surpriza Universitatea Bucureşti o echipa foarte tânăra, cu multi jucatori din Naţionala de tineret şi cu acelaşi antrenor EUGEN TROFIN în ambele situatii.

C.N. Editia a 8-a 1965-1966, Divizia A, masculin seniori :

1. Dinamo Bucureşti – antrenor: OPREA VLASE;

2. Steaua Bucureşti – antrenor: IOAN KUNST-GHERMANESCU;

3. Universitatea Bucureşti – antrenor: EUGEN TROFIN.

Poate nu mai este o surpriza clasarea tinerilor studenţi imediat langa cei doi granzi Dinamo şi Steaua atunci cand vom nota formatia lor: GAŢU, MARINESCU, GORAN, TALE, ANGHEL, JUMATATE, DUCA, EFTIMIE.

Trei echipe din Bucureşti pe podium este o situatie rarisima, dar foarte explicabila în primul rând datorita valorii deosebite a antrenorilor respectivi, exact trioul de la Naţionala şi s-o recunoastem, a unui flux de jucatori din provincie spre cele doua echipe bucurestene cu conditii deosebite, adica un stagiu militar ceva mai usor şi uneori grade militare sau o facultate şi diploma cu bursa, respectiv camin şi o indemnizatie de efort (400 de lei), cantina gratis, ceea ce era foarte mult pe atunci.

CAMPIONATUL NAŢIONAL DE JUNIORI este însa aşaltat de echipele din provincie, oraşul Tg. Mures ajunge în turneul final şi la fete (loc I) şi la baieti (loc II) dar şi ŞSE 2 Bucureşti are doua echipe pe podium: loc II la fete şi III la baieti. La masculin pentru prima oara Bucureştiul este detronat de provincie; locul I Şcoala Sportiva din Buzau, pregatita de un profesor-arbitru, CONSTANTIN CAPATANA, cel care se va evidentia în handbalul românesc în ambele ipostaze. De notat ca în anul anterior Buzaul castigase titlul la fete.

C.N. Editia a 5-a 1965-1966 – junioare I Turneul final la Tg.Mures

1. Start Tg. Mures – antrenor: WILHELM HELVIC;

2. ŞSE 2 Bucureşti – antrenor: POMPILU SIMION;

3. ŞSE Sibiu – antrenor: ION SCHUSTER.

C.N. Editia a 5-a 1965-1966 – juniori I Turneul final la Tg.Mures

1. ŞSE Buzau – antrenor: CONSTANTIN CAPATANA;

2. ŞSE Tg. Mures – antrenor: IOSEF SZABO;

3. S.S.F. 2 Bucureşti – antrenor: FRANCISC SPIER.

CUPA DE IARNA (în sala) la seniori, revine pentru a opta oara echipei Dinamo Bucureşti – antrenor OPREA VLASE, urmata de ŞTIINŢA Timişoara antrenor CONSTANTIN JUDE şi de Steaua antrenor OCTAVIAN NITESCU; la feminin, pe primul loc Progresul Bucureşti – antrenor RADU BADESCU, pe locul doi echipa de junioare ŞSE Sibiu – antrenor ION SCHUSTER şi pe locul III un nou centru handbalistic, Favorit Oradea, antrenor SEVER HADADEA.

Antrenorul RADU BADESCU de la Progresul era un baschetbalist convertit “pe viata“ la handbal, în principal ca arbitru, el a fost creatorul unei foi de arbitraj pentru handbal – socotita cea mai valoroaşa şi mai completa, cu înregistrari extrem de utile pentru antrenori. După ce a jucat o buna vreme şi baschet şi handbal s-a dedicat antrenoratului – la progresul Bucureşti cu rezultate bune, mai ales la debut. Subliniem din nou: campionatul national se desfasura toamna – primavara, în aer liber (în toată tara existau 2-3 sali regulamentare), uneori pe ploaie, frig şi vant, chiar şi pe nInsoare, CUPA DE IARNA era un fel de campionat în sala, dar cu o participare limitata, unde uneori marile echipe (mai ales la feminin), promovau şi lansau tinere şi foarte tinere jucatoare.

CUPA SPORTULUI POPULAR pentru juniori se defasura de asemenea în sala – ca o replica la C.N. care tot din lipsa salilor, se desfasura în aer liber. La fete echipa Şcolii Sportive Nr.2 din Bucureşti antrenor: POMPILIU SIMION continua seria victoriilor, ocupand primul loc, urmata de Liceul 2 Braşov – antrenor DUMITRU POPESCU-COLIBAS şi ŞSE nr. 1 Bucureşti – antrenor VALERIU GOGÂLTAN.

ACTIVITATEA INTERNAŢIONALĂ se desfasoara la o scara mai redusa – în absenta unor C.M. – cu competiţii şi cupe devenite deja clasice.

TROFEUL CARPAŢI se disputa în continuare cu echipe nationale dar sub nume de oraşe ceea ce convenea tuturor, antrenorii respectivi putand încerca diverse formatii şi formule la început de sezon. Pentru noi Trofeul CARPAŢI era “Marele trial“, întotdeauna am înscris doua echipe, cea de seniori şi cea de tineret cuprinzand în total 28-30 de jucatori, toatăelita şi cam toate sperantele existente în tara la ora respectiva. Iata situatia în anul 1966:

TROFEUL CARPAŢI – Editia a 7-a – feminin – Bucureşti 13-17 nov. 1966

Clasament: 1. BUCUREŞTI, 2. Belgrad, 3. Moscova, 4. Budapesta, 5. BUCUREŞTI-tineret.

BUCUREŞTI – senioare (echipa Naţionala)

Jucatoare: IRENE NAGY-KLIMOVSCHI, LUCRETIA ANCA, EDELTRAUT FRANTZ, RODICA FLOROIANU, LIDIA DUMITRU, ANA STARK, FELICIA GHEORGHIŢĂ, ANTOANETA OŢELEA, IRENE OANCEA, ANGELA MOSU, TEREZA SZEKELI, EVA KASPARI.

Antrenori: FRANCISC SPIER, DUMITRU POPESCU-COLIBAS;

BUCUREŞTI – tineret (echipa Naţionala)

Jucatoare: MARIA BUZAS, ELISABETA SIMO, MARIA NICOLAE, CONSTANTA ILIE, SIMONA ARGHIR, LUCRETIA NEAGOE, ROZALIA SOOS, ANETA SCHRAMCO, ELENA DOBARCEANU, CRISTINA METZENRATH, EMILIA NEGHINA, MARIA DOMSA, MAGDA MIKLOS, PETRUTA BAICOIANU.

Antrenor: VICTOR CHITA;

În lotul senioarelor ramaneau doar 3 “veterane“: IRENE NAGY-KLIMOVSCHI, ANA STARK-STANISEL, ANTOANETA OŢELEA, iar la tineret o serie întreaga de debutante care după ani vor urca ROMÂNIA pe podium (1973 vicecampioni mondiali): SIMONA ARGHIR-SANDU, ROZALIA SOOS, MAGDA MICLOS-ILIES, PETRUTA BAICOIANU-COJOCARU, CRISTINA METZENRATH.

TROFEUL CARPAŢI – Editia a 7-a , masculin Cluj 19-23 nov. 1966

Clasament: 1. ROMÂNIA, 2. Iugoslavia, 3. URSS, 4. Franta, 5. ROMÂNIA-tineret

BUCUREŞTI – echipa Naţionala de seniori

Jucatori: MIHAI REDL , CORNEL PENU, VALENTIN SAMUNGI, VIRGIL HNAT, CRISTIAN GAŢU, COSTACHE MIRCEA II, CORNEL OŢELEA, OLIMPIU NODEA, GHEORGHE GRUIA, CEZAR NICA, GHEORGHE GORAN, GHIŢĂ LICU, ROLAND GUNESCH.

Antrenori: IOAN KUNST-GHERMANESCU, EUGEN TROFIN.

BUCUREŞTI – tineret (echipa Naţionala de tineret)

Jucatori: ALEXANDRU DINCA, VIRGIL TALE, DAN ROSESCU, IOAN POPESCU, COSMA FRANCISC, PETRE POP, GABRIEL KICSID, TITUS MOLDOVAN, TEODOR COASA, MIHAIL MARINESCU, ION PARASCHIV, SILVIU BADAU, MARIN DAN, ADRIAN CIUCA, DUMITRU DINEA, PETRE AVRAMESCU, STEFAN ORBAN.

Antrenori: MIHAI PINTEA, DUMITRU LUPESCU.

Se remarca o întinerire maşiva a lotului de seniori, cei de la tineret urca la lotul mare cu antrenor cu tot (EUGEN TROFIN). De altfel, urmarind an de an Naţionala de tineret de la Trofeul CARPAŢI “citim” în proportie de 90 % Naţionala de seniori de peste câţiva ani.

Editie de editie TROFEUL CARPAŢI a fost şi o reala şcoala pentru toti antrenorii din tara, care vedeau în joc şi la antrenamente cei mai buni jucatori şi jucatoare din lume. De altfel, la fiecare editie erau convocati pe langa Colegiul Central de antrenori şi antrenorii divizionari pentru urmatoarea editie dar şi pentru un scurt curs de “perfectionare a pregatirii profesionale“. în presa am găsit un subtitlu clasic: “dimineata elevi în banci la cursuri, după-amiaza profesori-spectatori în tribunele salii “. Şi aşa a fost an de an, Trofeul CARPAŢI a fost mult mai mult decat o COMPETIŢIE, putem spune ca a fost un adevarat sistem care a fundamentat marile performante ale handbalului românesc” şi i-a facut pe antrenori sa vorbeasca aceeaşi limba.

La Trofeul TASMAIDAN în Iugoslavia a doua mare COMPETIŢIE din acele vremuri din Europa echipele noastre se claseaza amandoua pe locul II după gazde.

La feminin – oraşul gazda este BELGRADUL, Clasament: 1. Belgrad, 2. BUCUREŞTI – antrenori: FRANCISC SPIER, DUMITRU POPESCU-COLIBAS, 3. Cehoslovacia, 4. Belgrad-tineret.

La masculin: 1. Belgrad, 2. BUCUREŞTI – antrenori: IOAN KUNST-GHERMANESCU, EUGEN TROFIN.

Echipa de tineret – antrenor: MIHAI PINTEA; participa la prima editie a Cupei Marii Baltice, în Polonia, unde se claseaza pe locul II după echipele de seniori ale Ungariei şi U.R.S.S.

Reprezentativa oraşului Bucureşti ia parte la Marele Premiu al oraşului Berlin dar de aceasta data se claseaza numai pe locul III.

În CUPA CAMPIONILOR echipele noastre (ŞTIINŢA Bucureşti la feminin şi Dinamo Bucureşti la masculin) nu au participat în COMPETIŢIE din motive financiare, dar mai ales politice – de la echipele de club se mai ramanea în Occident, de la cele nationale mai putin.

1966 –1967 ACTIVITATEA INTERNA – se imbogateste din acest an prin organizarea Diviziei B atat la masculin cat şi la feminin. în campionatul seniorilor la feminin continua disputa Bucureşti – Timişoara şi din lupta acerba – între cele doua castiga… Rapidul.

C.N. Editia a 9-a 1966-1967 – feminin, categoria A

1. Rapid Bucureşti – antrenor: FRANCISC SPIER;

2. Universitatea Timişoara – antrenor: VICTOR CHITA;

3. Universitatea Bucureşti – antrenor: CONSTANTIN POPESCU PILICĂ.

La masculin aceeaşi rivalitate sportiva: Bucureşti (cu doua echipe) şi Timişoara, doar rocada la varf între Steaua şi Dinamo. Perioada de dominare categorica a echipei Dinamo Bucureşti cu antrenorul emerit OPREA VLASE la conducere şi cu 7 titluri în 8 ani se opreste aici, va urma o obsedanta serie de locuri II cand campioni vor fi cei de la Steaua cu mai multi antrenori la carma pe rând: IOAN KUNST GHERMANESCU, NICOLAE NITESCU, OLIMPIU NODEA, CORNEL OŢELEA şi OTTO TELLMAN. Dealtfel Steaua şi Dinamo vor merge în tandem schimband trena timp de peste 30 de ani 1958 – 1990 avand în acest timp şi 80 poate chiar 90 % din componentii echipelor nationale.

C.N. Editia a 9-a 1966-1967, masculin, categoria A

1. Steaua Bucureşti – antrenor: IOAN KUNST-GHERMANESCU;

2. Dinamo Bucureşti – antrenor: OPREA VLASE;

3. Politehnica Timişoara – antrenor: CONSTANTIN JUDE.

Se reia Campiontul National Divizia B, dar acum la handbal în 7 (se mai organizase divizia B la handbal în 11 – pe terenul de fotbal) care se disputa pe cate doua serii a 10 echipe pe criterii geografice, Est-Vest, formula care a rezistat şi în prezent (anul 2002). Pana în acest an (1967) promovarea în Divizia A se facea printr-un campionat de calificare cu etape eliminatorii pe oraş, judete, zone şi finale. La aceasta prima editie caştigatoarele celor doua serii sunt, la feminin: Constructorul Timişoara şi Politehnica Galati, iar la masculin: Textila Cisnadie şi Universitatea Cluj care vor promova în Divizia A.

La juniori instabilitatea echipelor, datorita deselor schimbari de generatii face ca pe primele locuri sa se ridice mereu alte echipe: rare sunt cazurile în care unii antrenori reusesc sa se mentina o vreme mai îndelungata cu echipa lui drept “cap de afis“.

C.N. Junioare Editia a 6-a 1966-1967 – feminin Turneul final la Craiova

1. ŞSE Arad – antrenor: ALBERT SZILBEREIS;

2. ŞSE 1 Bucureşti – antrenor: VALERIU GOGÂLTAN;

3. ŞSE Tg. Mures – antrenor: ALBERT GALFALVI.

C.N. Juniori Editia a 6-a 1966-1967 – masculin Turneul final la Craiova

1. ŞSE Sibiu – antrenor: KARL MARTINI;

2. Zorile Jimbolia – antrenor: ROLAND WEGHEMAN;

3. ŞSE Tg. Mures – antrenor: LADISLAU BEREKMERI.

În CUPA DE IARNA (un campionat fara titlu desfasurat în sala) la feminin: 1. Rapid Bucureşti – antrenor: FRANCISC SPIER, 2. Universitatea Cluj – antrenor TIBERIU RUSU, 3. Rulmentul Braşov – antrenor: DUMITRU POPESCU-COLIBAS (este prima aparitie în divizie a echipei din Braşov sub denumirea Rulmentul – fosta Tractorul). La masculin surpriza de proportii pe locul I Universitatea Cluj – antrenor: ROMEO SOTIRIU, pe locul II Dinamo Braşov– antrenor: ION DONCA şi pe locul III Dinamo Bacău – antrenor: LASCĂR PANĂ (în premiera aparitia oraşului Bacău pe prima scena a handbalului şi prima aparitie la varf a tânărului profesor LASCĂR PANĂ).

La juniori în CUPA SPORTUL POPULAR (din acest an CUPA DE IARNA) în sala la feminin: 1. ŞSE Sibiu – antrenor: IOAN SCHUSTER, 2. ŞSE1 – antrenor: VALERIU GOGÂLTAN şi 3. Rapid Bucureşti – antrenor: MIHAI CRETU.

ACTIVITATEA INTERNAŢIONALĂ cunoaste în anul 1967 doua evenimente majore: Campionatele Mondiale de Seniori din Suedia şi Campionatul Mondial de Tineret – editie experimentala sau editie 0 (zero) cum s-a numit ulterior.

Debutul activitatii Internaţionale este asigurat tot de TROFEUL CARPAŢI ajuns la editia a 8-a, care dobandise un prestigiu deosebit în lume şi un loc în calendarul I.H.F., prin valoarea deosebita a echipelor participante, asigurând în acelaşi timp pentru “activul F.R.H.“ o importanta experienta organizatorica. Fiecare editie, la mare concurenta cu turneele de la Belgrad şi Berlin, a fost organizata de noi la nivelul unui campionat european.

TROFEUL CARPAŢI Editia a 8-a , feminin – Cluj 23-27 nov. 1967

Clasament: 1. Bucureşti, 2. Moscova, 3. Iugoslavia, 4. Budapesta, 5. Bucureşti-tineret

BUCUREŞTI senioare

Jucatoare: IRENE NAGY, MARIA BUZAS, GETA MICU, ANA STARK, ANA NEMETZ, TEREZA SZEKELI, RODICA VIDU, ELENA DOBARCEANU, ANETA SCHRAMCO, MARIA NICULAE, FELICIA GHEORGHIŢĂ, EDELTRAUT FRANTZ, LIDIA DUMITRU, PETRUTA BAICOIANU, ELENA HEDEŞIU.

Antrenori: FRANCISC SPIER, DUMITRU POPESCU-COLIBAS;

BUCUREŞTI tineret

Jucatoare: ELISABETA SIMO, MARIA MOROSAN, ELENA OPREA-DRĂGĂNESCU, EMILIA NEGHINA, JULIETA TOPARLAN, SIMONA ARGHIR, MARIANA CHIRILA, HILDE HRIVNAC, RODICA CORDOS, MAGDA MICLOS, MARIA DOMSA, CRISTINA METZEHRAT, AURELIA COSTANDACHE, PAULA ANGHEL, EMILIA MUNTEANU.

Antrenori: POMPILIU SIMION, ION SCHUSTER;

TROFEUL CARPAŢI Editia a 8-a , masculin, Bucureşti 18-20 nov. 1967

Clasament: 1. Bucureşti, 2. Iugoslavia, 3. Varsovia, 4. URSS, 5. Budapesta, 6. Bucureşti-tineret

BUCUREŞTI seniori

Jucatori: CORNEL PENU, ION NEGOVAN, GHEORGHE LICU, IOSIF IACOB, PETRE POP, MIRCEA COSTACHE II, DITER ROT, GHEORGHE GRUIA, ROLAND GUNESCH, IOAN POPESCU, GHUNTER SPEC, GHEORGHE GORAN, VALENTIN SAMUNGI.

Antrenori: NICULAE NEDEFF, EUGEN TROFIN;

BUCUREŞTI tineret

Jucatori: ALEXANDRU DINCA, STEFAN ORBAN, ION PARASCHIV, TITUS MOLDOVAN, CRISTIAN GAŢU, GABRIEL KIKSID, OLIMPIU SAVU, CRISTIAN GHEORGHIEVICI, ILIE ROTARU, MARIN DAN, OVIDIU EREMIA, STEFAN BIRTALAN, STELIAN RADUTOIU, CONSTANTIN STOICA.

Antrenori: MIHAI PINTEA, LASCĂR PANĂ.

Ca în fiecare an, Trofeul CARPAŢI atat pentru fete cat şi pentru baieti constituie baza selectiei şi verificarii întregului fond de valori “la zi“ sau de perspectiva. După un calendar deja cunoscut urma o alta mare COMPETIŢIE care definea echipele noastre pentru Campionatele Mondiale, respectiv Trofeul TASMAIDAN. La feminin, în acest an la ZAGREB: 1. Iugoslavia, 2. ROMÂNIA – antrenori: FRANCISC SPIER, DUMITRU POPESCU-COLIBAS, 3. Ungaria, 4. Polonia. La masculin de asemenea pe locul 1. Iugoslavia, 2. ROMÂNIA – antrenori: NICULAE NEDEFF, 3. Germania, 4. Bulgaria.

Echipa masculina de tineret participa la Marele premiu al oraşului Berlin, loc II după Moscova, dar şi înaintea Berlinului şi la “Cupa Marii Baltice“ unde castiga primul loc, urmata de echipele Ungariei şi Poloniei.

Echipa Steaua Bucureşti (75% din Naţionala de seniori), cucereste locul I la “Spartachiada armatelor prietene“ de la Budapesta, urmata de DUKLA Praga, TSKA Moscova şi WORWERTZ Berlin, toate la rândul lor aproape şînonime cu echipele nationale respective.

Editia a 6-a a Campionatelor Mondiale (masculin) s-a desfasurat în luna ianuarie 1967 în Suedia şi a reunit 16 echipe din cele 28 participante la calificari, repartizate în 4 serii şi care au jucat în 10 oraşe toate cu sali exceptionale (unele erau patinoare) cu peste 4.500 de spectatori.

Pentru echipa României, participanta direct în turneul final, reprezenta o mare încercare îndeplinirea visului – poate prea frumos – de a cuceri cel de-al treilea titlu suprem consecutiv – după DORTMUND 1961 şi PRAGA 1964. Selectionata noastră pregatita de acum de deja celebrul trio IOAN KUNST-GHERMANESCU, NICULAE NEDEFF şi EUGEN TROFIN se afla însa în conditii relativ nefavorabile. Echipa era în plin proces al schimbarii de generatii şi nu avea înca omogeNIŢĂtea tehnico-tactica dar şi morala şi nici “rodajul“ în mari competitii. Pe pozitii se mentineau marii nostrii jucatori: REDL , IACOB, MOSER, HNAT şi MIRCEA COSTACHE II, dar la care începuse sa apara semnalele unei oboseli şi uzuri fizice şi psihice aproape normale după zeci de ani de confruntari dure, acestora se adauga câţiva tineri care se afirmasera la PRAGA: OŢELEA, POPESCU, NICA, GRUIA şi venea puternic noul val: GAŢU, PENU, GORAN, SAMUNGI, LICU, GUNESCH.

Peste toate acestea, grupa noastră D era categoric cea mai dificila. Pentru cele doua locuri care asigurau accesul în semifinale luptau cu sanse egale trrei mari echipe: U.R.S.S., R.D.Germana şi România. Una din acestea urma pur şi şimplu sa plece acasa după numai trei meciuri – se juca doar pentru locurile 1 – 8 toti ceilalti erau clasati egal.

EVOLUŢIA ECHIPEI ROMÂNIA LA CM 1967, SUEDIA:

ROMÂNIA – R.D.G. 14-14 Grupa Preliminară

ROMÂNIA – CANADA 27-3 Grupa Preliminară

ROMÂNIA – URSS 15-13 Grupa Preliminară

ROMÂNIA – UNGARIA 20-19 Sferturi de Finală

ROMÂNIA – CEHOSLOVACIA 17-19 Semifinale

ROMÂNIA – URSS 21-19 (18-18, 19-19). Finala Mică, loc III, IV

Linie de clasament: 6 jocuri, 4 victorii, 1 egal, 1 pierdut, 114-87 golaveraj. Locul III.

Jocul 1 a avut loc la STOCKHOLM în ziua de 12 ianuarie 1967 la ERIKSDAHLHALLEN în compania echipei R.D.G.- ului. A fost poate cel mai dramatic şi mai darz meci disputat vreodata de selectionata noastră masculina.

La fluierul arbitrului suedez THORELD IANERSTAM, jocul începe direct cu un angajament total de ambele parti şi va fi o lupta acerba din primele secunde pana cu 2 secunde înainte de fluierul final cand GRUIA reuseste sa aduca egalarea 14-14. A fost un infern. GRUIA a început şi s-a încheiat cu cate un gol stil GRUIA în primul şi ultimul nostru atac. Dar alaturi de el au jucat magistral “la sacrificiu“ toti ceilalti: OŢELEA, MOSER, LICU, NICA, GORAN, COSTACHE II, SAMUNGI, portarii REDL şi PENU.

Meciul a fost foarte echilibrat, scorul mentinandu-se egal aproape tot timpul, doar în minutul 42’ 10-8, 43’ 11-9 şi minutul 46’ 12-10, selectionata R.D.G. conduce.

Cu 6 minute înainte de final scorul era 13-13 şi aşa ramane înghetat pana cand la un sut mai putin înspirat al lui GRUIA suportam un contraatac şi extrema EICHORM înscrie 13-14. Mai sunt 70 de secunde, se greseste de ambele parti şi în final cand mai sunt doar 15 secunde avem mingea. AM PIERDUT MECIUL ? NU! De pe margine se urla: ARUNCA, ARUNCA!, vocea puternica a antrenorului NEDEF se aude peste vacarmul din sala. OŢELEA aflat în terenul advers se întoarce spre GRUIA care abia depaşise centrul, il cheama şi ii paseaza; un ELAN MARE CU DRIBLÎNG şi DE LA 17-18 METRI urmeaza o “ghiulea“ care trece miraculos prin padurea de brate – toti jucatorii R.D.G.-ului erau masati în centru pe la 8-9 metri – şi …14-14 urmeaza fluierul final. Acesta era marele GRUIA vorba antrenorilor: “lui GURITA (avea o voce agreabila) trebuie sa-i ierti totul, el te baga în mormant, el te salta în ceruri“

Jocul 2: la BORLENGE, selectionata română urcă spre cercul polar. Victorie comoda în fata echipei Canadei (27-3) după egalul din prima zi aveam nevoie de golaveraj.

Consemnam debutul la C.M. a doi tineri handbalisti, portarul CORNEL PENU care a jucat tot timpul şi CRISTIAN GAŢU autorul a 7 goluri, amandoi vor face epoca în handbalul din ROMÂNIA.

În celalalt meci din grupa, o mare surpriza, Uniunea Sovietica castiga 22-17, poşibili afectati şi epuizati după jocul cu noi.

Meciul 3, duminica 15 ianuarie 1967, tot la STOCKHOLM infruntam într-un meci decisiv selectionata sovietica care confirma rezultatul şi jocul bun din meciul anterior cu R.D.G. şi conduce la pauza (9-7), şi apoi aproape toată repriza secunda : 10-8 minutul 43, 12-10 minutul 46, 13-11 minutul 51. Oarecum la adapostul golaverajului superior antrenorul principal IOAN KUNST-GHERMANESCU risca totul pe cartea tineretului, intră în teren: GAŢU, GORAN, OŢELEA, LICU şi PENU. Acestia fara mari complexe joaca dezinvolt şi în doar un minut egaleaza 13-13.

În continuare NICA recupereaza o minge, declanseaza un contratac şi 14-13 pentru ROMÂNIA. Finalul partidei imbraca momente de mare dramatism, OŢELEA este eliminat în minutul 58, dar chiar şi în inferioritate “tineretul“ mai ales “debutantii“ GAŢU şi PENU dar şi deja consacraţii GRUIA, NICA rezista şi mai mult, înscriem şi castigam cu 15-13.

Ocupam primul loc în serie fara infrangere: 1. ROMÂNIA 5 pct.; 2. URSS 4 pct.; 3. RDG 3 pct. ; 4. CANADA 0 pct.

Jocul 4: în sferturile de finala urmeaza sa întalnim echipa UNGARIEI un aşa zis meci mai usor care pana la urma se va dovedi a fi foarte greu. Începem jocul mai neatenti, fara o concentrare maxima – avem numai victorii asupra UNGARIEI.

Ne aparam mai slab şi în minutul 18 este 9-10. în schimb în atac suntem mai eficace. Subliniem revenirea lui MOSER care a marcat 5 goluri şi aportul substantial al trioului “G“ (GAŢU, GORAN, GRUIA). Rezultat final 20-19 (13-12) şi obiectivul minimal fusese atins, ne-am calificat în semifinale.

Jocul 5: urma sa întalnim tot CEHOSLOVACIA, eternul nostru adversar în lupta pentru suprematie. Jucatorii români au început jocul furtunos, au condus cu 5-1 minutul 10, 6-3 minutul 14, 7-4 minutul 16, 8-5 minutul 19. Meciul parea la îndemana echipei noastre, dar în finalul primei reprize handbalistii cehoslovaci au revenit senzational avand şi un portar înspirat (ARNOST) dar mai ales un suteur (DUDA) de mare clasa. în plus, echipa româna a ratat 4 din cele 5 aruncari de la 7m de care a beneficiat. În aceste conditii selectionata noastră pierde 19-17 (11-10). Era prima victorie a cehilor asupra noastră după mai bine de 6 ani, dar ea a cantarit foarte mult impiedicandu-ne sa ne aparam titlul cucerit în finala.

Ne rămânea “sansa demNIŢĂtii“, respectiv finala mica care ne aducea o medalie şi ramanerea handbalului din ROMÂNIA pe podium de onoare. Surprinzator în cealalta semifinala DANEMARCA învinge URSS cu 17-12 (9-8) şi vom juca deci din nou cu ei (în serie 15-13).

Jocul 6: s-a spus atunci ca finala mica a fost mult mai tare şi mai dramatica decat cea pentru locurile 1-2 (CEHOSLOVACIA-DANEMARCA 14-11). Am câştigat 21-19 după ce am fost mult timp conduşi (cu 3 goluri) egaland în final în ultimele secunde 18-18 au urmat o prima prelungire de 5 minute scor 1-1 deci 19-19; în cea de-a doua prelungire ne distantam clar la doua goluri.

Deşi am pierdut un singur joc – cu CEHOSLOVACIA care va fi campioana mondiala – ne clasam pe locul III şi luam “doar“ medaliile de bronz! dar nu peste mult timp vom vedea ca am câştigat o generatie de aur.

GHEORGHE GRUIA a fost declarat cel mai bun jucator al C.M. primind numeroase oferte ametitoare de a ramane la echipe mari din Europa. “GURITA“ a refuzat elegant, el avea treaba acasa şi ROMÂNIA trebuie sa cucereasca din nou titlul de Campioana Mondiala şi o va face în 1970 şi 1974.

C.M. Editia a 6-a în Suedia 12-21 ianuarie 1967
Clasament: 1. Cehoslovacia, 2. Danemarca, 3. ROMÂNIA, 4. URSS, 5. Suedia, 6. R.F.Germania, 7. Iugoslavia, 8. Ungaria, 9-12. Franta, RDG, Japonia, Polonia, 13-16. Elvetia, Norvegia, Canada, Tunis, 17-25. Austria, Olanda, Belgia, Fînlanda, Islanda, Spania, Israel, USA şi Egipt.

Jucatori: MIHAI REDL , CORNEL PENU, ALEXANDRU DINCA, GHEORGHE GRUIA, CORNEL OŢELEA, CRISTIAN GAŢU, VALENTIN SAMUNGI, GHIŢĂ LICU, CEZAR NICA, GHEORGHE GORAN, ION MOSER, IOSIF IACOB, ION POPESCU, MIHAIL MARINESCU, ROLAND GUNESCH.
Antrenori: IOAN KUNST-GHERMĂNESCU, EUGEN TROFIN, NICULAE NEDEFF.

Razbunarea va veni imediat din partea echipelor nationale de tineret – masculin şi feminin – care la primul turneu mondial – “editia zero“, experimentala, a C.M. – tineret, cuceresc locul I şi medaliile de aur. Deşi nu s-a acordat titlul (prima editie oficiala fiind cea din 1977 din România), pentru foarte multi specialisti din lumea handbalului el a fost şi a ramas primul C.M. tineret. De ce nu a fost oficializat, la fel ca primul C.M. pentru senioare la handbal în 7 (1957 în Iugoslavia) – care şi el a fost apreciat ca experimental ? – nu se stie clar nici astazi.
În fine, experimental sau oficial, în anul 1967 la prima confruntare între nationalele de tineret din lume, ROMÂNIA s-a clasat pe locul I şi la fete şi la baieti.
Presedintele Federaţiei Internaţionale de Handbal Hans Baumann a oferit celor doi capitani la fete MARIA NICOLAE şi la baieti CRISTIAN GAŢU cupele învingatorilor şi le-a pus la gât cu propria mana medaliile de aur tuturor jucatorilor şi jucatoarelor şi antrenorilor lor, strângându-le mâna calduros.

C.M. Editia 0 (zero) Experimentala – feminin, Olanda 4-12 martie 1967

Clasament: 1. ROMÂNIA, 2. Ungaria, 3. Cehoslovacia, 4. Suedia, 5. Danemarca, 6. Olanda,

7. Polonia, 8. R.F.Germania.

Selectionata feminină de tineret condusa de antrenorul federal FRANCISC SPIER şi profesorul DUMITRU POPESCU-COLIBAS a obtinut 5 victorii consecutive: cu UNGARIA : 10-9, cu R.F.a GERMANIEI :12-8 ; cu SUEDIA : 14-7 în semifinale ;cu DANEMARCA : 11-6 ; cu UNGARIA : 10-7 în finala.
Jocul cu echipa UNGARIEI a fost deosebit de dificil – la acel moment echipa lor de senioare era Campioana Mondiala (1965), handbalul feminin din tara vecina fiind extrem de valoros. Dar apararea noastră joaca excelent începand cu cei doi portari BOZAS şi VELICU şi continuand cu “zidul“ de pe semicerc SOOS, BAICOIANU, MICLOS, ILIE. Am primit în 5 jocuri doar 34 de goluri, aproximativ 7 pe meci, înscriind în schimb 57 deci 11 pe meci. În atac forta deosebita a celor doi interi MIKLOS şi BAICOIANU – COJOCARU era pusa în valoare de pasele înteligente ale lui NICOLAE MIOARA şi de blocajele lui ROZALIA SOOS.
Cu Danemarca jocul ne merge mai liber şi în fata unei echipe super-tehnice ne descurcam foarte bine bazandu-ne pe o aparare din ce în ce mai ferma. în ultimul joc din serii şituatia se complica putin la început. Antrenorii vest-germani studiasera echipa României cu ocazia unor turnee de pregatire efectuate în Germania şi de la început ordona un marcaj foarte sever la MIOARA NICOLAE un conducator de joc de exceptie. Dar şi antrenorii nostrii au o surpriza, centrul NICOLAE schimba cu pivotul ROZALIA SOOS şi astfel în centru alterneaza ROZALIA SOOS şi BAICOIANU iar MIOARA NICOLAE se plimba pe toate posturile inclusiv pe pivot. Castigam cu 4 goluri 12-8 un meci de care ne era frica.După victoria la scor cu Suedia 14-4 a urmat finala şi jocul rezultatelor a facut sa fie cu UNGARIA pe care o ÎNVINSESEM greu 10-9 în seriile preliminare.
Finala a fost mai putin spectaculoasă, cu aparari “tari“ de ambele parti s-a jucat “la 7m“ cate 6 de fiecare echipa şi am câştigat mai clar cu 10-7 după ce am condus în cea mai mare parte a jocului.
Succesul acestor debutante pe arena mondiala a ridicat din nou cota handbalului feminin dar mai ales a aratat ca avem jucatoare tinere de valoare care pot ajunge la varf şi o vor face peste 4 – 5 ani cand deja promovate la senioare vor fi vicecampioane mondiale la Belgrad în 1973, la care se va adăuga SIMONA ARGHIR SANDU care nu a participat la cest C.M. deoarece era prea tânăra (nu aveau voie sa participe jucatoare sub 17 ani), lider al generatiei.

Jucatoare: MARIA BUZAS, GABRIELA VELICU POPESCU, MIOARA VOICU NICOLAE, ROZALIA SOOS, ANETA SCHRAMCO, PETRUTA BAICOIANU, ELENA DOBARCEANU, LUCRETIA NEAGOE, TEREZIA SZEKELI, STELA PAPA, ANGELE MOSU, ILIE CONSTANTA, MAGDA MICLOS ILIEŞ.

Antrenori: FRANCISC SPIER principal şi DUMITRU POPESCU-COLIBAS.

C.M. – TINERET Editia 0 (zero) experimentala, masculin, Olanda 4-12 martie 1967

Clasament: 1. ROMÂNIA, 2. Polonia, 3. R.F.Germania, 4. Cehoslovacia, 5. Iugoslavia,

6. Suedia, 7. Olanda, 8. Austria, 9. Spania, 10. Ungaria, 11. Elvetia, 12. Belgia.

Echipa masculina de tineret a cucerit medaliile de aur numai cu victorii:

ROMÂNIA – ELVETIA 22-10 ÎN GRUPE

ROMÂNIA – CEHOSLOVACIA 13-12 ÎN GRUPE

ROMÂNIA – SUEDIA 22-15 ÎN SFERTURI

ROMÂNIA – R.F.GERMANIA 22-17 SEMIFINALE

ROMÂNIA – POLONIA 22-8 FINALA

Linie de clasament : 5 jocuri, 5 victorii, 101-62 goleveraj. Locul 1.

Nucleul echipei il forma câţiva debutanti la C.M. de seniori din Suedia care confirmasera acolo fiind acum titulari şi liderii unei noi echipe începand cu CRISTIAN GAŢU capitanul echipei, GHIŢĂ LICU şi portarul CORNEL PENU rezerva lui fiind ALEXANDRU DINCA.

Acestora li se adauga cateva tinere sperante debutante la un C.M.: TITUS MOLDOVAN, DAN MARIN, MARIAN DUMITRU, GABRIEL KICSID, SILVIU BADAU, ADRIAN COSMA. Necunoscuti la data aceea eroi, ai unor campionate mondiale sau medaliati la Jocurile Olimpice în viitor. Daca în primul joc cu ELVETIA echipa noastră s-a impus cu autoritate, în cel de-al doilea însa întalnînd echipa CEHOSLOVACIEI au trebuit sa faca apel la toate resursele pentru a o depaşi: 13-12 (6-6). TITUS MOLDOVAN fiind autorul punctului victorios după ce în ultimul minut scorul fusese egal 12-12.

În sferturi de finala, jucatorii români înving SUEDIA cu 22-15 (10-7) în echipa carora apar niste firavi şi deşigur blonzi jucatori absolut necunoscuti care mai tarziu vor fi multiplii campioni mondiali şi medaliati olimpici fala handbalului masculin din SUEDIA şi toată SCANDINAVIA: portarii GUSTAVSSON şi STROM fraţii OLSSON şi KARLSSON, STROM, PERSSON, JOHANSSON, SODERBERG.

Semifinala cu R.D.Germania a fost la discretia noastră la un moment dat conduceam cu 20-9, vedeta partidei fiind GHIŢĂ LICU autorul a 10 goluri şi care dovedea astfel ca nu este numai un excelent aparator – de altfel el s-a clasat pe locurile 3-4 pe lista golgheterilor cu 33 de goluri. S-a mai remarcat cu 4 goluri SILVIU BADAU.

Şi acum finala cu POLONIA, aliniem urmatoare formatie: PENU, DINCA, DAN, DUMITRU, LICU, COSMA, PAPP, BADAU, MOLDOVAN, COASA, DINEA şi GAŢU eram deja favoriti, în prima repriza însa am întampinat o rezistenta acerba 7-5, dar în cea de-a doua am facut demonstraţie 15-3. În marea sala din ROTTERDAM, spectatorii au asistat la un spectacol de gala al echipei noastre avand în rolul principal pe CRISTIAN GAŢU şi fentele lui, dar şi pe CORNEL PENU care a parat senzational şi şi-a rascumparat toate greselile de la C.M. de seniori din Suedia (partial scuzate de debut) dar a mai fost şi GHIŢĂ LICU stalpul apararii care a fost insa şi golgheter şi toti ceilalti.

Dar poate mai important decat medaliile şi titlurile obtinute erau sperantele noastre în sansa de a obtine mari performante de catre aceasta foarte tânăra şi valoroasa generatie.

Media de varsta a echipei 20 de ani şi jumatate fata de limita maxima admisa de 22 de ani. Anticipam şi spunem ca aceste sperante vor fi confirmate la C.M. din 1970 şi 1974 la J.O.din 1972 (MUNCHEN) şi 1976 (MONTREAL).

ROMÂNIA – loc I şi medalii de aur:

Jucatori: CORNEL PENU, ALEXANDRU DINCA, MARIAN DUMITRU, MARIN DAN, DUMITRU DINEA, CRISTIAN GAŢU, TITUS MOLDOVAN, SILVIU BADAU, ADRIAN COSMA, GABRIEL KICSID, TEODOR COASA, PETRE PAPP, GUNTER SPECK, GHIŢĂ LICU.

Antrenori: EUGEN TROFIN principal, MIHAI PINTEA.

La ACTIVITATEA INTERNAŢIONALĂ A SEZONULUI 1966-1967, trebuie sa mai adaugam:

În Cupa Campionilor – la feminin : Universitatea Timişoara – antrenor CONSTANTIN LACHE ajunge pana în semifinalele COMPETIŢIEi. în optimi învinge pe SOSMICA Polonia cu 12-5 şi 9-8 (total 21-13), în sferturi pe FIF Copenhaga – Danemarca 8-2 şi 10-10 (18-12), dar cedeaza în semifinale la o alta super echipa a momentului SHALGHIRIS Kaunas din URSS cu 7-10 şi 5-4 (12-14). Dealtfel echipa din Lituania va cuceri cupa învingand pe SK Leipzig din RDG.

La masculin Dinamo Bucureşti – antrenor VLASE OPREA are un parcurs mai scurt, sortii stabilînd un singur joc la Praga cu Dukla care era în proportie de 90% şi echipa Naţionala a Cehoslovaciei, scor 19-20.

Sa subliniem şi un moment deosebit. La sarbatorirea a 700 de ani de la infiîntarea oraşului KARVINA din Cehoslovacia, pentru prima oara o selectionata a lumii întalneste o selectionata a Cehoslovaciei “la zi“. Deosebita cinste de selectioner unic al echipei lumii a fost acordata unui român: IOAN KUNST-GHERMANESCU renumit şi apreciat tehnician şi pe plan INTERNAŢIONAL care în acelaşi an a fost promovat în comisia tehnica a Federaţiei Internaţionale. Din echipa lumii care a ÎNVINS Cehoslovacia au facut parte: GRUIA şi IACOB.

Tot în acest an mentionam primul curs INTERNAŢIONAL de arbitrii desfasurat în România la Poiana Braşov, sub egida I.H.F. şi în prezenta lui EMIL HORLE, presedintele Comişiei tehnice şi cursul de antrenori de la MAGLINEM din Elvetia, la care au luat parte impreuna profesorii: IOAN KUNST-GHERMANESCU şi DUMITRU POPESCU-COLIBAS.

1967–1968 ACTIVITATEA INTERNA – pe podiumul Campionatelor Republicane categoria A – denumirea exacta de atunci – nu se produc modificari spectaculoase. La feminin aceleaşi trei echipe care fac schimb de locuri Universitatea Timişoara trece pe primul loc secundata de colegele de la U. Bucureşti iar Rapid Bucureşti cade pe trei. Se deschide disputa C. Lache – C. Popescu care va dura aproape 10 ani.

La masculin o noua rocada Steaua – Dinamo dar şi o noutate, o a treia echipa Dinamo (după Bucureşti şi Braşov) cea din Bacău nu de mult timp constituita şi cu aportul unor jucatori foarte tineri de la echipa centrala din capitala smulge argintul echipelor Universitare. Este o realizare deosebita a handbalului masculin din MOLDOVA şi fara îndoiala este meritul antrenorului LASCĂR PANĂ care cu capacitatea lui deosebita de munca în profeşional dar şi în organizare a înscris şi baietii din BACĂU pe orbita performantei. Profesorul LASCĂR PANĂ va recidiva în alt colt al tarii la BAIA MARE peste câţiva ani, toate acestea după un debut mai putin spectaculos la VOINTA Bucureşti.

C.N. Editia a 10-a 1967-1968 – feminin senioare

1. Universitatea Timişoara – antrenor: CONSTANTIN LACHE;

2. Universitatea Bucureşti – antrenor: CONSTANTIN POPESCU PILICĂ;

3. Rapid Bucureşti – antrenor: POMPILU SIMION.

C.N. Editia a 10-a 1967-1968 – masculin seniori

1. Steaua Bucureşti – antrenor: OCTAVIAN NITESCU, OVIDIU NODEA;

2. Dinamo Bucureşti – antrenor: OPREA VLASE;

3. Dinamo Bacău – antrenor: LASCĂR PANĂ.

Campionatul categoriei B (aflat la editia a doua) este câştigat la feminin de Textila Buhuşi (seria I) şi VOINTA Odorhei (seria II) şi la masculin de Politehnica Galati şi Timisul Lugoj care vor promova în “A“. Sa subliniem revenirea în Divizia A – acum la handbal în 7 – a echipei din LUGOJ unul dintre cele mai vechi centre din tara. Sa reamintim prezenta echipei oraşului (la handbal în 11 jucatori pe teren mare) la finala primei competitii cu caracter national din istoria acestui joc sportiv: ARSENAL SIBIU – MUNCITORUL LUGOJ (15-1) în vara anului 1933.

La LUGOJ s-au nascut şi au facut primii paşi în handbal marele antrenor emerit IOAN KUNST-GHERMANESCU şi exceptionalul portar MIHAI REDL – cel mai bun portar al C.M. din 1961 cand baietii au câştigat primul titlu de campioni mondiali.

MIŞI REDL a fost câţiva ani şi portarul echipei de fotbal din Lugoj care activa în Divizia B. Tot în Lugoj s-a nascut şi a facut primii paşi în sport SIMONA ARGHIR SANDU, una din cele mai mari jucatoare de handbal din România.

În C.N. pentru junioare surpriza mare: titlul este cucerit de echipa ORAŞULUI VICTORIA un centru care a stat în umbra formatiilor din Fagaras. Este în primul rând meritul profesorului NICOLAE MARIAN care şi-a dedicat întreaga viata depistarii şi înitierii copiilor şi juniorilor. Aici în acest mic oraş au învatat şi s-au afirmat doua dintre cele mai mari handbaliste din istoria acestui sport maestrele emerite MARIANA OACA-TÂRCĂ şi PETRUTA BAICOIANU-COJOCARU vicecampioana mondiala în 1973.

C.N. Junioare Editia a 7-a 1967-1968, feminin Turneul final la Tg.Jiu

Chimia Victoria – antrenor: NICOLAE MARIAN;

1. Start Tg. Mures – antrenor: WILHEL HELWIG;

2. ŞSE NR. 1 Bucureşti – antrenor: NICOLAE NENU.

La baieti printre puternicele echipe din provincie “razbate“ o echipa de la “Tânărul Dinamovist“ Bucureşti unde Clubul Dinamo în mod întelept a organizat un centru cu 4 antrenori şi peste 100 de copii.

C.N. Juniori Editia a 7-a 1967-1968, masculin Turneul final la Tg.Jiu

1. Dinamo Bucureşti – antrenor: ALEXANDRU ILIE;

2. Liceul Nr. 2 Iaşi – antrenor: DUMITRU OLTEANU;

3. ŞSE Ploieşti – antrenor: NICOLAE DANIELEANU.

CUPA DE IARNA seniori se desfasoara într-o ultima editie, deoarece programul INTERNAŢIONAL de sala devenise tot mai încarcat pe de o parte şi pe de alta era necesar ca şi Campionatul national de seniori sa se desfasoare în sala. Aceasta ultima editie a Cupei de Iarna – care înaugurase în 1956 seria competitiilor de handbal în sala fiind sa spunem – o precursoare a campionatului national, revine la feminin echipei Universitatea Bucureşti – antrenor CONSTANTIN POPESCU PILICĂ, urmata de Textila Buhuşi (echipa de B care în acelaşi an va promova în Divizia A), antrenor: MIHAI CRETU; iar pe locul III Rulmentul Braşov – antrenor DUMITRU POPESCU-COLIBAS. La masculin: 1. Universitatea Cluj (nou promovata în Divizia A şi care işi confirma performanta) antrenor: ROMEO SOTIRIU, 2. Steaua Bucureşti – antrenor OCTAVIAN NITESCU, 3. Dinamo Bacău – antrenor: LASCĂR PANĂ.

La juniori în CUPA SPORTUL POPULAR denumita oficial acum CUPA DE IARNA PENTRU JUNIORI se desfasoara o ultima etapa, începand de sezonul urmator se va trece la o forma competitionala superioara sistem “divizie“. La fete: ŞSE NR.1 Bucureşti – antrenor VALERIU GOGÂLTAN, 2. Liceul Nr. 2 Braşov – antrenor DUMITRU POPESCU-COLIBAS, 3. ŞSE Constanta – antrenor TRAIAN BUCOVALĂ.

ACTIVITATEA INTERNAŢIONALĂ – deşi un an fara mondiale, calendarul este destul de bogat şi cu rezultate putem spune de exceptie.Mai întai sa consemnam ca echipa Clubului Steaua Bucureşti cucereste Cupa Campionilor Europeni – învingand în jocul final (un singur joc pe teren neutru) la FRANKFURT pe MAIN echipa DUKLA PRAGA su scorul de 13-11. Dar ca sa ajunga la acest meci, elevii antrenorului OCTAVIAN NITESCU au trebuit sa învinga “super-echipele“ de atunci şi de mai tarziu: V.F.L. GMMERSBACH (R.F.G.) şi Dinamo Berlin (R.D.G.). Poate ca aceste eforturi şi emotii au fost însa prea dure pentru înima antrenorului NITESCU care a platit cu viata paşiunea şi daruirea lui pentru handbal, a suferit un infarct care i-a fost fatal, în timpul unui antrenament pe Tineretului.

CUPA CAMPIONILOR EUROPENI

Editia a 9-a, masculin 1967-1968 - Locul I – Steaua Bucureşti

Jucatori: ALEXANDRU DINCA, ION BELU, IOSIF IACOB, GHEORGHE GRUIA, CORNEL OŢELEA, GHEORGHE GORAN, ION POPESCU, MIHAIL MARINESCU, DAN ROSESCU, DAN ALBOAICA, OLIMPIU SAVU.

Antrenori: OCTAVIAN NIŢESCU, OLIMPIU NODEA.

Era pana acum (1968) a patra Cupa a Campionilor cucerita de echipele românesti după Ştiinta Bucureşti (1961), Rapid Bucureşti (1964) la feminin şi Dinamo Bucureşti (1964) la masculin. În acest an la feminin, echipa Rapid Bucureşti – antrenor: POMPILIU SIMION este eliminata în semifinale de EMPOR ROSTOCK din RDG (10-11 şi 8-20) care la rândul ei pierde la un gol în finala cu JALGHIRIS KAUNAS (U.R.S.S.). Campioana noastră RAPID Bucureşti ÎNVINSese în optimi pe BRÂNDUAR din Danemarca cu 27-10 şi 13-6, iar în sferturi pe Admira Viena cu 19-10 şi 24-10.

La Campionatele Mondiale Universitare, după ce la editia anterioara din Spania (1965) nu am participat, iar la cea înaugurala din Suedia (1963) ne clasasem pe locul III, acum avansam pe locul II şi cucerim medaliile de argint, care vor deschide drumul spre cele sase titluri mondiale studentesti pe care România le va cuceri în viitor.

Campionatul Mondial Universitar – Editia III 4-12 ianuarie 1968 în R.F. Germania

Clasament: 1. U.R.S.S.; 2. ROMÂNIA; 3. Cehoslovacia; 4. Suedia; 5. R.F.Germania;

6. Norvegia; 7. Danemarca; 8. Franta; 9. Fînlanda; 10. Spania; 11. Belgia; 12. Polonia;

13. Olanda; 14. Israel; 15. Austria.

Jucatori: CORNEL PENU, ŞTEFAN ORBAN, VALENTIN SAMUNGI, GHIŢĂ LICU, ROLAND GUNESCH, CEZAR NICA, MIRCEA COSTACHE II, TITUS MOLDOVAN, ION PARASCHIV, GABRIEL KIKSID, SILVIU BADAU, DUMITRU DINEA, GUNTER SCHPEK, ION POPESCU, CRISTIAN GAŢU şi GHEORGHE GRUIA.

Antrenori: TROFIN EUGEN principal, NICULAE NEDEFF

După cum se vede era în realitate echipa Naţionala în proportie de 90 %, dealtfel ca şi în cazul majoritatii echipelor participante.

TROFEUL CARPAŢI revine la Bucureşti, dar din pacate aceasta a 9-a editie marcheaza o cadere brusca a nationalei de senioare care se claseaza pe locul IV (mai jos ca oricand), dar insatisfactia este şi mai mare deoarece nici tineretul (loc VI) nu da prea mari sperante pentru performantele viitoare.

TROFEUL CARPAŢI – Editia a 9-a feminin Bucureşti Noiembrie 1968

Clasament: 1. R.D. GERMANIA; 2. IUGOSLAVIA; 3. URSS; 4. ROMÂNIA; 5. UNGARIA; 6. ROMÂNIA TINERET .

ROMÂNIA senioare – loc IV .

Jucatoare: IRENE NAGY, LUCRETIA ANCA, ANA STARK, CONSTANTA ILIE, PETRUTA BAICOIANU, SIMONA ARGHIR, ELENA HEDEŞIU, EDELTRAUT FRANTZ, ANETA SCHRAMCO, EMILIA MUNTEANU, IRENE OANCEA, ROZALIA SOOS .

Antrenori: FRANCISC SPIER principal, VALERIU GOGÂLTAN .

ROMÂNIA tineret – loc VI .

Jucatoare: MARIA BUZAŞI, MARIA MOROSAN, RODICA CORDOS, EMILIA MATACHE, MAGDA MICLOS, SABÎNA MURESAN, NATALIA MATACHE-ALEXANDRESCU, MARIA MAGHIARI, MARIA NIŢĂ-VARGALUI, AURELIA COSTACHE, IULIA NEDELCU, VIORICA MANCIU, ELENA FRANCU, MAGDA TRÂNDAFIR, MARIA SEREDIUC, NICULINA MITU, WILHEMINA PETRACHE

Antrenori: POMPILIU SIMION principal, NICOLAE MARIAN

Echipa masculina, de seniori, işi respecta palmaresul şi castiga fara probleme şi fara infrangere Trofeul, iar tineretul ca întotdeauna “tine aproape” (loc III). Din nou sala Floreasca arhiplina.

TROFEUL CARPAŢI – Editia a 9-a Masculin Bucureşti 13-18 Noiembrie 1968

Clasament: 1. ROMÂNIA; 2. Iugoslavia; 3. ROMÂNIA TINERET; 4. R.S.S.Gruzia;

5. Ungaria; 6. Spania

ROMÂNIA seniori – loc I

Jucatori: CORNEL PENU, ION BOGOLEA, TITUS MOLDOVAN, VALENTIN SAMUNGI, ROLAND GUNESCH, CRISTIAN GAŢU, GHEORGHE GRUIA, GABRIEL KIKSID, TEODOR COASA, MIHAIL MARINESCU, CEZAR NICA, IOAN POPESCU, IOAN PARASCHIV, GHEORGHE GORAN, GHIŢĂ LICU

Antrenori: NICULAE NEDEFF, EUGEN TROFIN

ROMÂNIA tineret – loc III

Jucatori: STEFAN ORBAN, ALEXANDRU DINCA, MIRCEA STEF, STELIAN RADUTOIU, GERT STENTZEL, STEFAN BIRTALAN, IOAN BOTA, DORU OPRESCU, VIRGIL OANA, CONSTANTIN STOICA, STEFAN LASCAR, MIRCEA ANTON, NICOLAE FILIPESCU, ION CHIRCU, RADU VOINA, ADRIAN COSMA, SIMON SCHOBEL

Antrenori: MIHAI PINTEA principal, LASCĂR PANĂ

CUPA PRIETENIEI editia a III-a – Ungaria 5-7 iulie 1968 – turneu rezervat echipelor de tineret pana la 20 de ani – din ţările socialiste a fost în schimb un succes.

Fetele vor ocupa locul I fara infrangere înaintea Iugoslaviei, Ungariei şi Bulgariei la Bekecsaba, iar baietii locul II după Ungaria dar înaintea Iugoslaviei şi a Bulgariei la Mosonmagyarvar.

ROMÂNIA TINERET – feminin : ELISABETA SIMO, MARIA MOROSAN, MAGDA MICLOS-ILIES, NATALIA MATACHE ALEXANDRESCU, SIMONA ARGHIR-SANDU, CRISTINA METZENRAT, RODICA CORDOS, EMILIA NEGHINA, GETA PRUNDARU, EMILIA MUNTEANU, VILHELMINA PETRACHE, IONELA VASILESCU.

Antrenori : ION SCHUSTER, POMPILIU SIMION

ROMÂNIA TINERET – masculin: STEFAN ORBAN, CONSTANTIN BANCIU, MIRCEA STEF, FLORIN POPOVICI, ADRIAN COSMA, VIRGIL MOŢOC, GELU CONSTANTINESCU, ION BOTA, MARIN BODIN, STEFAN BIRTALAN, STEFAN RADUTOIU, STEFAN LASCAR, NICOLAE FILIPESCU.

Antrenori : MIHAI PINTEA, LASCAR PANĂ.

1968 – 1969 ACTIVITATEA INTERNA – în campionatul national al seniorilor disputa este din ce în ce mai îndarjita dar pe podium sunt aceleaşi echipe.

C.N. Editia a 11-a 1968 – 1969 feminin senioare

TUR – RETUR în aer liber cu 10 echipe şi turnee de sala

1. Universitatea Timişoara – antrenor: CONSTANTIN LACHE

2. Universitatea Bucureşti – antrenor: CONSTANTIN POPESCU PILICĂ

3. Rapid Bucureşti – antrenor: POMPILIU SIMION

C.N. Editia a 11-a 1968 – 1969 masculin seniori

TUR – RETUR în aer liber cu 10 echipe şi turnee de sala

1. Steaua Bucureşti – antrenor: OLIMPIU NODEA, OTTO TELLMAN

2. Dinamo Bucureşti – antrenor: OPREA VLASE

3. Universitatea Cluj – antrenor: ROMEO SOTIRIU

Foarte tânăra echipa studenteasca din CLUJ işi face aparitie pe podium cu SOTIRIU la început şi GHEORGHE ZAMFIR mai tarziu. În campionatul categoriei B la masculin seriile au fost c’ştigate de VOINTA BUCUREŞTI şi MINERUL BAIA MARE, iar la feminin de IEFS BUCUREŞTI şi CSM SIBIU, echipe care vor juca un rol important în campionatele viitoare de Divizia A.

La juniori subliniem o hotarare majora, unificarea campionatului şcolar cu cel al juniorilor şi disputarea lui pentru prima oara în sistem divizie. Participantii sunt impartiti în sase serii a cate 8 echipe, atat la fete cat şi la baieti (deci cate 48 de echipe) după criterii geografice. Turneul final al c’ştigatorilor de serii (cate 8 echipe) confera atat titlul de campioni la juniori cat şi cel de campion şcolar al echipelor Şcolilor Sportive de elevi (viitoarele Cluburi Şcolare) sau al Liceelor cu program de educatie fizica. De mentionat ca o scurta perioada, s-au acordat doua titluri într-o singura COMPETIŢIE pentru juniori (cluburi şi asociatii) şi pentru şcoli sportive (ŞSE şi licee cu program sportiv). în timp se va dovedi ca sistemul divizie a fost o solutie fericita atat la nivelul juniorilor cat şi pentru marea performanta. Noua formula organizatorica solutioneaza deopotriva problemele largirii fazei de masa a performantei. De subliniat ca se acordau titluri şi medalii separat pentru juniori şi şcolari. De exemplu la fete: ŞSE Constanta a fost Campioana Şcolara iar Start Tg.Mures la juniori, în timp ce la baieti echipa Liceului 2 Iaşi a primit 2 tricouri şi 2 medalii.

C.N. Juniori editia a 8-a 1968 – 1969 Divizia şcolara şi de juniori

feminin Turneul final la Bucureşti

1. Şcoala Sportiva de Elevi Constanta – antrenor: TRAIAN BUCOVALĂ;

2. Start Tg.Mures – antrenor: wilhelm helwig;

3. liceul Nr. 2 Braşov – antrenor: DUMITRU POPESCU COLIBAS.

MASCULIN Turneul final la Bucureşti

1. Liceul Nr. 2 Iaşi – antrenor: DUMITRU OLTEANU;

2. Liceul Nr. 4 Timişoara – antrenor: CONSTANTIN POPA;

3. ŞSE Nr. 2 Bucureşti – antrenor: GHEORGHE ALEXANDRESCU.

ACTIVITATEA INTERNAŢIONALĂ se desfasoara în acest an la un nivel ceva mai scazut. Splendida sala (pentru acei ani) din Timişoara a fost înaugurata cu ocazia celei de-a 10-a editie a Trofeului CARPAŢI la masculin. A fost un succes imens; în toate cele 5 zile de COMPETIŢIE s-a jucat cu “caşa închisa”.

Trofeul CARPAŢI Editia a 10-a – Timişoara 22 – 26 noiembrie 1969

Clasament: 1. ROMÂNIA, 2. Suedia, 3. Polonia, 4. Danemarca, 5. Iugoslavia, 6. Ungaria, 7. România B, 8. Franta.

România seniori – loc I .

Jucatori: CORNEL PENU, ALEXANDRU DINCA, STEFAN ORBAN, GHEORGHE GRUIA, CRISTIAN GAŢU, VALENTIN SAMUNGI, CORNEL OŢELEA, ROLAND GUNESCH, GABRIEL KIKSID, ION POPESCU, GHIŢĂ LICU, MIHAIL MARINESCU, STEFAN BIRTALAN, IOAN BOTA, TITUS MOLDOVAN, GHEORGHE GORAN.

Antrenori: NICULAE NEDEFF, EUGEN TROFIN, VLASE OPREA

ROMÂNIA B – LOC 7 .

Antrenori: IOAN SCHUSTER, LASCĂR PANĂ.

Jucatori: IOAN NEGOVAN, ION BELU, CEZAR NICA, CRISTIAN DITER, DUMITRU DINEA, ILIE CARLAN, CRISTIAN GHEORGHEVICI, FRANCISC COSMA, CONSTANTIN PANTARU, ION PALCO, PETRE AVRAMESCU, DAN MARIN, TEODOR COASA, COSTACHE MIRCEA II, DAN ROSESCU, OLIMPIU SAVU.

Pentru aceasta editie cand nu am mai înscris echipa de tineret, au fost selectionati 28 de jucatori şi înpartiti în echipa A şi B. Erau în acest lot largit toti marii maestrii jucatori care în deceniul 70 vor cuceri titluri de campioni mondiali (1970, 1974) şi medalii olimpice (1972, 1976).

La feminin Trofeul CARPAŢI organizat pentru a doua oara la Cluj reuneste 8 echipe în doua serii cu semifinale şi finale.

Trofeul CARPAŢI Editia a 10-a – Cluj 15 – 19 noiembrie 1969

Clasament: 1. RD Germania, 2. ROMÂNIA, 3. URSS, 4. Iugoslavia, 5. Cehoslovacia,

6. Ungaria, 7. Polonia, 8. România tineret.

ROMÂNIA SENIOARE – LOC II

Jucatoare: IRENE NAGY, ANCA LUCRETIA, RODICA VIDU, SIMONA ARGHIR, CONSTANTA ILIE, PETRUTA BAICOIANU, ANETA SCHRAMCO, ELENA DOBARCEANU, MAGDA MICLOS, TEREZA SZEKELI, EMILIA NEGHINA, IULIANA NEDELCU, NATALIA MATACHE, AURELIA COSTANDACHE.

Antrenori: VALERIU GOGÂLTAN

ROMÂNIA TINERET – LOC 8

Jucatoare: ELISABETA SIMO, NICULINA MITU, EMILIA MUNTEANU, MURESAN SABINA, MARIA POPA, CORNELIA SERB, MARIA SEREDIUC, CRISTINA METZENRAT, VIORICA MANCIU, CORNELIA POPESCU, NADIRE TAIR, ELENA ASEVOAIE, MARIANA MIHOC, NICULINA VASILE, SANDA AGOROAIE.

Antrenori: EUGEN BARTHA

La TROFEUL TASMAJDAN din Iugoslavia formatia feminina a ROMÂNIEI antrenor VALERIU GOGÂLTAN cucereste locul I – o surpriza frumoaşa, înaintea Iugoslaviei şi Ungariei, dar echipa masculina se claseaza doar pe locul al V-lea.

ACTIVITATEA INTERNAŢIONALĂ din anul 1969 este marcata de apropierea Campionatului Mondial Masculin din 1970. Aşistam la o brusca crestere a numarului de întalniri Internaţionale. Sub comanda unui trio de tehnicieni de mare valoare: NICLAE NEDEF, OPREA VLASE şi EUGEN TROFIN echipa masculina participa mai întai la “TURNOIS de FRANCE” o repetitie generala pentru C.M. din 1970 şi se claseaza clar pe primul loc înaintea Cehoslovaciei, RF Germania, Spania şi Franta punandu-şi deja candidatura la titlul suprem. în continuare cucereste în serie locul I la Turneul de la Madrid în fata Norvegiei, Spaniei şi Frantei, la Trofeul CARPAŢI devansand Suedia, Danemarca şi Polonia şi mai mult în turneul de Anul Nou de la Berlin, sub numele de Bucureşti unde se claseaza pe primul loc înaintea echipelor Berlinului şi Belgradului. În paralel şi tineretul işi continua activitatea cucerînd “Cupa Prieteniei” – un veritabil campionat european de tineret – organizat în România la Bacău şi Buhuşi, clasandu-se înaintea Iugoslaviei şi Ungariei.

Antrenori: MIHAI PINTEA şi LASCĂR PANĂ.

La aceeaşi COMPETIŢIE pentru echipe feminine România ocupa locul II între Iugoslavia şi Ungaria. Antrenori: POMPILIU SIMION şi EUGEN BARTHA.

Echipa Steaua Bucureşti la Spartachiada Armatelor Prietene de la Kiev, se claseaza pe locul II între Dukla Praga şi TSKA Moscova. Toate aceste rezultate bune şi foarte bune pentru echipa masculina prefateaza marea performanta din anul urmator (Paris 1970). Sa mai notam ca în acest sezon (1968 – 1969) nu s-a organizat Cupa Campionilor iar în plan organizatoric, întroducerea sistemului cu doi arbitrii în teren.

1969 – 1970 ACTIVITATEA INTERNA în campionatele nationale de seniori şituatia este stationara, pe podium aceleaşi echipe la masculin în aceeaşi ordine, iar la feminin o surpriza pe locul III echipa de la APACA, cea mai mare fabrica de confectii din Europa la acea ora.

C.N. Editia a 12-a 1969 – 1970 feminin senioare

1. Universitatea Timişoara – antrenor: CONSTANTIN LACHE

2. Universitatea Bucureşti – antrenor: CONSTANTIN POPESCU PILICĂ

3. Confectia Bucureşti – antrenor: VALERIU GOGÂLTAN

C.N. Editia a 12-a 1969 – 1970 masculin seniori

1. Steaua Bucureşti – antrenor: OTTO TELLMAN

2. Dinamo Bucureşti – antrenor: OPREA VLASE

3. Universitatea Cluj – antrenor: ROMEO SOTIRIU

La juniori “plutonul fruntas” este în continua schimbare: la fete Şcoala Sportiva 2 Bucureşti revine şi cucereste titlul, acum cu foarte tânărul şi ambitiosul DAN BALAŞESCU după ce în primele editii prinsese de cateva ori un loc pe podium; la baieti initiativa clubului DINAMO de a creea şi dezvolta un puternic centru de copii şi juniori – TÂNARUL DINAMOVIST da primele roade – un titlu national dar vor mai veni şi promovari la seniori.

C.N. Junioare Editia a 9-a 1969 – 1970 Turneul final la Sibiu

1. Şcoala Sportiva pentru Elevi Nr. 2 Bucureşti – antrenor: DAN BALASESCU

2. Liceul Nr. 2 Iaşi – antrenor: DUMITRU CONSTANTINESCU

3. ŞSE Craiova – antrenor: NICOLAE DRAGANOIU

C.N. Juniori Editia a 9- a 1969 – 1970 Turneul final la Sibiu

1. Dinamo Bucureşti – antrenor: ALEXANDRU ILIE

2. ŞSE Nr. 1 Bucureşti – antrenor: ALEXANDRU BARAS

3. Liceul Nr. 4 Timişoara – antrenor: CONSTANTIN POPA

În campionatul categoriei B promoveaza în esalonul superior, la feminin Textila Buhuşi (pentru a doua oara) şi Muresul Tg.Mures, iar la masculin: Politehnica şi Ştiinta Lovrin (din nou un sat de handbalisti).

BIROUL FEDERAL 1969-1970

DUMITRU COSTEA Preşedinte

FLOREA IOAN Vicepreşedinte

GRIGORESCU LUCIAN Secretar general

NEDEFF NICULAE Antrenor federal

ZUGRĂVESCU GABRIEL Antrenor federal

PELEGHIAN VARAC Preşedinte Comisia de competiţii

POPESCU CONSTANTIN Preşedinte Colegiu antrenori

SIDEA VASILE Preşedinte Colegiu arbritri

Membri: JIANU ELENA, SĂVESCU GHEORGHE, ILIE ELISABETA, SPIER FRANCISC, TÎRNOVEANU MIHAI, EUGEN TROFIN, VLASE OPREA.

ACTIVITATEA INTERNAŢIONALĂ a fost net dominata de a 7-a editie a Campionatelor Mondiale – masculin care s-au desfasurat în Franta.

După rezultatele bune şi foarte bune ale baietilor în anul anterior aşaltul nostru spre locurile pe podium era justificat, dar nu usor de realizat. Baietii nostrii conduşi de acelaşi trio: NEDEF, VLASE, TROFIN realizeaza o performanta exceptionala cucerînd pentru ROMÂNIA cel de-al treilea titlu.

Editia a 7-a a Campionatului Mondial –masculin a fost organizat în FRANTA în perioada 28 februarie – 9 martie 1970 şi a avut bineînţeles ca baza pregatirile ce s-au asigurat pe parcursul anului 1969. Daca în primavara ’69 echipa noastră şi-a depus ferm candidatura la titlu înca din luna martie cand francezii organizau o repetitie generala “TOURNOIS DE FRANCE”, o COMPETIŢIE meNIŢĂ sa verifice uriasul angrenaj al viitorului C.M.. Atunci ROMÂNIA castiga trofeul fara infrangeri. Învingem în finala campionii mondiali “en-titre“, handbalistii cehoslovaci cu usurînta 19-11, după care castigam şi turneul INTERNAŢIONAL de la MADRID din luna iulie.

În toamna în Timişoara la Trofeul CARPAŢI ne clasam clar pe locul I învingand în finala echipa SUEDIEI 19-13 şi pe cea a DANEMARCEI (meci decisiv în serie).

Echipa noastră bazandu-se în special pe: PENU, GAŢU, GRUIA, OŢELEA, LICU, GUNESCH, NICA, GORAN, MARINESCU, MOLDOVAN, BIRTALAN, POPESCU, KIKSID şi DINCA încheie sezonul cu un turneu alaturi de ELVETIA, R.D.GERMANIA şi CEHOSLOVACIA, absolut fara nici o infrangere.

EVOLUTIA ECHIPEI ROMANIA SENIORI LA C.M. 1970 în Franta:

ROMÂNIA – FRANTA 12-9 (7-2) Grupa preliminara

ROMÂNIA – ELVETIA 22-7 (9-6) Grupa preliminara

ROMÂNIA – R.F.G. 14-15 (9-5) Grupa preliminara

ROMÂNIA – SUEDIA 15-13 (10-6) Sferturi de finala

ROMÂNIA – DANEMARCA 18-12 (9-6) Semifinale

ROMÂNIA – R.D.G. 13-12 (10-10) (1-1) (1-1) (1-0) (0-0) Finala mare

Linie de clasament : 6 jocuri, 5 victorii, 1 pierdut, 94 – 68 golaveraj. Loc 1.

La 48 de ore de la sosire, am luat un prim contact cu tartanul (noutate pentru noi) instalat în uriaşa sala “PALAIS DU HANDBALL“ aflat în cartierul parizian IVRY.

În primul joc cu echipa Franţei, jucatorii români au fost puţîn crispaţi la startul întâiului lor meci şi primul al C.M. după o spectaculoasa festivitate de deschidere cum nu a mai existat în handbal.

Se înscriu putine goluri dar noi suntem cei care conducem clar cu 10-3 în minutul 35, însa o clipa de relaxare în aparare şi francezii înscriu de doua ori în inferioritate numerica şi se apropie la 10-6 şi chiar la 11-8 dar numai atat. Castigam în final relativ usor 12-9. Am avut totuşi ceva emotii fiindca n-am pus în balanta de la început aportul celor peste 8.000 de entuziasti suporteri care sperau o surpriza mica (meci egal) şi visau chiar la una mare (o victorie).

În al doilea joc cu ELVEŢIA la AMIENS povestea se repeta, putin cam prea siguri pe noi nu ne concentram suficient şi la pauza este 9-6 pentru noi, scor total nesatisfacator. Dar “trezirea“ solicitata la cabina în pauza este eficienta şi în final castigam la scor 22-7, cand mare atentie! am primit un singur gol în 30 de minute. Repriza a doua 13-1!

Ziua a treia a acestui C.M. este plina de surprize, unele adevarate, altele putin aranjate, deoarece mai fiecare echipa cauta sa se claseze pe locul II în grupa.

În fine, surpriza sau calcul, pierdem cu 14-15 (9-5) de la R.F.G. şi ne clasam pe mult doritul loc II în grupa urmand sa întalnim echipa SUEDIEI, evitand mai puternica echipa a R.D.G.-ului.

Clasament grupe preliminarii: 1. RFG 6p, 2. ROMÂNIA 4p, 3. Franta 2p, 4. Elvetia 0p.

În sferturile de finala: ROMÂNIA – Suedia 15-13 (10-6). Pentru clasarea în semifinale s-a jucat un singur joc eliminatoriu şi după cum se vede calculele au fost corecte, s-au calificat echipele clasate pe locul II în grupele preliminare.

Pentru noi jocul cu Suedia (loc 3 în 1938, loc 1 CM în 1958, loc 3 în 1961, loc 2 în 1964) era decisiv, după palmares eram favorite (loc 1 CM în 1961, loc 1 CM în 1964). Partida din sferturile de final cu Suedia a avut loc în ziua de 3 martie 1970, tot în imensul “PALAIS DE HANDBALL” – de fapt o uriaşa sala de expozitii, transformata ad-hoc în sala de sport. Selectionata noastră aborda meciul cu un suport moral solid determinat de varful de forma atins dovada ca atunci cand am jucat foarte serios ne-am detaşat la scor. Apoi înimosul şi neoboşitul Doctor TITI SERPE facuse minuni recuperând pe mai vechii accidentati SAMUNGI şi GUNESCH, ultimul fiind pilon în jocul apararii. Surpriza noastră era jocul avansat ca zburator al lui GUNESCH înalt de 2.02 cu niste brate, cu o alonja deosebita impiedica constructia jocului şi mai facea şi 2-3 interceptii pe joc.

În plus GUNESCH care juca mai mult în aparare la schimb cu GRUIA il suplinea în atac pe acesta a carui evolutie productiva a facut sa se bucure de atentia chiar foarte dura a unor aparatori care primeau ca sarcîna sa fie “lichidat“. Marele GRUIA se descurca minunat înscriind gol după gol dar şi ratand uneori copilareste. în continuare echipa noastră se bucura de aportul unui portar sobru şi serios, un profesionist desavarşit – CORNEL PENU de departe cel mai bun portar al acestui C.M.; de un conducator de joc înventiv şi eficietn – CORNEL OŢELEA care “tinea spatele“ cu blocaje şi paravane pentru ca golgeterul nostru GRUIA sa arunce relativ liber.

Dar un real pericol pentru adversari era acest supertehnician CRISTIAN GAŢU plin de neprevazut în actiunile lui şi care spargea toate canoanele jocului. Pe bună dreptate, denumite de IOAN CHIRILĂ, ”un artist al semicercului”. Specialistii din Germania aveau kilometrii de pelicula (nu aparuse video) dar erau deja exasperati: “cu cat il filmam şi il studiem mai mult pe GAŢU cu atat il cunoastem mai putin“ spuneau ei în culise. Aveam şi o aparare beton în care GHIŢĂ LICU facea ordine atacand în forta adversarii cu mingea, iar în centru faceam legea cu trei “GULIVERI“ care acopereau poarta cu un zid înalt de peste 2 metri – GUNESCH, KICSID şi GRUIA plus VALENTIN SAMUNGI – SAMI specialist în marcaje om la om. Acestia fiind completati de mai tinerii dar valoroşi jucatori foloşiti în unele momente speciale: NICA, GORAN, MARINESCU, MOLDOVAN, BIRTALAN, ION POPESCU.

Dar sa revenim la jocul cu SUEDIA multipli campioni mondiali şi medaliati la C.M. şi la J.O. mai tarziu multe editii succeşive.Începem partida calmi şi stapani pe joc conducand la pauza cu 10-6 şi în minutul 43 cu 14-9 jucand eficient dar şi spectaculos atragandu-ne aplauzele unei sali arhipline.

Dar baietii nostrii vor sa rasplateasca aceste aplauze şi sunt la un moment dat preocupati de partea spectaculoaşa a jocului. Scandinavii profita de aceasta euforie şi se apropie periculos în ultimul minut de joc un alarmant doar 14-13 pentru selectionata ROMÂNIEI care şi-a revenit pe lînia de sosire după ce 17 minute nu am marcat nici un gol şi GORAN chiar în ultimele secunde aduce linistea şi victoria cu 15-13 (10 – 6) şi cu aceasta calificarea în semifinale.

În ziua de 5 Martie 1970 la LYON, ROMÂNIA întalneste DANEMARCA, pe care o învinge cu 18-12 în fata a peste 7.000 de spectatori care în virtutea relatiilor de limba latina, ne-au sustinut frenetic. Echipa româna a dominat copios, a înscris de doua ori chiar în inferioritate numerica – devenise un fel de specialitate a noastră – şi a taiat repede elanul ofenşiv al medaliatilor cu argint de la precedenta editie a C.M.

Ziarul “LE FIGARO“ recunostea fair ca …”danezii au primit o lectie de handbal“ fapt confirmat cu onestitate de portarul lor BENGT MORTENSEN care la sfarşitul partidei spunea: “ROMÂNIA este de departe cea mai eficace pe care am întalnit-o în lunga mea cariera. GRUIA ramane incontestabil cel mai puternic suteur. Ce clasa ! Are un sut care paralizeaza ! (reproducem din lucrarea A FOST ODATA UN MECI DE HANDBAL de CALIN ANTONESCU şi HRISTACHE NAUM Editura Sport-Turism 1974 din care de altfel am preluat şi alte multe paşaje).

Pe celalt culoar echipa R.D.Germania trece în optimi de fraţii lor din R.F.G. la mare lupta 18-17 iar în semifinale depaseste relativ usor echipa Iugoslaviei 17-13.

În după-amiaza zilei de 8 Martie 1970 tot în “PALAIS DU HANDBAL“ în fata a peste 12.000 de spectatori începe marea finala ROMÂNIA – R.D.Germania. La centru arbitrii suedezi IANERSTAM şi LARSSON. Avem prima minge şi aLiniem formatia: PENU, OŢELEA, GRUIA, GUNESCH, KICSID, GAŢU şi POPESCU ION iar în aparare intră SAMUNGI care il supravegheaza ca o umbra pe principalul realizator al echipei din R.D.G., KARL-HEINZ ROST.

Se joaca la cea mai mare tenşiune, crispat, cu multe greseli de ambele parti. Abia în minutul 7 se deschide scorul 1-0 pentru R.D.G. şi tot ei parca scapati mai repede din clestele emotiilor, conduc în minutul 8 cu 0-2 şi apoi în minutul 9, 0-3. Îngrijorare mare pe banca tehnica şi abia după aceste 10 minute fara gol renuntam sa jucam excluşiv pe mana lui Gruia care era marcat cu strictete chiar foarte dur, alternativ şi uneori chiar şimultan de trei jucatori.

Ne revenim schimband directia de finalizare: KICSID înscrie în fine primul gol 1-3, revine GRUIA. Adversarii ies acum şi la GRUIA şi la KICSID de pe banca se cere activarea jocului la semicerec cu OŢELEA în patrundere, GAŢU cu depaşiri şi cu LICU şi SAMUNGI pe pivot. Obtinem doua aruncari de la 7 metri transformate exact de ION POPESCU dar primim la rândul nostru tot 2 goluri din 7 metri. La pauza suntem conduşi cu un scor de meci feminin 4-5.

La reluare egalam imediat prin KICSID de la 9 metri 5-5, în continuare GRUIA este marcat TOTAL, dar intră în joc un alt urias din echipa noastră, ROLAND GUNESCH care egaleaza de trei ori la rând 6-6, 7-7 şi 9-9. În final după ce NICA introdus înspirat pe teren înscrie în minutul 52 şi conducem cu 10-9, ratam consecutiv trei atacuri, de fiecare data golul era inevitabil dar marele PENU apara senzational dezarmand adversarii cu un zambet-grimasa imortalizat a doua zi în toate ziarele din Paris. Conducem cu 10-9, suntem cu un jucator în minus dar avem mingea, mai sunt 20 de secunde – aveam medaliile deja la gat – dar marele GRUIA vrea mai mult “aresteaza“ mingea şi deşi în teren SAMUNGI, GAŢU şi OŢELEA la fel şi banca tehnica NEDEF, VLASE şi TROFIN urla NUUUUU! GRUIA TRAGE, FRIESKE apara şi lanseaza un contraatac la ROST care înscrie este 10-10 exact la fluierul final. Majoritatea jucatorilor nostrii se prabusesc pe tartanul caramiziu al salii şi raman muti, singur GRUIA zis GURITA senin şi cu un zambet fortat – galben la fata – spune: “nu-i nimic baieti eu am greşit tot eu o rezolv“ şi baietii care erau gata sa sara pe el, cunoscandu-l, l-au crezut.

Şi aşa a fost, dar a mai trebuit sa trecem peste calvarul a doua prelungiri cu cate 2 reprize a 5 minute. Nici nu începe bine repriza I-a a prelungirilor şi GRUIA işi rascumpara imediat greseala cu un sut bomba da le 11 metri în tensiunea aceea numai el putea sa faca aşa ceva. Este 11-10 dar imediat PETZOLD din 7 metri egaleaza 11-11. în repriza a doua a primei prelungiri nu înscrie nimeni şi urmeaza o noua prelungire cu 2 reprize a 5 minute. în caz ca egalitatea se mentinea, finala urma sa se rejoace peste 24 de ore. Tribunele tin cu noi, dar parca ar vrea sa mai vada repetarea acestui splendid joc. La peluze pariurile se tripleaza. în teren cei trei antrenori se plimba de la un jucator la altul cazuti pe teren şi ii încurajeaza. Tot GRUIA are un psihic mai puternic vine şi el la fiecare: “baieti bateti-va voi în aparare ca în atac rezolv eu, v-am promis”. Încredere exagerata în fortele proprii, inconstienta sau un psihic de fier ceva din toate astea. Dar exact aşa s-a întamplat. în prima repriza a celei de-a doua prelungiri chiar în minutul 71 GAŢU executa cu siguranta un “numar de prestidigitatie tehnica“ patrunde “la sacrificiu“ şi este 12-11, dar acelaşi ROST egaleaza 12-12 mai sunt 30 de secunde pana la ultima pauza, avem mingea şi cine credeti ca se va încumeta sa arunce, tot GRUIA dar acum înscrie clar, servit excelent de GAŢU care atrage pe el 2-3 adversari, este 13-12.

Mai sunt 5 minute de calvar a patra repriza de prelungiri. Jucatorii sunt epuizati fizic. La noi nimeni nu-i mai da pas lui Gruia dar nici el nu mai înşista jucand doar sa şcoata fault, OŢELEA vine la fiecare, ii da pas şi urla “tine mingea da-mi-o înapoi“ şi aşa la fiecare; GAŢU face doar jumatate de jonglerie şi da cuminte pas la un coechipier care mimeaza un nou “atac furios“ (pe atunci joc pasiv se fluiera mai rar, în regulament nu aparusera restrictiile de mai tarziu). Pierdem o minge şi înima îngheata în piepturi, dar “ULTIMUL APĂRĂTOR“ (exact titlul exceptionalei carti a lui HRISTACHE NAUM despre CORNEL PENU) mai face o “ultima minune“ şi apara un sut bomba de la ROST.

Pe teren şi pe banca tehnica se petrec scene de infarct, NEDEF se sterge a o suta oara cu micul lui prosop, VLASE şi TROFIN striga şi urla, s-au ridicat în picioare la fel şi rezervele dar nimeni nu aude nimic, mai primim o lovitura SAMUNGI este eliminat pe doua minute rezultat al bataliilor cu ROST pe care l-a dominat, deşi ROST era un urias pe langa SAMI. Nimeni nu mai înscrie gol în aceasta a patra repriza de prelungiri şi

ROMÂNIA ESTE CAMPIOANA MONDIALA !

A treia oara – în ultimele 4 editii

BRAVO ROMÂNIA! apare pe ecranul urias din PALAIS DU HANDBAL din PARIS-IVRY publicul aclama, aplauda şi striga “BRAVO ROMÂNIA”, marea majoritate din cei 12.000 au fost cu noi, eram FRANCOFONI şi LATINI, în plus în presa au aparut articole elogioase la adresa noastră care le-am fost model şi chiar “învatatori“.

În acordul imnului national se ridica tricolorul românesc. Pe ecran se suprapun figurile jucatorilor şi antrenorilor nostrii pe podium cu cupa la capitan. Sunt şi ultimele scene ale unui film documentar al francezilor realizat şi comentat poate mai patriotic pro-România ca noi. Tot acest meci şi clipele înaltatoare din final au putut fi vazute şi în tara la tânăra televiziune Naţionala, unde pentru prima oara se transmite în direct un meci de handbal.

Poate tocmai de aceea, primirea echipei pe aeroportul din Baneaşa a fost magnifica, ca o continuare a celor doua ore de înclestare dramatica şi a emotionantelor festivitati de la Paris ramase în mintea şi sufletul românilor de pretutindeni. Aeroportul Baneaşa a fost aşaltat de mii şi mii de oameni, era o manifestatie spontana cum nu mai fusese vazuta pe la noi în cinstea EROILOR DE LA PARIS.

Au primit titluri şi medalii – ORDINUL MUNCII cl. I şi II toti jucatorii, antrenorii şi medicul, presedintele FRH IOAN KUNST-GHERMANESCU, iar distinctia de emeriti cei din noul val: PENU, GAŢU, SAMUNGI, GUNESCH, NICA şi antrenorul EUGEN TROFIN.

C.M. masculin Editia a 7-a 28 ferbruairie – 8 martie 1970 Franta.

Clasament: 1. ROMÂNIA; 2. R.D.G.; 3. Iugoslavia; 4. Danemarca; 5. R.F.G.; 6. Suedia; 7. Cehoslovacia; 8. Ungaria; 9. URSS; 10. Japonia; 11. Islanda; 12. Franta; 13 – 16. Elvetia, Norvegia, SUA, Polonia.

ROMÂNIA loc I - MEDALII DE AUR şi titlul de CAMPIONI MONDIALI

ECHIPA SENIORILOR LA C.M. 1970 - FRANŢA - FINALA LA PARIS

1. PENU CORNEL, portar, 24 ani, Dinamo Bucureşti, debut ŞSE Buzău, profesor C. Căpăţână;

2. ORBAN ŞTEFAN, portar, 22 ani, Univ. Bucureşti, debut ŞSE Odorhei, profesor Deneş Szalo;

3. DINCĂ ALEXANDRU, portar, 25 ani, Steaua Buc., debut Ştiinţa Buc., prof. Elena Pădureanu;

4. GAŢU CRISTIAN, centru, 25 ani, Steaua Buc., debut CSŞ2 Bucureşti, prof. Spier Francisc;

5. GRUIA GHEORGHE, inter-dr., 26 ani, Steaua Buc., debut Steaua Bucureşti, prof. Ioan Kunst;

6. SAMUNGI VALENTIN, pivot, 28 ani, Dinamo Buc., debut CSŞ Buc., prof. Eugen TROFIN;

7. LICU GHIŢĂ, pivot, 25 ani, Dinamo Bucureşti, debut tânărul dinamovist, prof. Alexandru Ilie;

8. OŢELEA CORNEL, centru, 30 ani, Steaua Buc., debut CSŞ Bucureşti, prof. Eugen TROFIN;

9. GUNESCH ROLAND, inter, 26, Univ.Timiş., deb. Voinţa Sighişoara, prof. Buiuc-Zultner;

10. GORAN GHEORGHE, centru, 26 ani, Steaua Buc., debut ŞSE 1, prof. Gogâltan-TROFiN;

11. MARINESCU MIHAILL, pivot, 26 ani, Steaua Buc., debut ŞSE 1, prof. Gogâltan-TROFIN;

12. MOLDOVAN TITUS, extremă-dr, 25 ani, Dinamo Buc., debut ŞSE 2, prof. Spier Francisc;

13. POPESCU ION, extr-dr., 29 ani, Steaua Bucureşti, debut Teleajen Ploieşti, prof. Fl. Stoenescu;

14. KICSID GAVRIL, inter-dr-stg., 23 ani, Steaua Buc., debut ŞSE Braşov, prof. C-tin. Bârleanu;

15. BIRTALAN ŞTEFAN, inter-stg., 22 ani, Steaua Bucureşti, debut CFR Jilău, prof. Virgil Budu;

16. NICA CEZAR, inter stânga, 25 ani, Dinamo Bucureşti, debut Chimia Făgăraş, prof. D. Lupescu.

Antrenori: NICULAE NEDEFF, OPREA VLASE, EUGEN TROFIN.

Consilier tehnic de pregătire: IOAN KUNST GHERMĂNESCU.

Medic: GHEORGHR MĂNESCU.

Conducator delegatie: LUCIAN GRIGORESCU.

Acest mare succes a fost completat în mod fericit o luna mai tarziu de echipa noastră de tineret la CUPA TARILOR LATINE, care la prima noastră participare cucereste locul I şi o splendida cupa care va ramane mult timp în vitrIna Federaţiei, ei cucerînd-o ani de-a rândul.

CUPA TARILOR LATINE Editia a III-a 1970 PORTUGALIA

CLASAMENT: 1. ROMÂNIA; 2. Franta; 3. Spania; 4. Portugalia; 5. Maroc; 6. Brazilia.

ROMÂNIA loc I MEDALII DE AUR

Jucatori: STEFAN ORBAN, NICOLAE MUNTEANU, MARIN DAN, MIRCEA STEF, ION CHIRCU, GABRIEL KIKSID, RADU VOINA, ILIE CARLAN, FLORIN COMANESCU, LAURENTIU ROSU, VALENTIN PREOTU, ION BOTA.

Antrenori: IOAN SCHUSTER, MIHAI PINTEA.

În Cupa Campionilor la feminin Universitatea Timişoara – antrenor Constantin LACHE, după ce învinge în optimi pe SWIFT Roermond Olanda cu 13-8 şi 12-6 pierde în sferturi la SC Leipzig, foarte puternica echipa campioana a RDG-ului cu 6-9 şi 11-18.

La masculin STEAUA Bucureşti – antrenor Otto TELLMAN şi Olimpiu Nodea, ajunge în semifinale. Exceptata de la turul I şi II datorita unui punctaj deosebit al echipelor noastre în CCE, Steaua învinge în optimi pe Hapoel Rechovoth Israel 32-11 şi 29-9, în sferturi elimina pe Honved Budapesta 26-20 şi 18-20, scor total 44-40, în semifinale suntem eliminati de GUMMERSBACH echipa din RFG care va face epoca în anii ’70 – ’80. Steaua castiga la Bucureşti cu 16-13, dar pierde în RFG cu 8-15 şi cu scorul total 24-28 iese din cursa.

Tot în anul 1970 se organizează şi prima DINAMOVIADA Internaţională în UNGARIA la DEBRECEN unde DINAMO BUCUREŞTI antrenor OPREA VLASE se claseaza PE PRIMUL LOC.

1970 – 1971 ACTIVITATEA INTERNA în Campionatul National – Divizia A seniori; la feminin continua “lupta“ între echipele studentesti din Bucureşti (cu doua echipe) şi Timişoara, la masculin podiumul este ocupat pentru prima oara numai de echipe din Bucureşti, cei doi “granzi“ STEAUA şi DINAMO şi studenţii lui EUGEN TROFIN în majoritate componenti ai loturilor nationale de tineret şi juniori. Şituatia aceasta se datoreste polarizarii spre Bucureşti a unui numar sporit de jucatori de valoare. La baieti cele trei echipe de pe podium furnizau 90 % din componenta echipelor nationale de tineret şi seniori şi în totalitate antrenorii loturilor respective. Timp de patru ani în continuare podiumul va fi ocupat de aceste echipe.

C.N. Editia a 13-a 1970 – 1971 feminin – senioare turneu final la Turnu-Severîn.

1. UNIVERSITATEA BUCUREŞTI – antrenor: CONSTANTIN POPESCU PILICĂ

2. UNIVERSITATEA TIMIŞOARA – antrenor: CONSTANTIN LACHE;

3. IEFS BUCUREŞTI – antrenor: IOAN BOTA.

C.N. Editia a 13-a 1970 – 1971 Masculin seniori

1. STEAUA BUCUREŞTI – antrenor: CORNEL OŢELEA, OTTO TELLMAN.

2. DINAMO BUCUREŞTI – antrenor: OPREA VLASE.

3. UNIVERSITATEA BUCUREŞTI – antrenor: EUGEN TROFIN.

Din formatia studenteasca nu lipseau Internaţionalii: GAVRIL KICSID, SILVIU BADAU, MIRCEA COSTACHE II, STEFAN ORBAN, ION PARASCHIV, ADRIAN COSMA, RADU VOINA, LAURENTIU ROŞU, MIRCEA ŞTEF, MIRCEA ANTON o generatie deosebita care va tine echipa pe podium trei editii consecutive.

În campionatul categoriei B la feminin în seria I a, pe primul loc RAPID Bucureşti, care surprinzator după ce fusese ani buni abonata la podium a facut o scurta escala în divizia B, iar în seria a II a UNIVERSITATEA Cluj care vor promova în divizia A la fel ca echipele masculine TROTOSUL ONESTI şi ÎNDEPENDENTA Sibiu.

La junioare profesorul şi antrenorul emerit DUMITRU POPESCU COLIBAS revine după 6 ani cu echipa Liceului Sportiv (fostul SNTCF) şi castiga titlul, în timp ce antrena în paralel ani la rând senioarele, mai întai PROGRESUL apoi TRACTORUL Braşov în care mereu erau promovate şi jucau 4-5 junioare.

La juniori campioana este echipa Şcolii Sportive Nr. 2 din Bucureşti, după ce în editia trecuta fetele reuşisera în premierea acest lucru.

În continuare echipele de juniori baieti şi fete ale ŞSE 2 apoi Clubul Sportiv Şcolar Nr. 2 din Bucureşti cu sediul în Pantelimon vor fi pe podium ani în şir. Dar cea mai buna dovada a eficientei acestei uNIŢĂti sportive şcolare este numarul foarte mare, putem spune cu sutele, de sportivi promovati în handbalul de performanta pana la nivelul echipelor nationale. Ar fi suficient daca am aminti în cazul ŞSE 2 de generatia de aur a profesorului FRANCISC SPIER ca şi contingenele masive promovate la feminin mai întai la UNIVERSITATEA şi apoi la RAPID Bucureşti.

C.N. Editia a 10-a 1970-1971 – Turneul final la Craiova

1. LICEUL Nr. 2 Braşov – antrenor: DUMITRU POPESCU-COLIBAS

2. ŞSE2 Bucureşti – antrenor: DAN BALASESCU

3. ŞSE Iaşi – antrenor: DAN CONSTANTINESCU.

C.N. Editia a 10-a 1970-1971 – Turneul final la Craiova

1. ŞSE Bucureşti – antrenor: GHEORGHE ALEXANDRESCU

2. ŞSE Arad – antrenor: ROMEO PUTIN

3. DINAMO Bucureşti – antrenor: ALEXANDRU ILIE

Denumirea exacta a campionatului de juniori I era DIVIZIA NAŢIONALA ŞCOLARA şi DE JUNIORI care reunise cele trei competitii de juniori Cluburi şi asociatii, licee şi uNIŢĂti şcolare cu profil sportiv. Timp de câţiva ani la aceiaşi COMPETIŢIE se acordau 2 titluri unul al Ministerului Învatamantului şi altul cel oficial al CNEFS (M.T.S. de după 1990).

În premiera o COMPETIŢIEI centrala pentru juniori II (15-16 ani) precursoarea campionatului “CUPA ORAŞELOR“ în realitate cu selectionate din tot judetul pe scheletul campioanei locale.

Clasament la fete: 1. ONESTI !, 2. BRAŞOV, 3. BUCUREŞTI iar la baieti: 1.BUCUREŞTI, 2. TIMIŞOARA, 3. CONSTANŢA.

ACTIVITATEA INTERNAŢIONALĂ – este dominata de Campionatul Mondial feminin din OLANDA şi de Mondialul Universitar al baietilor din CEHOSLOVACIA.

Ca întotdeauna competitia de selectie şi verificare este TROFEUL CARPAŢI care se organizează la CLUJ – feminin – cu 6 echipe (loc III) şi la GALAŢI – masculin – cu 8 echipe (loc II) şi marcheaza după cum se vede un usor regres al echipelor noastre. Este rezultatul aproape firesc al “schimbului de generatii“ ratat la fete şi în curs de realizare la baieti.

TROFEUL CARPAŢI - Editia a 12-a feminin Cluj 26-31 octombrie 1971

Clasament: 1. RD Germania, 2. Ungaria, 3. ROMÂNIA, 4. Iugoslavia, 5. Olanda, 6. URSS.

Jucatoare: IRINA KLIMOVSCHI, MARIA BUZAS, MARIA HUSAR, SIMONA ARGHIR, DOINA BAICOIANU, DOINA FURCOI, NADIRE IBADULA, MARIA MAGHIARI, MAGDA MICLOS, EMILIA MUNTEANU, IRENE OANCEA, MARIA POPA, TEREZA POPA, ANETA SCHRAMCO, ROZALIA SOOS, VICTORIA VIERU, MARIA SOCOŞI.

Antrenori: GABRIEL ZUGRAVESCU, POMPILIU SIMION

TROFEUL CARPAŢI, Editia a 12-a masculin Galati 9-14 noiembrie 1971

Clasament: 1. Iugoslavia, 2. ROMÂNIA, 3. Ungaria, 4. RF Germania, 5. Norvegia, 6. ROMÂNIA B, 7. Spania, 8. Franta.

Campionatul Mondial Universitar din Cehoslovacia pune la grea încercare echipa noastră, antrenor: CONSTANTIN JUDE, care se claseaza totuşi pe locul III după echipa URSS şi Cehoslovacia, dar înaintea Spaniei, Iugoslaviei, Poloniei, Suediei şi Frantei.

În Cupa Campionilor Europeni, la feminin Universitatea Timişoara rateaza înca din start; deşi castiga primul joc cu HC Copenhaga – Danemarca, scor 14-10 acasa, în deplaşare pierde cu 6-10 şi la scorul general de 20-20 nu se califica deoarece a înscris mai putine goluri în deplaşare. Pe locul I va fi Spartak KIEV URSS, care anunta o perioada lunga de dominatie sub comanda vulcanicului antrenor IGOR TURCÎN.

În CCE la masculin, STEAUA Bucureşti urca pana în finala pe care o pierde la un gol de la colosala echipa din Gummersbach. Exceptati de la turul 1 şi 2 datorita punctajului IHF, Steaua învinge în optimi echipa norvegiana OSI OSLO cu 30-14 şi 23-18 (53-32), în sferturi depaseste echipa HELLAS Stockolm din Suedia cu 18-10 şi 12-11 (30-21), iar în semifinale elimina campioana Iugoslaviei cu scorul general de 33-28, acasa 17-9 şi în deplaşare 14-19. în finala, un meci dramatic pe muchie de cutit pe care il pierdem în extremis 16-17 (6-7), repriza a II-a 10-10, la VFL GUMMERSBACH, RFG.

Deşi au pierdut finala, clasarea pe locul II în CCE a fost un succes cu atat mai mult cu cat meciul s-a desfasurat în Germania Federala, în WESTFALEMHALLE din DORTMUND în fata a 8000 de suporteri germani care şi-au sustinut echipa din toate puterile.

Cupa Campionilor Europeni, Editia a 11-a 1970-1971. Locul II, STEAUA BUCUREŞTI

Jucatori: NICOLAE MUNTEANU, VIRGIL MAGHIRDAN, CRISTIAN GAŢU, STEFAN BIRTALAN, WERNER STOCKL, DAN PETRU, ION VARGALUI, RADU VOINA, GABRIEL KICSID, CEZAR DRĂGĂNIŢĂ, LAURENTIU ROSU, VICTOR NEAGU.

Antrenor: CORNEL OŢELEA, OTTO TELLMAN

Punctul culminant al activitatii Internaţionale a anului 1971 l-a constituit CAMPIONATUL MONDIAL feminin editia a 4-a din Olanda. După locul 6 ocupat în editia precedenta şi care a însemnat “cantecul de lebada” al generatiei noastre de aur, de trei ori campiona mondiala, se spera într-o revenire pe podium cu o noua generatie, a tinerelor rezerve din 1965, titulare în mare majoritate în echipa care a cucerit locul I şi medaliile de aur la CM experimental (editia zero) din (coincidenta) Olanda în 1967. Şi partial aşa va fi, locul IV în finala mica cu Ungaria, campioana mondiala en-titre (1965) la care am pierdut în final de joc cu 11 – 12, după ce am condus cu 15 minute înainte de final 8 – 5, reprezinta pentru tânăra noastră echipa un bun rezultat final.

Înainte însa de a ajunge în turneul final, greul cel mare a fost calificarea, care a neceşitat trei confruntari cu deja puternica echipa a URSS-ului. Jocurile din tur la TIBILISI şi cel din retur la CLUJ aduc cele doua echipe la egalitate, atat la punctaj cat şi la golaveraj.

Federatia Internaţională hotaraste: un singur meci decisiv pe teren neutru. La Viena, echipa noastră condusa de GABRIEL ZUGRAVESCU şi POMPILIU SIMION evolueaza excelent şi castiga mai detaşat decat spune scorul, 16-9 obtinand calificarea.

În Olanda însa lipsa de experienta a tinerelor noastre jucatoare, multe debutante la un CM de senioare a fost evidenta.

Rezultate:

ROMÂNIA – NORVEGIA 8-6 grupa B preliminara

ROMÂNIA – IUGOSLAVIA 12-12 grupa B preliminara

ROMÂNIA – DANEMARCA 11-11 grupa I semifinala

ROMÂNIA – RD GERMANIA 10 – 12 grupa I semifinala

ROMÂNIA – UNGARIA 11-12 Finala mica pt. loc 3/4

Linie de Clasament: 5 jocuri: 1 victorie, 2 egaluri şi 2 pierdute. Loc IV.

Am fost aproape de medalia de bronz cu atat mai mult cu cat am condus aproape tot timpul în partida cu Ungaria, cu 15 minute înainte chiar cu 3 goluri 8-5, dar în ultimele 12-14 minute nu mai înscriem decat 3 goluri fata de 7 ale adversarului. Lipsa de experienta, emotii, greseli copilăreşti, toate au contat, au cantarit cei 35 de ani ai veteranei IRINA Klimovschi – singura care a mai rezistat în echipa din generatia de trei ori medaliata cu aur la CM – varsta la care implacabil reflexele sunt mai slabe.

IRINA Klimovschi a fost un portar de exceptie, sufletul echipei nationale, şi asta timp de aproape 20 de ani (1953 – 1971). Fara discutie a fost cel mai bun portar al handbalului feminin din ROMÂNIA din toate timpurile.

Din formatia noastră s-au remarcat în primul rând PETRUŢA BAICOIANU, TEREZA POPA, DOINA FURCOI, MAGDA MICLOS, ROZALIA SOOS, CONSTANTA ILIE, ANETA SCHRAMKO toate campioane mondiale de tineret şi mai tânăra SIMONA ARGHIR poate cel mai mare talent al handbalului nostru feminin, pe inter dreapta un fel de GRUIA al fetelor.

C.M. Editia a 4-a feminin Olanda 12-19 Decembrie 1971

Clasament: 1. RD Germania, 2. Iugoslavia, 3. Ungaria, 4. ROMÂNIA, 5. RF Germania, 6. Danemarca, 7. Norvegia, 8. Olanda, 9. Japonia.

Jucatoare: IRINA KLIMOVSCHI, MARIA BUZAS, DOINA FURCOI-SOLOMONOV, PETRUTA BAICOIANU-COJOCARU, SIMONA ARGHIR-SANDU, MAGDA MICLOS-ILIES, NADIRE IBADULA-LUTAS, IRENE OANCEA, ANETA SCHRAMKO, EMILIA MUNTEANU, MARIA MAGHIARI, ILIE CONSTANTA, ROZALIA SOOS, TEREZIA POPA.

Antrenori: GABRIEL ZUGRAVESCU şi federal SIMION POMPILUI

1971-1972 ACTIVITATEA INTERNA în Campionatele Nationale de seniori, schimbari foarte putine, pe podium aceleaşi echipe, doar la feminin o rocada la varf între studentele din Bucureşti, în favoarea Timisoarei. La masculin aceeaşi ordine.

CN Editia a 14-a 1971-1972 feminin – senioare

1. UNIVERSITATEA Timişoara – antrenor: CONSTANTIN LACHE

2. UNIVERSITATEA Bucureşti – antrenor: CONSTANTIN POPESCU PILICĂ

3. IEFS Bucureşti – antrenor: IOAN BOTA.

CN Editia a 14-a 1971-1972 masculin – seniori

1. STEAUA Bucureşti – antrenor: CORNEL OŢELEA

2. DINAMO Bucureşti – antrenor: OPREA VLASE, OTTO TELLMAN

3. UNIVERSITATEA Bucureşti – antrenor: EUGEN TROFIN.

Campionatul categoriei B promoveaza în esalonul superior, la seniori pe VOINTA Bucureşti şi MINAUR Baia Mare, iar la senioare pe PROGRESUL Bucureşti şi Constructorul Timişoara.

CN Junioare Editia a 11-a 1971-1972 Turneul final la Iaşi

1. Liceul 2 Iaşi – antrenor: ION HARAEA

2. Şcoala Sportiva de Elevi 2 Bucureşti – antrenor: DAN BALASESCU

3. ŞSE Onesti

CN Juniori Editia a 11-a 1971-1972 Turneul final la Iaşi

1. ŞSE Nr. 1 Bucureşti – antrenor: IULIAN CALIMAN

2. Lic. Nr. 4 Timişoara – antrenor: CONSTANTIN POPA

3. ŞSE Craiova – antrenor: MIRCEA PASEC

În Cupa Oraşelor pentru Juniori II, care a precedat Campionatele Nationale, la baieti ordinea pe podium a fost: Craiova, Reşita şi Sibiu, în timp ce la fete: Oraşul Gh.Gheorghiu Dej, Timişoara şi Craiova.

ACTIVITATEA INTERNAŢIONALĂ – anul olimpic atrage şi pe handbalisti în febra pregatirilor. La masculin se va desfasura primul turneu olimpic de handbal în 7 jucatori – cel în 11 avusese o participare la Berlin 1936, care a fost însa şi singura. Din pacate tocmai în aceasta perioada după cucerirea a trei titluri de Campioni Mondiali (1961, 1964, 1970), echipa este în “schimb de generatii” prilej de mari framantari pentru tehnicienii NICULAE NEDEFF şi OPREA VLASE şi de evolutii sinuase ale echipei. În consecinta nici rezultatele din ultima parte a anului preolimpic 1971 nu ne-au fost favorabile, aducand în primul plan echipa IUGOSLAVIEI (care va şi castiga titlul olimpic) noi mai mereu pe locul II şi cum visam la medalia de aur nu puteam fi multumiti.

La Galati în toamna anului 1971 – aşa cum am consemnat deja – handbalistii iugoslavi castiga cea de-a III-a editie a Trofeului CARPAŢI fara însa sa învinga selectionata României 17-17. Era totuşi locul II la noi acasa, ceea ce producea oarecare însatisfactie.

După doua saptamani, în Suedia la Goteborg are loc prima editie a “Cupei Mondiale” la care iau parte nu mai putin de 8 echipe reprezentative onorate de titluri mondiale sau cu medalii repetate şi care sunt impartite în doua serii.

Prima serie este c’ştigata de formatia ROMÂNIEI după victorii categorice la Cehoslovacia 19-13, Suedia 16-14, Spania 25-9, meci în care “necunoscutul” pe atunci BIRTALAN a înscris 7 goluri egalandu-l pe marele Gruia.

Clasament: 1. ROMÂNIA 6 pct, 2. Cehoslovacia 4 pct, 3. Suedia 3 pct, 4. Spania 1 pct.

În finala din nou ROMÂNIA – Iugoslavia, victoria revine din nou elevilor marilor jucatori, acum antrenori IVAN SMOJ şi VLADO STEMBZEL. Istoria finalei de la PARIS s-a repetat fiind nevoie de doua prelungiri 17-15 (5-9, 13-13, 14-14).

Dar nici în anul 1972, înaintea Jocurilor Olimpice n-am înregistrat rezultate de locul I.

La editia a 13-a a Trofeului CARPAŢI – la Ploieşti: 1. RD Germania, 2. ROMÂNIA. Aceste repetate locuri II care pentru multe tari ar fi fost foarte bune, în cazul nostru aduc mari framintari şi tenşiuni.

Antrenorul EUGEN TROFIN demişioneaza. După catva timp revine ca antrenor coordonator IOAN KUNST GHERMANESCU alaturi de NEDEF şi VLASE care au condus efectiv echipa, deoarece GIONI ca membru IHF, presedintele comişiei tehnice, nu putea sa stea pe banca tehnica.

La Munchen ne-am prezentat cu o echipa remaniata şi mult întinerita pastrând însa nucleul de baza: GRUIA, GAŢU, LICU, SAMUNGI, GUNESCH, COSMA, KICSID şi CORNEL PENU în poarta, avand alaturi pe cei mai tineri VOINA, TUDOSIE, SCHOBEL, TALE şi DINCA în poarta.

Editia Jocurilor Olimpice organizata la Munchen în 1972, consemneaza prima participare a handbalului modern (cel de sala în 7 jucatori) dar trebuie sa ne reamintim ca handbalul mare (în 11 jucatori pe teren de fotbal) a avut o prima şi ultima editie tot în Germania la Berlin, în anul 1936.

Aceasta revenire a handbalului la J.O. care va purta însa denumirea de Editia I, a reunit la start 16 echipe, din care doua s-au prezentat direct: ROMÂNIA – Campioana Mondiala (1970) şi Germania tara organizatoare, celalte 14 au trebuit sa treaca prin calificari, la care au participat 32 de echipe din cele 5 continente.

S-au alcatuit 4 grupe preliminare a cate 4 echipe, România cap de serie în Grupa C preliminara. EVOLUTIA ECHIPEI ROMANIA SENIORI J.O. de la Munchen 1972:

ROMÂNIA – NORVEGIA 18-14 Seria C Preliminara

ROMÂNIA – SPANIA 15-12 Seria C Preliminara

ROMÂNIA – RF GERMANIA 13-11 Seria C Preliminara

ROMÂNIA – UNGARIA 20-14 Grupa II semifinala

ROMÂNIA – IUGOSLAVIA 13-14 Grupa II semifinala

ROMÂNIA – RD GERMANIA 19-16 Finala mica pentru locurile 3/4

Linie de Clasament: 6 jocuri, 5 victorii, 1 pierdut, 98-81 golaveraj. Loc III

Clasament general: 1. Iugoslavia; 2. Cehoslovacia; 3. ROMÂNIA; 4. Germania; 5. URSS; 6. RF Germania; 7. Suedia; 8. Ungaria; 9. Norvegia. 10. Polonia; 11. Spania; 12. Islanda; 13. Danemarca; 14. URSS; 15. SUA.

Primul joc în grupa preliminara C, cu Norvegia a avut loc la BOBLÎNGEN, în ziua de 30.08.1972, ora 20.30, spectatori 5000, arbitrii SIEBERT şi SINGER (RDG) şi consemneaza prima noastră victorie: 18-14 (11-10), repriza a II-a 7-4.

Au jucat: PENU, DINCA – portari, GRUIA 6 goluri, GUNNESCH 6, KICSID 2, LICU 1, STOCKL 1, COSMA 2, TUDOSIE, VOINA, SCHOBEL, GAŢU.

Al doilea joc cu Spania la AUGSBURG în ziua de 1 septembrie 1972, ora 20.45, arbitrii celebrii IANERSTAN şi LARSON (Suedia), rezultat 15-12 (6-4) repriza a II-a 9-8, o victorie obtinuta mai greu decat se spera în fata unei echipe foarte tânăra care în continuare va surprinde multe echipe mari.

Au jucat: PENU, DINCA – portari, GRUIA 3, TUDOSIE 3, KICSID 2, GUNNESCH 2, SCHOBEL 2, GAŢU 1, STOCKL 1, DAN MARIN, BIRTALAN, SAMUNGI.

Al treilea joc cu RF Germania a fost şi mai greu, adversarii nostrii beneficiind de sprijinul a peste 10.000 de spectatori, contra 25, un mic grup de sportivi din delegatia româna de la alte sporturi. Jocul a avut loc în marea sala OLIMPIAPARK din apropierea satului Olimpic, au condus partida alt cuplu celebru CARLSSON şi OLSSON (Suedia). România a ÎNVINS cu 13-11.

Au jucat: PENU, DINCA – portari, GRUIA 7, GAŢU 2, KICSID 1, LICU 1, GUNNESCH 1, COSMA 1, STOCKL, SCHOBEL, VOINA, TUDOSIE.

Victorie mare într-un meci deosebit de spectaculos pentru un observator neutru, dar de un dramatism aparte pentru cei implicati direct. Întreaga echipa a jucat bine şi foarte bine, iar Penu în poarta a fost din nou exceptional.

Clasament grupa preliminara: 1. România 6 pct.; 2. RF Germania 3.; 3. Norvegia 3; 4. Spania 0.

În continuare suntem plaşati în Grupa a II-a semifinala, alaturi de Ungaria şi … Iugoslavia adica de ce ne era frica nu am scapat.

Al treilea joc - semifinala învingem clar echipa Ungariei cu 20-14 (11-6), repriza a II-a 9-8. Am jucat tot la Munchen, în 6.09.1972, de la ora 18.30, în marea sala de la OLIMPIAPARK, acum cu doar 5000 de spectatori, arbitrii SINGER şi ŞIEBERT (RDG).

Al patrulea joc cu Iugoslavia a început la ora 18.15, în ziua de 8 septembrie 1972, în sala din OLIMPIA PARK, spectatori 9000, arbitrii celebrii CARLSSON şi OLSSON. Rezultat 13-14 (4-5), repriza a II-a 9-9.

Acel 4-5 din prima repriza scor neveroşimil de mic la baieti, spune totul despre încrancenarea jocului. Abia în minutul 12! situatie cu totul exceptionala, se înscrie primul gol şi acesta pentru Iugoslavia: PRIBANIC infiltrat pe semicerc 0-1, în acelaşi minut egaleaza GRUIA 1-1 cu un sut de la 10 m. Echilibrul acesta continua aproape treisferturi din meci, înscriu ei, egalam noi sau învers, de 9 ori egal, pana în minutul 43 la 9-9 cand ritmul se rupe în favoarea iugoslavilor.

La reluare egalam în minutul 33 KICSID 5-5, în minutul 34 PRIBANIC 5-6, GRUIA 6-6 (min 36), luam din nou conducerea în minutul 38 GRUIA 7-6. Acum se produce un moment pşihologic important, ratam o aruncare de la 7 m şi un contraatac! cu sanse mari de gol, în loc de detaşare suntem egalati, continuam totuşi sa conducem, GRUIA 8-7, LAZAREVICI 8-8, GRUIA 9-8, în minutul 43, sarbii preiau conducerea LAZAREVICI 9-10 şi POPOVICI 10-12, apoi GRUIA 11-12, POPOVICI 11-14. în final revenim, ultimele minute sunt infernale, ne apartin total: COSMA 12-14 (min 58) şi GRUIA 13-14 în ultimul minut. Ne mai trebuia poate un minut sau doua ca sa egalam şi cum în istorie echipele noastre au câştigat întotdeauna în prelungiri … dar acum nu a fost sa fie aşa.

A fost un meci epocal în care a dominat angajamentul total în forta. Între cele doua semicercuri lupta crancena reducea posibilitatea de a înscrie în ciuda plusului de tehnica şi fantezie pe care il aveam, mai ales prin GAŢU, dar care nu a putut sa se desfasoare fiind marcat sa zicem cel putin aspru. Decisiv se putea puncta doar din afara frontului de lupta dintre 6 şi 9 m, respectiv de la 9-10 m. Aici Gruia cu 8 goluri a fost la înaltime, de cealalta parte Lazarevici cu 6 goluri şi Lavrnic cu 4 au avut un plus de eficacitate, deşi KICSID a înscris de 3 ori toate au fost din 7 m.

În unanimitate cei doi portari PENU (România) şi ARSLANAGIC (Iugoslavia) au fost declarati cei mai buni din lume în ultimi 5 ani. în prima repriza PENU a fost cel mai bun de pe teren iar ARSLANAGIC în cea de-a doua, în total la mingii aparate sarbul a avut un plus de 3 goluri (15-12). Pierzand acest joc (care va fi şi unicul la aceste JO) ne ramane sa luptam pentru medalia de bronz în finala pentru locurile 3-4 cu echipa RD a Germaniei.

Jocul din finala mica a J.O. a avut loc în ziua de 10 septembrie 1972, la Munchen în OLIMPIAPARK, spectatori 11.000, sala arhiplina, arbitrii CARLSSON şi OLSSON.

Rezultat final 19-16 (11-8) repriza a II-a 8-8.

A fost un meci deosebit de spectaculos în care noi am dominat şi condus jocul în prima repriza (11-8) iar în a II-a am jucat sigur temporizand discret şi fortand numai atunci cand a fost necesar.

De aceasta data deşi se juca pentru o medalie nu a mai existat acea încrancenare oarba şi s-a putut juca handbal, drept dovada faptul ca din 10 jucatori de camp 8 au înscris de la noi şi 9 de la adversari. Spectacolul a fost completat de cei 11.000 de sustinatori ai echipei din RDG (care tot nemti erau) dar o susţine re corecta. în final întreaga sala a aplaudat minute în şir jucatorii celor doua echipe pentru prestatia lor.

ROMÂNIA Seniori la JOCURILE OLIMPICE DE LA Munchen, 1976

CORNEL PENU 6 joc, 26 ani, 191 cm, 86 kg; ALEXANDRU DINCA 6 joc, 27 ani, 182 cm, 81 kg; VIRGIL TALE 0 joc, 31 ani, 181 cm, 82 kg; GHEORGHE GRUIA 6 joc, 37 gol, 32 ani, 192 cm, 91 kg; CRISTIAN GAŢU 6 joc, 5 gol, 27 ani, 177 cm, 69 kg; ROLAND GUNESCH 6 joc, 19 gol, 28 ani, 197 cm, 95 kg; ROBERT LICU 6 joc, 5 gol, 27 ani, 184 cm, 88 kg; GAVRILA KICSID 6 joc, 13 gol (9x7m), 24 ani, 194 cm, 90 kg; ADRIAN COSMA 5 joc, 8 gol, 22 ani, 179 cm, 78 kg; WERNER STOCKL 6 joc, 4 gol, 20 ani, 187 cm, 90 kg; SIMION SCHOBEL 6 joc, 2 gol, 22 ani, 197 cm, 95 kg; CONSTANTIN TUDOSIE 3 joc, 3 gol, 22 ani, 188 cm, 83 kg; VALENTIN SAMUNGI